WEBVTT

00:00:02.963 --> 00:00:05.988
Se spune că pentru a fi poet

00:00:06.948 --> 00:00:10.553
trebuie uneori să cobori în iad.

00:00:12.173 --> 00:00:15.349
Prima dată când am vizitat închisoarea,

00:00:15.349 --> 00:00:20.025
nu am fost uimită 
nici de zgomotul lacătelor

00:00:20.025 --> 00:00:24.243
nici de ușile închise, nici de gratii,

00:00:24.243 --> 00:00:28.246
nici de ceea ce îmi imaginam.

00:00:28.246 --> 00:00:33.559
Poate pentru că închisoarea 
e într-un spațiu relativ deschis.

00:00:33.559 --> 00:00:35.689
Se poate vedea cerul.

00:00:35.689 --> 00:00:39.332
Pescărușii îți zboară deasupra capului
și ai senzația că te afli lângă mare,

00:00:39.332 --> 00:00:42.375
că ești foarte aproape de plajă.

00:00:42.375 --> 00:00:48.305
În realitate, pescărușii se duc să mănânce
la groapa de gunoi de lângă închisoare.

00:00:49.250 --> 00:00:55.221
Am înaintat și am văzut deodată 
deținuți mergând pe coridoare.

00:00:55.886 --> 00:00:59.966
Am făcut un pas înapoi și m-am gândit

00:00:59.966 --> 00:01:03.775
că la fel de bine aș fi putut fi și eu 
una dintre ei.

00:01:03.775 --> 00:01:09.522
Dacă aș fi avut altă poveste, 
alt context, altă soartă.

00:01:10.457 --> 00:01:15.959
Pentru că nimeni, absolut nimeni 
nu poate aleage unde se naște.

00:01:17.790 --> 00:01:22.453
În 2009 am fost invitată să particip
la un proiect

00:01:22.453 --> 00:01:27.860
condus de Universitatea San Martin,
în unitatea penitenciară 48,

00:01:27.865 --> 00:01:31.080
pentru a coordona 
un atelier de scriere creativă.

00:01:31.080 --> 00:01:37.525
Conducerea penitenciarului ne-a cedat 
un spațiu, la capătul penitenciarului,

00:01:37.525 --> 00:01:43.157
unde amenajaseră clădirea 
centrului universitar.

00:01:44.152 --> 00:01:46.570
Prima dată când i-am întâlnit pe deținuți,

00:01:46.570 --> 00:01:50.245
i-am întrebat de ce au solicitat 
un atelier de scriere creativă,

00:01:50.245 --> 00:01:53.896
și mi-au răspuns că vor 
să poată pune pe hârtie

00:01:53.896 --> 00:01:57.827
tot ce nu puteau să spună și să facă.

00:01:59.062 --> 00:02:03.929
Atunci am decis că vreau ca poezia
să pătrundă în penitenciar.

00:02:05.434 --> 00:02:09.038
Atunci le-am propus să lucrăm cu poezia,

00:02:09.044 --> 00:02:11.250
dacă știu ce înseamnă poezia.

00:02:11.375 --> 00:02:16.267
Dar nimeni n-a avut habar 
ce înseamnă cu adevărat poezia.

00:02:18.622 --> 00:02:22.876
De asemenea, mi-au sugerat ca atelierul
să nu fie doar pentru deținuții

00:02:22.876 --> 00:02:28.031
care participă la cursuri universitare,
ci pentru toți deținuții.

00:02:28.641 --> 00:02:31.808
Atunci m-am gândit 
că pentru a începe atelierul,

00:02:31.808 --> 00:02:35.650
aveam nevoie de un instrument
pe care să-l stăpânim cu toții.

00:02:35.650 --> 00:02:38.756
Iar acel instrument a fost limbajul.

00:02:38.756 --> 00:02:44.948
Exista limbajul, exista și atelierul.
Puteam crea poezie.

00:02:44.948 --> 00:02:50.774
Dar nu am luat în calcul 
că lipsa de egalitate există și aici.

00:02:50.774 --> 00:02:55.895
Mulți dintre deținuți nu terminaseră
nici măcar gimnaziul.

00:02:55.895 --> 00:03:02.375
Mulți dintre ei nu se exprimau cursiv,
cu atât mai puțin în scris.

00:03:03.410 --> 00:03:07.082
De asemenea, nici nu scriau foarte cursiv.

00:03:07.082 --> 00:03:11.693
Așa că am început cu poeme scurte.

00:03:11.693 --> 00:03:14.759
Foarte scurte, dar foarte profunde.

