Vă mulțumesc tuturor!
Urmează să țin un discurs motivațional.
Deoarece...
imaginați-vă că motivația mea se interpune
între acești oameni puternici, sănătoși...
și masa de prânz.
(Râsete)
Deci...
Sunt @Falkvinge pe Twitter.
Sunteți liberi să mă citați dacă spun ceva
memorabil, stupid, amuzant, sau orice.
Ador să-mi văd numele pe Twitter
Deci...
Salut! Sunt Rick.
Sunt politician.
Îmi pare rău.
Câți dintre voi ați auzit
de Partidul Piraților din Suedia?
Ridicaţi mâinile.
OK, deci, practic, cu toții.
Probabil din cauză
că suntem vecini cu Suedia.
Adesea întreb câți au auzit
de orice alt partid politic
și mereu sunt
doar câteva mâini fluturate în public
comparativ cu prima întrebare
când sunt o jumătate până la două treimi.
Acum, practic, e prima dată
când scorul nu se potrivește.
Toți ați ridicat mâna.
Deci, pentru cei care
încă nu au auzit de noi:
noi, cei din Partidul Piraților,
iubim internetul.
Ne place să copiem și să distribuim,
și adorăm libertățile civile.
Pentru aceasta, unii oameni
ne intitulează pirați.
Poate din încercarea de a ne face
să plecăm capul rușinați.
Asta nu prea a funcționat.
Am decis să stăm drepți,
mândri de noi înșine.
Și astfel, în 2006
am fondat un nou partid politic.
L-am condus primii cinci ani.
Și la alegerile europene,
la ultimele alegeri europene
am devenit cel mai mare partid
și cel mai râvnit de tinerii
sub vârsta de 30 de ani.
Și este interesant că noi am făcut asta
având mai puțin de un procent
din bugetul competitorilor.
Am avut un buget total al companiei
de 50.000 de euro.
Ei au avut șase milioane —
și noi i-am învins.
Aceasta ne-a adus
un avantaj de eficiență a costurilor
de 100 de ori mai mare.
Am de gând să vă împărtășesc
rețeta succesului acestei realizări.
Am aplicat metodele S.W.A.R.M.
Acestea pot fi aplicate
în orice afacere sau cauză socială.
Ei bine, în aproape orice*,
e un mic asterisc la final,
și voi reveni la el
în mai puțin de un minut.
Însă aplicarea acestora...
și am făcut asta de nenumărate ori,
știm bine că funcționează perfect.
Am repartizat două persoane
în Parlamentul European,
avem 45 de oameni
în diverse parlamente de stat germane,
Suntem în parlamentul din Islanda,
în senatul ceh,
în multe, multe consilii locale
și, după cum am spus,
ne-am răspândit în 70 de țări.
Asta nu e rău pentru o mișcare politică
care nu are un deceniu vechime.
Deci, astăzi vom discuta puțin despre...
cum pot fi oamenii motivați
ca să fie parte a schimbării,
să facă parte din ceva
mai mare decât ei înșiși.
Și cum puteți canaliza toate acestea
într-o organizație
care valorifică această putere mare
de a dori să facem lumea un loc mai bun.
Și în final rezultă ceva mai bun.
Când discut cu oamenii de afaceri
adesea reușesc să-i enervez
atunci când îi contrazic
și le explic că nu, nu angajații
sunt bunul vostru cel mai de preț.
Cel mai de preț bun
o reprezintă miile de persoane
dornice să lucreze pentru tine pe gratis.
Și tu nu le permiți.
Și ei se enervează foarte tare.
Metoda S.W.A.R.M. se bazează
pe întrunirea a zeci de sute de voluntari
care au ales fiecare, prin proprie voință
să lupte pentru un țel comun.
După cum spune următorul
citat din serialul „Futurama”:
„Sosește o vreme când trebuie să apuci
taurul de coarne și să faci ce-ți place,
chiar dacă nu e o idee bună.”
(Râsete)
Acum, serios, ce idiot crede
că poate schimba lumea
prin înființarea unui partid politic?
(Râsete)
Acest idiot, desigur.
Însă chiar funcționează!
Tot ce trebuie să faci
e să vii primul cu inițiativa.
