Vă mulțumesc tuturor! Urmează să țin un discurs motivațional. Deoarece... imaginați-vă că motivația mea se interpune între acești oameni puternici, sănătoși... și masa de prânz. (Râsete) Deci... Sunt @Falkvinge pe Twitter. Sunteți liberi să mă citați dacă spun ceva memorabil, stupid, amuzant, sau orice. Ador să-mi văd numele pe Twitter Deci... Salut! Sunt Rick. Sunt politician. Îmi pare rău. Câți dintre voi ați auzit de Partidul Piraților din Suedia? Ridicaţi mâinile. OK, deci, practic, cu toții. Probabil din cauză că suntem vecini cu Suedia. Adesea întreb câți au auzit de orice alt partid politic și mereu sunt doar câteva mâini fluturate în public comparativ cu prima întrebare când sunt o jumătate până la două treimi. Acum, practic, e prima dată când scorul nu se potrivește. Toți ați ridicat mâna. Deci, pentru cei care încă nu au auzit de noi: noi, cei din Partidul Piraților, iubim internetul. Ne place să copiem și să distribuim, și adorăm libertățile civile. Pentru aceasta, unii oameni ne intitulează pirați. Poate din încercarea de a ne face să plecăm capul rușinați. Asta nu prea a funcționat. Am decis să stăm drepți, mândri de noi înșine. Și astfel, în 2006 am fondat un nou partid politic. L-am condus primii cinci ani. Și la alegerile europene, la ultimele alegeri europene am devenit cel mai mare partid și cel mai râvnit de tinerii sub vârsta de 30 de ani. Și este interesant că noi am făcut asta având mai puțin de un procent din bugetul competitorilor. Am avut un buget total al companiei de 50.000 de euro. Ei au avut șase milioane — și noi i-am învins. Aceasta ne-a adus un avantaj de eficiență a costurilor de 100 de ori mai mare. Am de gând să vă împărtășesc rețeta succesului acestei realizări. Am aplicat metodele S.W.A.R.M. Acestea pot fi aplicate în orice afacere sau cauză socială. Ei bine, în aproape orice*, e un mic asterisc la final, și voi reveni la el în mai puțin de un minut. Însă aplicarea acestora... și am făcut asta de nenumărate ori, știm bine că funcționează perfect. Am repartizat două persoane în Parlamentul European, avem 45 de oameni în diverse parlamente de stat germane, Suntem în parlamentul din Islanda, în senatul ceh, în multe, multe consilii locale și, după cum am spus, ne-am răspândit în 70 de țări. Asta nu e rău pentru o mișcare politică care nu are un deceniu vechime. Deci, astăzi vom discuta puțin despre... cum pot fi oamenii motivați ca să fie parte a schimbării, să facă parte din ceva mai mare decât ei înșiși. Și cum puteți canaliza toate acestea într-o organizație care valorifică această putere mare de a dori să facem lumea un loc mai bun. Și în final rezultă ceva mai bun. Când discut cu oamenii de afaceri adesea reușesc să-i enervez atunci când îi contrazic și le explic că nu, nu angajații sunt bunul vostru cel mai de preț. Cel mai de preț bun o reprezintă miile de persoane dornice să lucreze pentru tine pe gratis. Și tu nu le permiți. Și ei se enervează foarte tare. Metoda S.W.A.R.M. se bazează pe întrunirea a zeci de sute de voluntari care au ales fiecare, prin proprie voință să lupte pentru un țel comun. După cum spune următorul citat din serialul „Futurama”: „Sosește o vreme când trebuie să apuci taurul de coarne și să faci ce-ți place, chiar dacă nu e o idee bună.” (Râsete) Acum, serios, ce idiot crede că poate schimba lumea prin înființarea unui partid politic? (Râsete) Acest idiot, desigur. Însă chiar funcționează! Tot ce trebuie să faci e să vii primul cu inițiativa. Trebuie să îți proclami țelul. Să spui: „Vreau