[New York Close Up]
[Melodia "C.R.E.A.M." -
Wu Tang Clan pe fundal]
Nu vreau să văd ce lucrez.
Capul este singura parte din corp pe care
n-o poţi vedea,
aşa că vreau să realizez partea aceea
fără să o văd.
Ceva de genul acesta.
[Diana Al-Hadid, Artist]
Munca pe care o fac începe, în mare parte,
fără să ştiu foarte multe despre ce fac.
Îi sucombez.
Vreau să ştiu ceea ce nu ştiu, adică...
vreau să cunosc limitele gândirii mele.
Mare parte din munca mea începe
cu materialul şi cu un studiu atent
a ceea ce poate sau nu poate să facă.
Înseamnă a face materialul
să se comporte diferit.
--[AL-HADID] Dacă începem aici şi
îl lăsăm să se unească cu asta ...
----[ASISTENTUL] Ok.
--[AL-HADID] O întrebare bună produce
răspunsuri foarte interesante
sau descoperiri uimitoare.
--[AL-HADID] Şi apoi poate începem
să trecem peste astea, aşa ...
--[ASISTENTUL] Da.
Artiştii fac descoperirile astea mereu,
în fiecare zi, în studioul lor.
--[AL-HADID] Şi vor veni
ceva de genul asta.
Poate.
Nu creez pentru că sunt interesată
de ceva.
Nu vreau să îţi explic ceva.
O fac pentru a deveni interesată.
["Diana Al-Hadid - Realitate suspendată"]
[1986; Cleveland, Ohio]
Probabil am avut o copilărie atipică.
Când eram în clasa I, când m-am mutat din
Siria aici,
nu vorbeam engleză şi nu ştiam să scriu
şi să citesc.
Eram copilul imigrant ciudat,
care desena mult.
[RÂSETE] Ar trebui să îţi arăt ce desenam.
[Drawings, c. 1990–94]
Bunica mea, care e pictor, mi-a spus
că dacă înveţi să desenezi mâini
şi oameni, atunci eşti cu adevărat
un artist.
Aşa că [RÂSETE] am încercat să fac asta.
Cred că mulţi copii desenează natură
moartă sau desenează după o fotografie,
dar eu vroiam ca desenele mele să pară
mai reale decât fotografia. [RÂSETE]
[MARIANNE BOESKY] E grozav!
Uită-te la asta!
Ok, cine ar fi crezut
că poţi face un desen în felul ăsta?
[AL-HADID] [RÂSETE]
Am început să desenez aşa.
[BOESKY] E incredibil.
[TOŢI RÂD]
[Marianne Boesky -- Galerist]
[AL-HADID] Aşa că, la momentul actual,
Cred că probabil toate astea, gimnaziul,
anxietatea--
fiecare urmă a stiloului, fiecare creion--
era o alcătuire de straturi
care se dezvolta în ceva mai amplu.
Am un interes poznaş în fizică
şi matematică.
Sculptura este în mod inerent matematică.
Trăieşte în lumea aceasta.
Trebuie să se supună gravitaţiei,
din păcate.
Nu ştiu, cred că sunt invidioasă
pe pictură.
Contemplam picturile renascentiste din nord,
sau pe cele manneriste ...
[Paintings, c. 1420–1528]
Au cu mult mai multe libertăţi
când vine vorba de scală şi masă
şi în special, gravitaţie,
frivolitate şi iluzie.
Eu mă confrunt cu spaţiu concret
şi cu gravitaţie concretă,
iar ei au posibilitatea de a face lucruri
pe care şi eu mi-aş dori să le fac;
dar nu e posibil.
[Sunetul metalului tăiat cu fierăstrăul]
[Galeria Marianne Boesky -- Chelsea]
Pentru mine, a reuşi să ridic o sculptură
de pe podea este primul mod de rebeliune.
E evenimentul central.
Fac tot ce îmi stă în putinţă [RÂSETE]
pentru a ridica lucrurile de pe podea.
Nu ştiu dacă oamenii realizează , cum ...
Vreau să spun, întotdeauna
au lucruri ... ah!
Este de-a dreptul oribil
Vor să cadă şi, în mod miraculos, nu cad.
Dar asta se întâmplă pentru că muncesc
din greu ca să le fac să nu cadă.
La asta muncesc în fiecare zi
şi nu-mi doresc să te încarc
cu toate detaliile mecanice.
["At the Vanishing Point" -- 2012]
["Divided Line" -- 2012]
În ce priveşte aceste lucrări ample,
ceea ce mă interesează cel mai mult
e cum să atrag atenţia asupra greutăţii,
volumului şi spaţiului
şi asupra interioarelor şi exterioarelor.
["Antonym" -- 2012]
Nu ştiu, aş vrea să fac ceva care pare
extrem de improbabil.
["Suspended After Image" -- 2012]
Există destul realitate în viaţa mea
şi nu e vorba despre a trăi într-o lume
ciudată şi fantastică,
dar îmi doresc să contribui puţin
la partea cealaltă.