Trebuie să îți proclami țelul.
Să spui: „Vreau să realizez asta.”
Voi face asta.
Și nu e nevoie să fie
ceva foarte costisitor.
Anunțul meu a fost
doar două rânduri pe un canal de chat.
„Priviți! Partidul Piraților își deschide
noua pagină web după Anul Nou.
Și adresa.
Aceasta e toată reclama
pe care am făcut-o vreodată.
Apoi au apărut câteva sute de activiști
care voiau toți să lucreze pentru noi.
Atunci când furnizezi
un astfel de punct de focalizare,
apare o inteligență de grup.
Când oamenii se adună în jurul unui steag.
Și din aceasta rezultă
acea eficiență de cost extraordinară.
Este un avantaj enorm —
atunci când ești mai bun
decât toate organizațiile tradiționale.
Și sunt patru țeluri care trebuie atinse
pentru ca treaba să funcționeze.
Aceste patru criterii îți definesc țelul:
tangibil, plauzibil, cuprinzător și epic.
Haideți să aruncăm o privire asupra lor:
să fie tangibil.
Mulţi oameni afirmă:
„Știți ceva, ar trebui să creăm
o lume mai bună”
sau „Da, cu toții ar trebui
să ne simțim bine.”
Nu are cum să funcționeze.
Ai nevoie de un cod binar.
Am ajuns acolo sau nu am ajuns încă?
E nevoie să fie credibil.
Persoana care vede planul proiectului
pe care-l postezi trebuie să remarce
că, da, acest plan al proiectului
ne va duce
de unde ne aflăm
în locul unde vrem să ajungem.
Trebuie să împarți asta în ținte secundare
care fiecare în sine pare realizabil,
și când aduni aceste ținte secundare,
ajungem în final unde vrem să ajungem.
Trebuie să fie...
și aici treburile devin palpitante
în ceea ce privește lucrul colectiv:
trebuie să fie inclusivist.
Oricine vede acest plan al proiectului
va spune imediat:
„Vreau să fac asta —
și acolo e locul meu!”
Aceștia se vor arunca direct
în mijlocul proiectului
și vor începe să lucreze
fără a cere permisiunea nimănui.
Și exact așa se va întâmpla.
Iar, nu în ultimul rând,
trebuie să fie epic.
Trebuie să fie un izvor de energie
pentru oameni, să-i electrizeze.
Țintește spre Lună!
Stai, nu spre Lună.
Am fost deja acolo. Țintește spre Marte!
(Râsete)
Altminteri,
nu vei fi niciodată capabil
să formezi o grupare de voluntari
care să se concentreze asupra obținerii
celui mai corect audit fiscal.
Asta nu-i va electriza pe oameni.
Țintește spre Marte.
O mulțime de oameni
cam cedează în fața obstacolelor.
Intenționăm să escaladăm
un munte imens.
Deci cum îi veți motiva pe oameni
să facă asta?
Se dovedește că nu obstacolele
sunt problema.
Problema e să nu cunoști obstacolele.
Știm cât de înalt este acel munte
și știm exact ce înseamnă să-l escaladezi.
Știm cu exactitate cât de departe se află
planeta Marte și cum să ajungem acolo.
Dacă poți să o planifici ca proiect,
poți planifica și resursele
de care ai nevoie
și poți să o realizezi,
exact asemenea unui proiect.
Să vedem: mergem pe Marte,
avem nevoie de 20 de ingineri
de rachete voluntari,
zece ingineri metalurgici voluntari,
niște indivizi țicniți care vor prepara
combustibilul pentru rachetă în grădină
și așa mai departe.
Când poți să faci o listă cu resursele,
deja știi cum să ajungi acolo.
Când știi cum să ajungi acolo,
poți ajunge.
Și următorul pas e să încurajezi
această aplicare a metodei S.W.A.R.M.
de unde rezultă eficiența costurilor.
Există un discurs TED despre motivație
care infirmă faptul că muncim pentru bani
și ne explică faptul că suntem motivați
de trei lucruri,
în ceea ce privește sarcinile creative,
atunci când lucrăm ca să obținem
ceva mai mare decât noi înșine.
Muncim pentru autonomie,
măiestrie și scop.
