Când matematicianul francez
Laurent Schwartz era la liceu,
se îngrijora că nu era destul de deştept
ca să rezolve probleme de matematică.
Poate şi tu ai trecut
prin ceva asemănător.
Dai un test de matematică
şi simţi cum îţi bate inima mai repede
şi palmele încep să-ţi transpire.
Simţi fluturi în stomac
şi nu te poţi concentra.
Acest fenomen se numeşte
„anxietate matematică”,
şi dacă ţi se întâmplă şi tie,
nu eşti singurul.
Cercetătorii cred că aproximativ 20%
din populaţie are această problemă.
Unii psihologi chiar o consideră
o afecțiune diagnosticabilă.
Dar dacă ai aşa ceva, nu înseamnă
neapărat că nu eşti bun la matematică -
nici pe departe.
Laurent Schwartz a câştigat
Medalia Fields,
cel mai prestigios premiu
pentru matematică.
Oamenii ar putea crede că sunt anxioşi
pentru că nu sunt buni la matematică,
dar de cele mai multe ori
este exact invers.
Nu se descurcă la matematică
pentru că sunt anxioşi.
Unii psihologi cred
că anxietatea matematică
reduce o resursă cognitivă
numită „memorie activă”.
Aceasta este memoria pe termen scurt
care te ajută să organizezi informaţia
necesară să îndeplineşti o sarcină.
Îngrijorările legate de rezolvarea
unei probleme de matematică
sau de performanța slabă la test
îţi consumă memoria activă,
lăsând disponibilă o mică parte
pentru matematică.
Oamenii pot întâmpina brusc dificultăți
chiar și în rezolvarea problemelor simple,
precum cele de aritmetică,
la care erau foarte buni.
Anxietatea academică
nu se limitează doar la matematică,
dar apare mai frecvent
şi cauzează mai mult rău
la această materie școlară.
De ce se întâmplă asta?
Cercetătorii nu ştiu cu siguranţă încă,
dar unele studii sugerează
că modul în care copiii
sunt expuşi matematicii
joacă un rol important.
Dacă părinţii vorbesc despre matematică
ca fiind ceva greu și nefamiliar,
copiii vor interioriza aceste lucruri.
Şi profesorii cu anxietate matematică
o pot transmite studenţilor.
Presiunea de a rezolva rapid probleme
provoacă şi mai mult stres.
În unele culturi, să fii bun la matematică
înseamnă că eşti deştept în general.
Când miza este atât de mare,
nu este surprinzător
că studenţii sunt anxioşi.
Până şi Maryam Mirzakhani,
un matematician important,
prima femeie care a câştigat
medalia Fields,
s-a simţit nesigură
şi şi-a pierdut interesul
pentru că profesorul ei din gimnaziu
nu credea că este talentată.
Deci dacă ai anxietate matematică,
ce poţi face?
Tehnicile de relaxare,
precum exerciţiile de respiraţie,
au îmbunătăţit performanţa
studenţilor cu anxietate matematică.
De asemenea, ajută
să-ţi notezi îngrijorările.
Această strategie îţi dă o şansă
să reevaluezi o experienţă stresantă,
eliberând astfel memoria activă.
Şi dacă ai posibilitatea,
activitatea fizică, precum o plimbare,
aprofundează respiraţia
şi ajută la eliberarea
tensiunii musculare,
prevenind astfel instalarea anxietăţii.
Îți poţi folosi și cunoștințele
despre creier
ca să-ţi schimbi modul de a gândi.
Creierul este flexibil,
şi zonele implicate în gândirea matematică
se pot dezvolta în mod continuu.
Acesta este un principiu psihologic
numit „mentalitate de creştere”.
Dacă crezi că poţi
evolua şi îmbunătăţi,
asta te poate ajuta în această direcţie.
Dacă eşti profesor sau părinte,
încearcă să fii jucăuş cu matematica
şi accentuează aspectele creative.
Astfel se dezvoltă abilităţile numerice
care-i ajută pe studenţi să abordeze
matematica cu mai multă încredere.
Este important să le dai copiilor
timp şi spaţiu
că să găsească răspunsurile.
Şi dacă eşti director,
asigură-te că profesorii
au o atitudine pozitivă
şi încredere în propriile
abilități matematice
că să o poată inspira tuturor elevilor.
De asemenea, nu permite
răspândirea mitului
că băieţii sunt mai buni
la matematică decât fetele.
Asta este complet fals.
Dacă ai anxietate matematică,
s-ar putea să nu te ajute
că ştii de existenţa ei.
Sau poate că e liniştitor
că îi poţi da un nume.
Dacă te uiţi în jurul tău,
şansele sunt mari să vezi
pe cineva care simte la fel ca şi tine.
Adu-ţi aminte că anxietatea
nu reflectă abilităţile tale,
ci se poate stăpâni
cu timpul şi prin conştientizare.