Când matematicianul francez Laurent Schwartz era la liceu, se îngrijora că nu era destul de deştept ca să rezolve probleme de matematică. Poate şi tu ai trecut prin ceva asemănător. Dai un test de matematică şi simţi cum îţi bate inima mai repede şi palmele încep să-ţi transpire. Simţi fluturi în stomac şi nu te poţi concentra. Acest fenomen se numeşte „anxietate matematică”, şi dacă ţi se întâmplă şi tie, nu eşti singurul. Cercetătorii cred că aproximativ 20% din populaţie are această problemă. Unii psihologi chiar o consideră o afecțiune diagnosticabilă. Dar dacă ai aşa ceva, nu înseamnă neapărat că nu eşti bun la matematică - nici pe departe. Laurent Schwartz a câştigat Medalia Fields, cel mai prestigios premiu pentru matematică. Oamenii ar putea crede că sunt anxioşi pentru că nu sunt buni la matematică, dar de cele mai multe ori este exact invers. Nu se descurcă la matematică pentru că sunt anxioşi. Unii psihologi cred că anxietatea matematică reduce o resursă cognitivă numită „memorie activă”. Aceasta este memoria pe termen scurt care te ajută să organizezi informaţia necesară să îndeplineşti o sarcină. Îngrijorările legate de rezolvarea unei probleme de matematică sau de performanța slabă la test îţi consumă memoria activă, lăsând disponibilă o mică parte pentru matematică. Oamenii pot întâmpina brusc dificultăți chiar și în rezolvarea problemelor simple, precum cele de aritmetică, la care erau foarte buni. Anxietatea academică nu se limitează doar la matematică, dar apare mai frecvent şi cauzează mai mult rău la această materie școlară. De ce se întâmplă asta? Cercetătorii nu ştiu cu siguranţă încă, dar unele studii sugerează că modul în care copiii sunt expuşi matematicii joacă un rol important. Dacă părinţii vorbesc despre matematică ca fiind ceva greu și nefamiliar, copiii vor interioriza aceste lucruri. Şi profesorii cu anxietate matematică o pot transmite studenţilor. Presiunea de a rezolva rapid probleme provoacă şi mai mult stres. În unele culturi, să fii bun la matematică înseamnă că eşti deştept în general. Când miza este atât de mare, nu este surprinzător că studenţii sunt anxioşi. Până şi Maryam Mirzakhani, un matematician important, prima femeie care a câştigat medalia Fields, s-a simţit nesigură şi şi-a pierdut interesul pentru că profesorul ei din gimnaziu nu credea că este talentată. Deci dacă ai anxietate matematică, ce poţi face? Tehnicile de relaxare, precum exerciţiile de respiraţie, au îmbunătăţit performanţa studenţilor cu anxietate matematică. De asemenea, ajută să-ţi notezi îngrijorările. Această strategie îţi dă o şansă să reevaluezi o experienţă stresantă, eliberând astfel memoria activă. Şi dacă ai posibilitatea, activitatea fizică, precum o plimbare, aprofundează respiraţia şi ajută la eliberarea tensiunii musculare, prevenind astfel instalarea anxietăţii. Îți poţi folosi și cunoștințele despre creier ca să-ţi schimbi modul de a gândi. Creierul este flexibil, şi zonele implicate în gândirea matematică se pot dezvolta în mod continuu. Acesta este un principiu psihologic numit „mentalitate de creştere”. Dacă crezi că poţi evolua şi îmbunătăţi, asta te poate ajuta în această direcţie. Dacă eşti profesor sau părinte, încearcă să fii jucăuş cu matematica şi accentuează aspectele creative. Astfel se dezvoltă abilităţile numerice care-i ajută pe studenţi să abordeze matematica cu mai multă încredere. Este important să le dai copiilor timp şi spaţiu că să găsească răspunsurile. Şi dacă eşti director, asigură-te că profesorii au o atitudine pozitivă şi încredere în propriile abilități matematice că să o poată inspira tuturor elevilor. De asemenea, nu permite răspândirea mitului că băieţii sunt mai buni la matematică decât fetele. Asta este complet fals. Dacă ai anxietate matematică, s-ar putea să nu te ajute că ştii de existenţa ei. Sau poate că e liniştitor că îi poţi da un nume. Dacă te uiţi în jurul tău, şansele sunt mari să vezi pe cineva care simte la fel ca şi tine. Adu-ţi aminte că anxietatea nu reflectă abilităţile tale, ci se poate stăpâni cu timpul şi prin conştientizare.