Nu ştiu dacă aţi observat
că în ultimul timp
a apărut un val de cărţi
cu presupuneri despre câini, cu referire la
capacitatea lor cognitivă şi emoţională.
Câinii gândesc, simt?
Şi dacă da, cum?
În această după-amiază,
presat de timp,
vreau să elimin presupunerile din cărţi,
prezentându-vă doi câini,
care ambii iau comanda "vorbeşte"
la propriu.
Primul câine prezentat
contemplează la aspectele
relaţiei lui cu stăpânul.
Titlul poemului e "A Dog on His Master"
(,,Un câine despre stăpânul său")
,,Aşa tânăr cum par,
îmbătrânesc mai repede decât el.
7:1 zic ei că e raportul.
Oricare ar fi raportul,
o să i-o iau înainte
şi-o să preiau conducerea,
cum fac în plimbările noastre
prin pădure,
şi dacă-i trece asta prin cap,
ar fi cea mai frumoasă umbră
pe care-aş lăsa-o pe zăpadă
sau pe iarbă."
(Aplauze)
Vă mulţumesc.
Următorul câine
vorbeşte limba mustrărilor,
adică a unui spirit reîntors
să te viziteze.
,, Eu sunt câinele
pe care l-ai eutanasiat,
cum îţi place să numeşti
acul uitării,
am venit să-ţi spun ceva:
Nu te-am plăcut niciodată."
(Râsete)
,,Când te lingeam pe faţă
mă gândeam să te las fără nas.
Când mă uitam cum te ştergi
cu prosopul,
vroiam să te castrez dintr-un salt.
Îmi displăcea modul
în care păşeai,
fără graţia animală,
modul în care stăteai pe scaun
ca să mănânci,
cu şervetul din poală
şi cuţitul în mână.
Aş fi fugit
dar n-am avut tăria.
M-ai învăţat un truc
să şed şi să merg la pas
şi, cea mai mare insultă:
să dau mâna fără să am una.
Recunosc că vederea lesei mă bucura,
dar numai pentru faptul că
urma să miros lucruri
pe care tu nu le-ai atins niciodată.
Nu vrei să crezi asta,
dar n-am motive să mint:
uram maşina,
jucăriile de cauciuc,
pe prietenii tăi şi, mai rău,
pe rudele tale.
Clinchetul zorzoanelor ce mi le-ai pus
mă scotea din minţi.
Niciodată nu mă scărpinai unde-mi plăcea."
(Râsete)
,,Tot ce-am vrut de la tine a fost mâncare
şi apă în bol.
Când dormeai priveam cum respiri
iar luna se ridica pe cer.
Mi-am adunat toate forţele
ca să nu încep să urlu.
Acum nu mai am zgardă,
nici pelerină galbenă,
pulover cu monogramă,
sau absurdul tău gazon,
şi asta-i tot ce trebuie să ştii despre locul ăsta,
mai puţin ce presupuneai deja
şi eşti fericit că nu s-a întâmplat mai devreme,
că toţi de aici ştim să citim şi să scriem:
câinii în rime,
iar pisicile şi restul
în proză."
Vă mulţumesc.
(Aplauze)