00:03:14.759 --> 00:03:18.507
Și am început să citim,
întâi un autor, apoi un altul,

00:03:18.507 --> 00:03:23.982
iar citind poeme atât de scurte,
au început cu toții să realizeze

00:03:23.982 --> 00:03:28.639
că ceea ce reușea limbajul poetic, 
era să depășească o anumită logică

00:03:28.639 --> 00:03:30.394
și să creeze un alt sistem.

00:03:30.394 --> 00:03:33.988
Depășirea logicii limbajului,
a însemnat și depășirea unui sistem

00:03:33.988 --> 00:03:37.755
la care ei erau obișnuiți să răspundă.

00:03:38.550 --> 00:03:42.043
Așa că a apărut un nou sistem,

00:03:42.043 --> 00:03:47.202
noi reguli prin care au înțeles
foarte repede,

00:03:47.202 --> 00:03:49.081
foarte repede,

00:03:49.081 --> 00:03:51.230
că prin limbajul poetic

00:03:51.230 --> 00:03:55.739
puteau spune absolut orice își doreau.

00:03:59.479 --> 00:04:04.570
Se spune că pentru a fi poet,
trebuie, cândva, să cobori în iad.

00:04:05.475 --> 00:04:09.974
Iar ei au din plin parte de iad.
Din plin.

00:04:09.974 --> 00:04:14.589
Odată, unul dintre ei spune:
„În închisoare nu se doarme.

00:04:14.589 --> 00:04:19.454
Nu poți dormi niciodată în închisoare.
Nu-ți poți închide pleoapele."

00:04:20.351 --> 00:04:26.707
La fel ca acum, 
le-am lăsat un moment de liniște,

00:04:26.707 --> 00:04:31.429
iar apoi le-am spus,
„Asta-i poezia, băieți. Asta!

00:04:32.309 --> 00:04:37.494
Este în universul închisorii 
pe care-l aveți în jur.

00:04:37.494 --> 00:04:41.404
Tot ceea ce spuneți, că nu se doarme,
transmite teamă.

00:04:41.404 --> 00:04:46.229
Tot ce e nescris, asta-i poezia."

00:04:47.469 --> 00:04:51.676
Începând să ne apropiem de acel iad,

00:04:51.676 --> 00:04:55.184
ne-am aruncat cu capul înainte
în al șaptelea cerc al iadului.

00:04:55.184 --> 00:04:59.222
Și în acest al șaptelea cerc al iadului,
dragul nostru cerc personal,

00:04:59.222 --> 00:05:03.434
au înțeles că pot face zidurile invizibile,

00:05:03.434 --> 00:05:05.604
că pot face ferestrele să țipe,

00:05:05.604 --> 00:05:08.544
că se pot ascunde printre umbre.

00:05:11.504 --> 00:05:15.464
La terminarea primului an de atelier,

00:05:15.464 --> 00:05:17.872
am organizat o mică petrecere de final,

00:05:17.872 --> 00:05:21.562
așa cum se face când un lucru 
e terminat cu atâta dragoste

00:05:21.562 --> 00:05:24.512
încât vrei să sărbătorești 
printr-o petrecere.

00:05:24.512 --> 00:05:28.979
Am reunit familiile, prietenii,
reprezentanții universității.

00:05:28.979 --> 00:05:33.321
Singurul lucru pe care deținuții l-au avut
de făcut a fost să citească o poezie

00:05:33.321 --> 00:05:35.728
și să primească diplome și aplauze.

00:05:35.728 --> 00:05:39.085
Asta a fost simpla noastră petrecere.

00:05:40.105 --> 00:05:45.004
Singurul lucru pe care vreau 
să vi-l descriu

00:05:46.694 --> 00:05:51.019
este momentul în care acei oameni,

00:05:51.019 --> 00:05:53.514
unii dintre ei imenși
în comparație cu mine,

00:05:53.519 --> 00:05:59.230
sau băieții tineri, atât de tineri, 
dar cu o enormă mândrie,

00:05:59.230 --> 00:06:05.073
își țineau foile de hârtie, 
tremurau ca niște copiii,

00:06:05.078 --> 00:06:10.287
transpirau și își citeau poeziile 
cu vocile întretăiate.

00:06:12.042 --> 00:06:16.009
Acel moment m-a făcut să mă gândesc mult

00:06:16.959 --> 00:06:21.066
că pentru majoritatea dintre ei,
acela a fost primul moment

00:06:21.066 --> 00:06:25.564
când cineva i-a aplaudat 
pentru ceva ce au făcut.

00:06:28.809 --> 00:06:32.262
În închisoare există lucruri 
care nu pot fi făcute.

00:06:32.262 --> 00:06:37.118
În închisoare nu poți visa.
În închisoare nu poți plânge.

00:06:37.118 --> 00:06:42.147
Există cuvinte care sunt practic interzise,
cum e cuvântul „timp",

00:06:42.147 --> 00:06:47.016
cuvântul „viitor", cuvântul „dorință".

