WEBVTT

00:00:06.701 --> 00:00:09.673
Tristețea e parte a experienței umane,

00:00:09.673 --> 00:00:12.511
însă timp de secole 
a existat o dispută aprigă

00:00:12.511 --> 00:00:17.377
cu privire la ce anume e 
și ce ar trebui să facem cu ea.

00:00:17.377 --> 00:00:20.715
În termenii cei mai simpli,
tristețea e adesea considerată

00:00:20.723 --> 00:00:23.966
o reacție firească 
în fața unei situații dificile.

00:00:23.966 --> 00:00:27.843
Te simți trist când se mută un prieten
sau moare un animal de companie.

00:00:27.843 --> 00:00:32.293
Când un prieten îți spune că e trist
de obicei îl întrebi ce s-a întâmplat.

00:00:32.503 --> 00:00:37.064
Dar presupunerea că tristețea 
are o cauză externă, în afara sinelui,

00:00:37.064 --> 00:00:39.711
e o idee relativ nouă.

00:00:39.711 --> 00:00:42.478
Medicii Greciei antice
nu priveau tristețea în acest fel.

00:00:42.478 --> 00:00:46.256
O considerau un fluid corporal
de culoare închisă.

00:00:46.256 --> 00:00:48.576
Potrivit teoriei sistemului umoral,

00:00:48.576 --> 00:00:53.383
trupul și sufletul omului erau controlate
de patru fluide numite umori

00:00:53.383 --> 00:00:58.155
și echilibrul dintre ele influența
în mod direct sănătatea și temperamentul.

00:00:58.155 --> 00:01:00.985
Cuvântul „melancolie” derivă 
din „melaina kole”,

00:01:00.985 --> 00:01:04.954
în grecește „bilă neagră”, 
umoarea considerată a cauza tristețea.

00:01:04.954 --> 00:01:08.270
Prin schimbarea dietei 
și cu ajutorul medicilor,

00:01:08.270 --> 00:01:10.606
se poate restaura echilibrul umoral.

00:01:10.606 --> 00:01:13.628
Chiar dacă azi știm mai multe
despre sistemele

00:01:13.628 --> 00:01:15.351
care guvernează organismul uman,

00:01:15.351 --> 00:01:18.860
concepțiile grecești despre tristețe
se regăsesc în teoriile actuale,

00:01:18.860 --> 00:01:23.236
nu despre tristețea simțită ocazional,
ci despre depresia clinică.

00:01:23.480 --> 00:01:24.666
Doctorii sunt convinși

00:01:24.666 --> 00:01:28.411
că anumite stări emoționale
inexplicabile pe termen lung

00:01:28.411 --> 00:01:31.678
sunt măcar parţial legate
de procesele chimice din creier,

00:01:31.678 --> 00:01:35.808
adică de echilibrul dintre
diverse substanțe chimice din creier.

00:01:35.808 --> 00:01:37.582
Ca și în vechiul sistem grecesc,

00:01:37.582 --> 00:01:41.058
modificarea acestui echilibru
poate afecta drastic reacția noastră

00:01:41.058 --> 00:01:43.781
în fața unor circumstanțe extreme.

00:01:43.781 --> 00:01:48.911
Există și o îndelungată tradiție
de stabilire a valorii tristeţii,

00:01:48.911 --> 00:01:51.468
dezbatere care promovează argumentul

00:01:51.468 --> 00:01:55.987
că tristețea nu e doar inevitabilă,
ci și esențială vieţii.

00:01:55.987 --> 00:01:58.285
Dacă nu ați fost melancolic niciodată,

00:01:58.285 --> 00:02:01.545
ați pierdut o experiență 
din ceea ce înseamnă să fii om.

00:02:01.545 --> 00:02:05.818
Mulți gânditori au susținut 
că melancolia e necesară înțelepciunii.

00:02:05.818 --> 00:02:09.116
Robert Burton, născut în 1577,

00:02:09.116 --> 00:02:12.861
și-a dedicat viața studiului cauzelor
și experiențelor tristeţii.

00:02:12.861 --> 00:02:16.279
În capodopera sa: „Anatomia melancoliei”,

00:02:16.279 --> 00:02:20.658
a afirmat: „Cel care devine 
mai înțelept devine mai trist”.

00:02:20.658 --> 00:02:24.776
Poeții romantici ai secolului XIX 
credeau că melancolia

00:02:24.776 --> 00:02:28.813
ne permite o mai bună înțelegere 
a altor emoții profunde,

00:02:28.813 --> 00:02:30.913
ca frumusețea și bucuria.

00:02:30.913 --> 00:02:34.780
A înțelege durerea arborilor
care-și pierd frunzele toamna,

00:02:34.780 --> 00:02:39.761
înseamnă a înțelege pe deplin ciclul 
vieții care aduce florile primăvara.

