Relicve scufundate,
epave fantomatice,
şi oraşe dispărute.
Acestea nu sunt doar nişte
minunăţii din poveştile de aventuri.
Sub suprafaţa oceanului,
sunt ruine pe unde călătoreau
oamenii altădată
şi epave încărcate cu artefacte
din alte vremuri.
Acesta este domeniul
arheologiei subacvatice,
unde cercetătorii descoperă
şi studiază artefacte pierdute în mare.
Ei nu sunt vânători de comori.
Arheologia subacvatică
oferă informaţii importante
despre clima timpurilor antice
şi liniile de coastă,
ne spune cum navigau oamenii,
şi cum era viaţa
cu câteva mii de ani în urmă.
Mai exact ce putem găsi?
La mici adâncimi, pe lângă
obiectele contemporane,
am descoperit diferite
artefacte antice.
Această zonă oferă informaţii
despre cum pescuiau strămoşii noştri,
cum îşi reparau corăbiile,
unde îşi aruncau gunoiul,
şi despre piraţii condamnaţi,
care erau îngropaţi sub linia de maree.
Şi nu e vorba doar de istoria recentă.
Urme de paşi, vechi de 800.000 de ani
au fost găsite
de-a lungul coastei în Norfolk, Britania.
În aceste zone puţin adânci,
rămăşiţele oraşelor scufundate
ies la suprafaţă,
fiind depozitate acolo de cutremure,
tsunami-uri
şi de plăcile tectonice ale Pământului,
care se scufundă.
Aproape orice oraş scufundat
poate fi găsit la aceste adâncimi mici
pentru că nivelul mării s-a schimbat
puţin în ultimele mii de ani,
de când există civilizaţii
care au construit oraşe.
De exemplu, în apele puţin adânci
ale ţărmului Italiei, se află Baia,
un oraş roman de coastă
vechi de mai bine de 2000 de ani.
Acolo, se poate înota
printre ruinele structurilor
construite de marile familii romane,
de senatori şi împăraţi.
Acolo se află şi epavele.
Când corăbiile se învecheau,
ele erau abandonate la mal
în estuare, râuri
şi golfuri puţin adânci.
Arheologii cartografiază astfel
apogeul şi declinul portului,
şi află detalii privind modul de
construire a corăbiilor antice.
De exemplu, la Roskilde în Danemarca,
cinci vase scufundate intenţionat
dezvăluie cum îşi construiau vikingii
corăbiile înfricoşătoare acum 1000 de ani.
Când ne adâncim puţin mai mult,
ajungem în zona unde se află
cele mai adânci structuri umane,
precum pereţii şi debarcaderul
portului antic.
Vedem și multe epave scufundate
de furtuni, război şi coliziuni.
Astăzi, încă mai excavăm
aceste epave,
precum nava lui Barbă Neagră,
care ne dezvăluie secrete despre viaţa
unui pirat din secolul XVIII.
Scufundându-ne încă 15 metri,
găsim epave mai bine conservate,
precum cea de la Antikythera,
care s-a scufundat în secolul I î.Hr.
Când a fost găsită,
conţinea statui,
marfă de negoţ,
şi cel mai vechi computer din lume,
un aparat ciudat numit
mecanismul de la Antikythera
care ţinea evidenţa schimbărilor
astronomice şi al eclipselor.
Astăzi oferă arheologilor
informaţii importante
despre cunoştinţele grecilor antici.
Tot în această zonă găsim
avioane şi submarine,
precum cele din războaiele mondiale.
Scufundându-ne încă 60 de metri,
găsim cele mai vechi şi mai rare
urme ale istoriei omenirii.
În urmă cu peste 5000 de ani,
era mai mult uscat
pentru că gheţarii reţineau apa
care formează acum marea.
Strămoşii noştri s-au extins
pe aceste meleaguri,
şi astfel pe fundul mării
găsim aşezările lor,
uneltele de piatră,
şi oasele animalelor pe care le vânau.
Aceste situri oferă informaţii valoroase
despre modul de migraţie al strămoşilor,
metodele de vânătoare,
şi tehnologia lor.
În zonele cele mai adânci,
nu a ajuns niciun om.
Această zonă a fost sub apă
cu mult înainte de apariţia omului.
Singurele artefacte de aici
sunt cele care se rostogolesc de mai sus,
precum motoarele rachetei NASA, Saturn V
de la 4267 metri adâncime,
şi epavele aflate
la cele mai mari adâncimi.
Oceanul este ca un
muzeu subacvatic imens
care adaugă constant informaţii
despre omenire.
Fiind explorată doar o fracţiune,
cu siguranţă mai sunt multe
de descoperit în viitor.