Am discutat deja despre scop.
Muncim pentru ceva măreț,
tangibil, plauzibil, cuprinzător și epic.
Deci, discursul acela motivațional
se termină
fără a da un răspuns la întrebarea:
cum construiești o organizație care să
valorifice această putere motivațională.
Și aici intervine metoda S.W.A.R.M.
Aici apare inteligența de grup.
Se dovedește că există trei factori,
aceștia contrazicând complet ceea ce
ați învățat la o școală de business.
Însă funcționează.
Știm bine că funcționează.
Avem oameni în multe parlamente
care să dovedească asta.
Acești trei factori sunt:
viteza, încrederea și scalabilitatea.
Optimizăm pentru viteză prin eliminarea
întârzierilor din ciclul decizional,
eliminarea totală din ciclul decizional,
Asta înseamnă să te elimini pe tine
din ciclul decizional,
ceea ce poate fi dureros.
Însă trebuie să fii atât de perspicace,
atât de pasionat, atât de puternic,
încât toată lumea să îți cunoască țelul
să poată găsi ceva, niște pași
care să ducă mișcarea mai aproape
de țelul propus.
Și atunci când zeci de sute de oameni
fac asta săptămânal,
devii o forță de neoprit.
Am avut o regulă în organizația noastră,
care spune că dacă trei dintre voluntarii
implicați în această mișcare,
cad de acord asupra faptului
că ceva e benefic pentru mișcare,
primesc undă verde
de la cel mai înalt nivel
să acționeze în numele organizației,
inclusiv cheltuirea resurselor.
Când le vorbești
despre acest fel de împuternicire,
oamenilor de afaceri tradiționaliști
cred că ești dus.
Dar știți ce?
Am condus această organizație
timp de cinci ani,
au fost 50.000 de membri înregistrați
și încă foarte mulți activiști.
Niciunul dintre aceștia
nu a făcut vreun abuz.
Fiecare avea cheia la lădița cu comori.
Nu a existat un singur abuz,
nici măcar o singură dată.
Rezultă că, dacă tu le dai oamenilor
cheile castelului,
și îi privești direct în ochi
și le spui: „Am încredere în voi.”
aceștia se vor ridica
la înălțimea așteptărilor.
E un lucru minunat
să vezi cum se întâmplă asta.
Evident că nu totul a mers
conform planului,
dar asta e o treabă diferită.
Am făcut greșeli.
Trebuie să ne așteptăm la greșeli.
Dacă ești un deschizător de drumuri,
asta înseamnă, prin definiție,
că te aventurezi în necunoscut.
Când încerci necunoscutul, unele lucruri
nu vor funcționa conform planului.
E parte a definiției privind
aventurarea în necunoscut.
Pentru a obține ceva grozav,
trebuie să accepți greșelile.
Trebuie să comunici că ne așteptăm
ca unele lucruri să meargă prost
pentru a crea un mediu ce acceptă riscul.
Prin urmare, optimizăm
pentru viteza de repetare.
Asta înseamnă că încercăm, eșuăm
încercăm din nou, eșuăm și mai repede,
eșuăm mai tare, iarăși încercăm,
eșuăm mai tare din nou,
Poate că după ce am încercat de 15 ori,
vom stăpâni unele subiecte specifice,
pentru a minimaliza timpul
va trebui să încercăm de 15 ori.
Optimizăm încrederea.
Încurajăm diversitatea.
Trebuie să îți comunici
țelul atât de puternic
încât toată lumea să o traducă
în contextul personal,
deoarece limbajul e un indicator social
incredibil de puternic
de includere și de excludere.
Acel mesaj cu aplicabilitate universală:
uită de el.
Asta se predă la școala de business --
dar nu funcționează.
Sau cel puțin nu vă va aduce
acel avantaj de eficiență a costurilor
care rezultă din munca în grup.
Asta duce la abordări complet diferite
încercate în paralel
în grupuri sociale diferite
care au testat diferite metode
de a atinge acel țel.
Unele dintre acestea vor funcționa,
însă ca să le găsești pe cele mai bune
e nevoie de această diversitate.
Și trebuie să le comunici
că avem nevoie de diversitate.