să realizez asta.” Voi face asta. Și nu e nevoie să fie ceva foarte costisitor. Anunțul meu a fost doar două rânduri pe un canal de chat. „Priviți! Partidul Piraților își deschide noua pagină web după Anul Nou. Și adresa. Aceasta e toată reclama pe care am făcut-o vreodată. Apoi au apărut câteva sute de activiști care voiau toți să lucreze pentru noi. Atunci când furnizezi un astfel de punct de focalizare, apare o inteligență de grup. Când oamenii se adună în jurul unui steag. Și din aceasta rezultă acea eficiență de cost extraordinară. Este un avantaj enorm — atunci când ești mai bun decât toate organizațiile tradiționale. Și sunt patru țeluri care trebuie atinse pentru ca treaba să funcționeze. Aceste patru criterii îți definesc țelul: tangibil, plauzibil, cuprinzător și epic. Haideți să aruncăm o privire asupra lor: să fie tangibil. Mulţi oameni afirmă: „Știți ceva, ar trebui să creăm o lume mai bună” sau „Da, cu toții ar trebui să ne simțim bine.” Nu are cum să funcționeze. Ai nevoie de un cod binar. Am ajuns acolo sau nu am ajuns încă? E nevoie să fie credibil. Persoana care vede planul proiectului pe care-l postezi trebuie să remarce că, da, acest plan al proiectului ne va duce de unde ne aflăm în locul unde vrem să ajungem. Trebuie să împarți asta în ținte secundare care fiecare în sine pare realizabil, și când aduni aceste ținte secundare, ajungem în final unde vrem să ajungem. Trebuie să fie... și aici treburile devin palpitante în ceea ce privește lucrul colectiv: trebuie să fie inclusivist. Oricine vede acest plan al proiectului va spune imediat: „Vreau să fac asta — și acolo e locul meu!” Aceștia se vor arunca direct în mijlocul proiectului și vor începe să lucreze fără a cere permisiunea nimănui. Și exact așa se va întâmpla. Iar, nu în ultimul rând, trebuie să fie epic. Trebuie să fie un izvor de energie pentru oameni, să-i electrizeze. Țintește spre Lună! Stai, nu spre Lună. Am fost deja acolo. Țintește spre Marte! (Râsete) Altminteri, nu vei fi niciodată capabil să formezi o grupare de voluntari care să se concentreze asupra obținerii celui mai corect audit fiscal. Asta nu-i va electriza pe oameni. Țintește spre Marte. O mulțime de oameni cam cedează în fața obstacolelor. Intenționăm să escaladăm un munte imens. Deci cum îi veți motiva pe oameni să facă asta? Se dovedește că nu obstacolele sunt problema. Problema e să nu cunoști obstacolele. Știm cât de înalt este acel munte și știm exact ce înseamnă să-l escaladezi. Știm cu exactitate cât de departe se află planeta Marte și cum să ajungem acolo. Dacă poți să o planifici ca proiect, poți planifica și resursele de care ai nevoie și poți să o realizezi, exact asemenea unui proiect. Să vedem: mergem pe Marte, avem nevoie de 20 de ingineri de rachete voluntari, zece ingineri metalurgici voluntari, niște indivizi țicniți care vor prepara combustibilul pentru rachetă în grădină și așa mai departe. Când poți să faci o listă cu resursele, deja știi cum să ajungi acolo. Când știi cum să ajungi acolo, poți ajunge. Și următorul pas e să încurajezi această aplicare a metodei S.W.A.R.M. de unde rezultă eficiența costurilor. Există un discurs TED despre motivație care infirmă faptul că muncim pentru bani și ne explică faptul că suntem motivați de trei lucruri, în ceea ce privește sarcinile creative, atunci când lucrăm ca să obținem ceva mai mare decât noi înșine. Muncim pentru autonomie, măiestrie și scop. Am discutat deja despre scop. Muncim pentru ceva măreț, tangibil, plauzibil, cuprinzător și