Relicve scufundate, epave fantomatice, şi oraşe dispărute. Acestea nu sunt doar nişte minunăţii din poveştile de aventuri. Sub suprafaţa oceanului, sunt ruine pe unde călătoreau oamenii altădată şi epave încărcate cu artefacte din alte vremuri. Acesta este domeniul arheologiei subacvatice, unde cercetătorii descoperă şi studiază artefacte pierdute în mare. Ei nu sunt vânători de comori. Arheologia subacvatică oferă informaţii importante despre clima timpurilor antice şi liniile de coastă, ne spune cum navigau oamenii, şi cum era viaţa cu câteva mii de ani în urmă. Mai exact ce putem găsi? La mici adâncimi, pe lângă obiectele contemporane, am descoperit diferite artefacte antice. Această zonă oferă informaţii despre cum pescuiau strămoşii noştri, cum îşi reparau corăbiile, unde îşi aruncau gunoiul, şi despre piraţii condamnaţi, care erau îngropaţi sub linia de maree. Şi nu e vorba doar de istoria recentă. Urme de paşi, vechi de 800.000 de ani au fost găsite de-a lungul coastei în Norfolk, Britania. În aceste zone puţin adânci, rămăşiţele oraşelor scufundate ies la suprafaţă, fiind depozitate acolo de cutremure, tsunami-uri şi de plăcile tectonice ale Pământului, care se scufundă. Aproape orice oraş scufundat poate fi găsit la aceste adâncimi mici pentru că nivelul mării s-a schimbat puţin în ultimele mii de ani, de când există civilizaţii care au construit oraşe. De exemplu, în apele puţin adânci ale ţărmului Italiei, se află Baia, un oraş roman de coastă vechi de mai bine de 2000 de ani. Acolo, se poate înota printre ruinele structurilor construite de marile familii romane, de senatori şi împăraţi. Acolo se află şi epavele. Când corăbiile se învecheau, ele erau abandonate la mal în estuare, râuri şi golfuri puţin adânci. Arheologii cartografiază astfel apogeul şi declinul portului, şi află detalii privind modul de construire a corăbiilor antice. De exemplu, la Roskilde în Danemarca, cinci vase scufundate intenţionat dezvăluie cum îşi construiau vikingii corăbiile înfricoşătoare acum 1000 de ani. Când ne adâncim puţin mai mult, ajungem în zona unde se află cele mai adânci structuri umane, precum pereţii şi debarcaderul portului antic. Vedem și multe epave scufundate de furtuni, război şi coliziuni. Astăzi, încă mai excavăm aceste epave, precum nava lui Barbă Neagră, care ne dezvăluie secrete despre viaţa unui pirat din secolul XVIII. Scufundându-ne încă 15 metri, găsim epave mai bine conservate, precum cea de la Antikythera, care s-a scufundat în secolul I î.Hr. Când a fost găsită, conţinea statui, marfă de negoţ, şi cel mai vechi computer din lume, un aparat ciudat numit mecanismul de la Antikythera care ţinea evidenţa schimbărilor astronomice şi al eclipselor. Astăzi oferă arheologilor informaţii importante despre cunoştinţele grecilor antici. Tot în această zonă găsim avioane şi submarine, precum cele din războaiele mondiale. Scufundându-ne încă 60 de metri, găsim cele mai vechi şi mai rare urme ale istoriei omenirii. În urmă cu peste 5000 de ani, era mai mult uscat pentru că gheţarii reţineau apa care formează acum marea. Strămoşii noştri s-au extins pe aceste meleaguri, şi astfel pe fundul mării găsim aşezările lor, uneltele de piatră, şi oasele animalelor pe care le vânau. Aceste situri oferă informaţii valoroase despre modul de migraţie al strămoşilor, metodele de vânătoare, şi tehnologia lor. În zonele cele mai adânci, nu a ajuns niciun om. Această zonă a fost sub apă cu mult înainte de apariţia omului. Singurele artefacte de aici sunt cele care se rostogolesc de mai sus, precum motoarele rachetei NASA, Saturn V de la 4267 metri adâncime, şi epavele aflate la cele mai mari adâncimi. Oceanul este ca un muzeu subacvatic imens care adaugă constant informaţii despre omenire. Fiind explorată doar o fracţiune, cu siguranţă mai sunt multe de descoperit în viitor.