Dacă cineva de aici nu pricepe
ce anume fac acei băieți,
e OK pentru că avem încredere între noi
că vom face ce e bun pentru mișcare.
Și e OK dacă nu înțeleg
contextul lor social.
Nu era de așteptat să înțeleg...
înțeleg contextul meu social.
Contribui cu ceea ce știu.
Fă-i pe oameni conștienți de diversitate.
În final, scalabilitatea.
Fii tare pe poziție.
Din nou, școlile de business te învață
să folosești modelul Lean Management.
Uită de asta.
Pornește organizația de la zero.
Începe cu 10.000 de cutii goale
și o organigramă
acoperind fiecare orășel.
Atunci când ai o mulțime
de responsabilități minore
într-un eșafodaj care susține grupul,
susține activiștii,
vei descoperi că aceste cutii
se vor umple cu destulă repeziciune,
și vor începe să se umple
peste așteptările tale
cu oameni despre care nu ai
auzit niciodată.
Astfel, roiul acesta de oameni va crește
la zeci de sute de oameni
și fiecare dintre acești oameni
va îndeplini câte o sarcină măruntă
în organizație.
De aici rezultă inteligența de grup.
E momentul când fiecare dintre aceștia
deduc logic ce au de făcut.
Fiecare dintre aceștia
întreprinde pași mici spre țel.
Astfel, roiul de oameni începe
să acționeze ca un organism coerent.
E formidabil să-l privești.
Atunci poți obține
avantajul eficienței de cost
asupra competitorilor tăi.
De 100 de ori mai eficient.
100 de ori.
Asta nu e doar o soluție miraculoasă.
Deci, am tot vorbit astăzi
despre planul cel mare.
Puteți folosi metoda S.W.A.R.M.
pentru multe altele.
Vreți să schimbați lumea?
Să asigurați apă curată
pentru un miliard de persoane?
Să învățați trei miliarde să citească?
Poate vreți să faceți o schimbare socială.
Vreți să introduceți
venitul de bază necondiționat.
Sau poate vreți să duceți
omenirea pe Marte.
Puteți face asta folosind aceste metode.
Puteți face asta.
E vorba despre leadership.
E vorba de a decide ce vrei să faci
și cum să comunici asta lumii.
Fiindcă indiferent dacă credeți că
puteți sau nu să schimbați lumea,
indiferent dacă credeți că puteți
sau nu puteți schimba lumea,
cu siguranță aveți dreptate.
Deci, întrebarea pe care aș dori
ca fiecare dintre voi să și-o pună
e legată de ipoteza că schimbarea
nu vine pur și simplu.
Cineva trebuie să intervină.
Vrei să fii tu acea persoană?
Vrei să fii tu acea persoană?
Și încă un lucru:
Mai există o cerință
care stă la baza muncii colective,
pe care nu am menționat-o încă.
Aceasta e distracția.
E mai mult decât a găsi plăcere
în munca ta.
E mai mult decât a avea
un aparat de pinball în birou.
Pentru că pur și simplu acest lucru
e obligatoriu pentru a reuși
într-un mediu de grup.
E obligatoriu pentru a reuși
și pentru a obține acel avantaj
de cost-eficiență de peste 100 de ori.
Asta pentru că trebuie
să atragi voluntari.
Și oamenii, din acest punct de vedere,
sunt destul de predictibili.
Oamenii vor pleca la alți oameni
care știu să se distreze.
În schimb, vor face un efort în plus
doar pentru a-i evita
pe cei care nu știu să se distreze.
(Râsete)
Deci, a te distra înseamnă mai mult
decât a avea un aparat de pinball.
E o cerință absolută și inevitabilă
pentru a obține succesul
în organizația voastră.
Deci, pe scurt:
o rețetă de succes
pentru o organizație de tip reţea
e folosirea acestor metode motivaționale
ce au un avantaj competitiv enorm.
Țelul vostru trebuie să fie tangibil,
plauzibil, inclusivist și epic.
Organizația voastră trebuie optimizată
pentru viteză, încredere și scalabilitate.
Trebuie să vă distrați.
Și asta vă va recompensa
cu un raport cost-eficiență
de 100 de ori mai mare.
Mulțumesc.
(Aplauze)