00:02:39.761 --> 00:02:44.976
Înțelepciunea și inteligența emoțională
par însă nevoi mult prea mari.

00:02:44.976 --> 00:02:46.752
Oare tristețea are valoare

00:02:46.752 --> 00:02:50.735
la un nivel fundamental,
tangibil, poate chiar evolutiv?

00:02:50.735 --> 00:02:54.247
Oamenii de știință cred că plânsul
și sentimentul de a te simți părăsit

00:02:54.247 --> 00:02:58.313
i-au ajutat pe strămoșii noștri
să dezvolte legături sociale

00:02:58.313 --> 00:03:00.885
și să obțină sprijinul 
de care aveau nevoie.

00:03:00.885 --> 00:03:05.268
Tristețea, spre deosebire de mânie 
sau violență, era o expresie a suferinței

00:03:05.268 --> 00:03:09.195
care putea imediat să aducă 
oameni aproape de cei care suferă,

00:03:09.195 --> 00:03:13.396
iar asta a contribuit la prosperitatea
individului și a comunității.

00:03:13.396 --> 00:03:16.720
Probabil că a ajutat la crearea 
unității necesare supraviețuirii,

00:03:16.720 --> 00:03:20.297
dar mulți s-au întrebat 
dacă suferința celor din jur


00:03:20.297 --> 00:03:23.744
seamănă cu cea simţită de noi.

00:03:23.744 --> 00:03:25.986
Poeta Emily Dickinson a scris:

00:03:25.986 --> 00:03:30.487
„Măsor cu ochi pătrunzător
orice durere-mi iese în cale –

00:03:30.487 --> 00:03:35.228
Mă-ntreb de cântăreşte cât a mea
Ori mai uşoară pare”.

00:03:35.228 --> 00:03:36.559
Iar în secolul XX,

00:03:36.559 --> 00:03:39.483
antropologii medicali, 
între care Arthur Kleinman,

00:03:39.483 --> 00:03:42.935
au adunat dovezi despre modul
în care vorbim despre durere,

00:03:42.935 --> 00:03:46.530
sugerând că emoțiile
nu sunt deloc universale

00:03:46.530 --> 00:03:50.281
iar cultura, în special modul
în care utilizăm limbajul,

00:03:50.281 --> 00:03:52.673
influențează cum ne simțim.

00:03:52.673 --> 00:03:57.656
Când vorbim despre suferinţă,
o resimţim ca pe o ruptură,

00:03:57.656 --> 00:04:00.804
în timp ce într-o cultură 
care vorbește de o inimă rănită,

00:04:00.804 --> 00:04:04.831
experiența subiectivă e diferită.

00:04:04.831 --> 00:04:07.456
Pe anumiţi gânditori moderni
nu-i interesează să compare

00:04:07.456 --> 00:04:10.121
subiectivitatea și universalitatea
tristeții,

00:04:10.121 --> 00:04:14.517
și mai degrabă ar folosi tehnologia
ca să elimine suferința în ansamblu.

00:04:15.177 --> 00:04:18.270
David Pearce sugerează faptul 
că ingineria genetică

00:04:18.270 --> 00:04:20.297
și alte metode moderne,

00:04:20.297 --> 00:04:24.722
pot schimba modul cum ne confruntăm
cu durerea emoțională și fizică,

00:04:24.722 --> 00:04:28.177
și propun reprogramarea ecosistemelor

00:04:28.177 --> 00:04:30.933
ca nici animalele sălbatice să nu sufere.

00:04:30.933 --> 00:04:34.067
Denumește acest proces
„inginerie paradisiacă”.

00:04:34.067 --> 00:04:37.220
Dar n-ar fi trist să existe
o lume fără tristețe?

00:04:37.220 --> 00:04:40.399
Strămoșii noștri, oamenii cavernelor,
și poeții noștri preferați

00:04:40.399 --> 00:04:43.286
s-ar putea să nu-şi fi dorit
un astfel de paradis.

00:04:43.286 --> 00:04:48.069
De fapt, singurul consens
în legătură cu tristețea

00:04:48.079 --> 00:04:53.054
e că oamenii au simţit-o dintotdeauna
și că de mii de ani,

00:04:53.054 --> 00:04:58.582
cel mai potrivit mod de a-i face față
e să vorbim despre ea,

00:04:58.582 --> 00:05:01.804
să încercăm să exprimăm în cuvinte
ce simţim.

00:05:01.804 --> 00:05:03.721
Cum spunea Emily Dickinson:

00:05:03.721 --> 00:05:07.851
„Speranța e ceva cu pene
Cuibărit în suflet,

00:05:07.851 --> 00:05:12.811
Cântând melodia fără cuvinte
la nesfârşit”.