epic. Deci, discursul acela motivațional se termină fără a da un răspuns la întrebarea: cum construiești o organizație care să valorifice această putere motivațională. Și aici intervine metoda S.W.A.R.M. Aici apare inteligența de grup. Se dovedește că există trei factori, aceștia contrazicând complet ceea ce ați învățat la o școală de business. Însă funcționează. Știm bine că funcționează. Avem oameni în multe parlamente care să dovedească asta. Acești trei factori sunt: viteza, încrederea și scalabilitatea. Optimizăm pentru viteză prin eliminarea întârzierilor din ciclul decizional, eliminarea totală din ciclul decizional, Asta înseamnă să te elimini pe tine din ciclul decizional, ceea ce poate fi dureros. Însă trebuie să fii atât de perspicace, atât de pasionat, atât de puternic, încât toată lumea să îți cunoască țelul să poată găsi ceva, niște pași care să ducă mișcarea mai aproape de țelul propus. Și atunci când zeci de sute de oameni fac asta săptămânal, devii o forță de neoprit. Am avut o regulă în organizația noastră, care spune că dacă trei dintre voluntarii implicați în această mișcare, cad de acord asupra faptului că ceva e benefic pentru mișcare, primesc undă verde de la cel mai înalt nivel să acționeze în numele organizației, inclusiv cheltuirea resurselor. Când le vorbești despre acest fel de împuternicire, oamenilor de afaceri tradiționaliști cred că ești dus. Dar știți ce? Am condus această organizație timp de cinci ani, au fost 50.000 de membri înregistrați și încă foarte mulți activiști. Niciunul dintre aceștia nu a făcut vreun abuz. Fiecare avea cheia la lădița cu comori. Nu a existat un singur abuz, nici măcar o singură dată. Rezultă că, dacă tu le dai oamenilor cheile castelului, și îi privești direct în ochi și le spui: „Am încredere în voi.” aceștia se vor ridica la înălțimea așteptărilor. E un lucru minunat să vezi cum se întâmplă asta. Evident că nu totul a mers conform planului, dar asta e o treabă diferită. Am făcut greșeli. Trebuie să ne așteptăm la greșeli. Dacă ești un deschizător de drumuri, asta înseamnă, prin definiție, că te aventurezi în necunoscut. Când încerci necunoscutul, unele lucruri nu vor funcționa conform planului. E parte a definiției privind aventurarea în necunoscut. Pentru a obține ceva grozav, trebuie să accepți greșelile. Trebuie să comunici că ne așteptăm ca unele lucruri să meargă prost pentru a crea un mediu ce acceptă riscul. Prin urmare, optimizăm pentru viteza de repetare. Asta înseamnă că încercăm, eșuăm încercăm din nou, eșuăm și mai repede, eșuăm mai tare, iarăși încercăm, eșuăm mai tare din nou, Poate că după ce am încercat de 15 ori, vom stăpâni unele subiecte specifice, pentru a minimaliza timpul va trebui să încercăm de 15 ori. Optimizăm încrederea. Încurajăm diversitatea. Trebuie să îți comunici țelul atât de puternic încât toată lumea să o traducă în contextul personal, deoarece limbajul e un indicator social incredibil de puternic de includere și de excludere. Acel mesaj cu aplicabilitate universală: uită de el. Asta se predă la școala de business -- dar nu funcționează. Sau cel puțin nu vă va aduce acel avantaj de eficiență a costurilor care rezultă din munca în grup. Asta duce la abordări complet diferite încercate în paralel în grupuri sociale diferite care au testat diferite metode de a atinge acel țel. Unele dintre acestea vor funcționa, însă ca să le găsești pe cele mai bune e nevoie de această diversitate. Și trebuie să le comunici că avem nevoie de diversitate. Dacă cineva de aici nu pricepe ce anume fac acei băieți, e OK pentru că avem încredere între noi că vom face ce e bun pentru mișcare. Și e OK dacă nu înțeleg contextul lor social. Nu era de așteptat să înțeleg... înțeleg contextul meu social. Contribui cu ceea ce știu. Fă-i pe oameni conștienți de diversitate. În final, scalabilitatea. Fii tare pe poziție. Din nou, școlile de business te învață să folosești modelul Lean Management. Uită de asta. Pornește organizația de la zero. Începe cu 10.000 de cutii goale și o organigramă acoperind fiecare orășel. Atunci când ai o mulțime de responsabilități minore într-un eșafodaj care susține grupul, susține activiștii, vei descoperi că aceste cutii se vor umple cu destulă repeziciune, și vor începe să se umple peste așteptările tale cu oameni despre care nu ai auzit niciodată. Astfel, roiul acesta de oameni va crește la zeci de sute de oameni și fiecare dintre acești oameni va îndeplini câte o sarcină măruntă în organizație. De aici rezultă inteligența de grup. E momentul când fiecare dintre aceștia deduc logic ce au de făcut. Fiecare dintre aceștia întreprinde pași mici spre țel. Astfel, roiul de oameni începe să acționeze ca un organism coerent. E formidabil să-l privești. Atunci poți obține avantajul eficienței de cost asupra competitorilor tăi. De 100 de ori mai eficient. 100 de ori. Asta nu e doar o soluție miraculoasă. Deci, am tot vorbit astăzi despre planul cel mare. Puteți folosi metoda S.W.A.R.M. pentru multe altele. Vreți să schimbați lumea? Să asigurați apă curată pentru un miliard de persoane? Să învățați trei miliarde să citească? Poate vreți să faceți o schimbare socială. Vreți să introduceți venitul de bază necondiționat. Sau poate vreți să duceți omenirea pe Marte. Puteți face asta folosind aceste metode. Puteți face asta. E vorba despre leadership. E vorba de a decide ce vrei să faci și cum să comunici asta lumii. Fiindcă indiferent dacă credeți că puteți sau nu să schimbați lumea, indiferent dacă credeți că puteți sau nu puteți schimba lumea, cu siguranță aveți dreptate. Deci, întrebarea pe care aș dori ca fiecare dintre voi să și-o pună e legată de ipoteza că schimbarea nu vine pur și simplu. Cineva trebuie să intervină. Vrei să fii tu acea persoană? Vrei să fii tu acea persoană? Și încă un lucru: Mai există o cerință care stă la baza muncii colective, pe care nu am menționat-o încă. Aceasta e distracția. E mai mult decât a găsi plăcere în munca ta. E mai mult decât a avea un aparat de pinball în birou. Pentru că pur și simplu acest lucru e obligatoriu pentru a reuși într-un mediu de grup. E obligatoriu pentru a reuși și pentru a obține acel avantaj de cost-eficiență de peste 100 de ori. Asta pentru că trebuie să atragi voluntari. Și oamenii, din acest punct de vedere, sunt destul de predictibili. Oamenii vor pleca la alți oameni care știu să se distreze. În schimb, vor face un efort în plus doar pentru a-i evita pe cei care nu știu să se distreze. (Râsete) Deci, a te distra înseamnă mai mult decât a avea un aparat de pinball. E o cerință absolută și inevitabilă pentru a obține succesul în organizația voastră. Deci, pe scurt: o rețetă de succes pentru o organizație de tip reţea e folosirea acestor metode motivaționale ce au un avantaj competitiv enorm. Țelul vostru trebuie să fie tangibil, plauzibil, inclusivist și epic. Organizația voastră trebuie optimizată pentru viteză, încredere și scalabilitate. Trebuie să vă distrați. Și asta vă va recompensa cu un raport cost-eficiență de 100 de ori mai mare. Mulțumesc. (Aplauze)