00:06:47.016 --> 00:06:52.322
Dar îndrăznim să visăm și visăm departe.

00:06:52.322 --> 00:06:57.126
Așa că am hotărât ca ei să scrie o carte.

00:06:57.126 --> 00:07:01.546
Și nu numai să scrie o carte,
dar să se și dedice acesteia.

00:07:01.546 --> 00:07:04.642
Asta a fost la finalul anului 2010.

00:07:04.642 --> 00:07:09.051
Apoi am dublat pariul cu încă o carte.

00:07:09.051 --> 00:07:10.685
Și am realizat-o și pe asta.

00:07:10.685 --> 00:07:15.009
Asta s-a petrecut cu puțin timp în urmă,
la finalul anului trecut.

00:07:16.474 --> 00:07:20.000
Ceea ce am observat 
săptămână de săptămână,

00:07:20.000 --> 00:07:24.357
a fost modul în care devin alți oameni,

00:07:24.357 --> 00:07:26.904
modul în care se transformă.

00:07:26.904 --> 00:07:31.251
Modul în care cuvintele le conferă
o demnitate pe care n-o cunoscuseră,

00:07:31.251 --> 00:07:33.334
pe care nici nu și-o puteau imagina.

00:07:33.334 --> 00:07:38.125
Nu aveau idee că o asemenea demnitate
le poate aparține.

00:07:39.130 --> 00:07:46.397
Prin atelier, în acel iubit iad 
care ne aparține, dăruim cu toții.

00:07:46.397 --> 00:07:50.997
Ne deschidem mâinile și inimile
și dăruim ceea ce avem, ceea ce putem.

00:07:50.997 --> 00:07:53.151
Cu toții, în mod egal.

00:07:53.151 --> 00:07:57.766
Astfel, simți că măcar într-un fel,

00:07:57.766 --> 00:08:01.416
este reparată uriașa fractură socială

00:08:01.416 --> 00:08:06.634
care determină ca pentru mulți ca ei

00:08:06.634 --> 00:08:09.812
închisoarea să fie unica destinație.

00:08:12.172 --> 00:08:17.551
Îmi aduc aminte de un vers,
al unui poet extraordinar, un mare poet

00:08:18.586 --> 00:08:24.430
din atelierul nostru, din unitatea 48,
Nicolás Dorado:

00:08:28.395 --> 00:08:34.789
„Trebuie să fac rost de o ață infinită
ca să pot coase această rană imensă."

00:08:35.485 --> 00:08:40.679
Asta face poezia. 
Coase rănile lăsate de exludere.

00:08:41.004 --> 00:08:46.242
Deschide uși.
Poezia e ca o oglindă.

00:08:46.417 --> 00:08:49.762
Creează o oglindă, care e poezia.

00:08:49.762 --> 00:08:53.745
Ei se recunosc pe ei înșiși,
se privesc pe ei înșiși în poezie

00:08:53.745 --> 00:08:58.808
și scriu despre ceea ce sunt 
și sunt ceea ce scriu.

00:08:58.808 --> 00:09:01.513
Pentru a putea scrie,

00:09:01.513 --> 00:09:05.704
trebuie să se apropie de momentul creației

00:09:05.704 --> 00:09:09.155
care este un moment 
de o libertate extraordinară.

00:09:09.155 --> 00:09:12.098
Trebuie să caute în mintea lor
acea fărâmă de libertate

00:09:12.098 --> 00:09:17.124
care nu le poate fi vreodată răpită
atunci când scriu

00:09:17.124 --> 00:09:20.635
și că, de asemenea, folosește
pentru a realiza că libertatea e posibilă

00:09:20.635 --> 00:09:22.973
chiar și în interiorul unei închisori

00:09:22.973 --> 00:09:28.235
și că singurele gratii pe care le avem 
în acest minunat univers

00:09:28.235 --> 00:09:30.097
este cuvântul „gratii"

00:09:30.097 --> 00:09:33.959
și că toți, în iadul nostru, ardem de fericire


00:09:33.959 --> 00:09:37.669
atunci când aprindem fitilul cuvântului.

00:09:37.669 --> 00:09:40.669
(Aplauze)

00:10:05.143 --> 00:10:11.597
V-am povestit multe despre închisoare,
multe despre ce trăiesc

00:10:11.597 --> 00:10:16.178
în fiecare săptămână și despre cum 
mă bucur și mă transform alături de ei.

00:10:16.178 --> 00:10:19.593
Dar nu știți cât de mult mi-ar plăcea

00:10:19.593 --> 00:10:25.159
dacă ați putea simți, trăi, experimenta,
măcar pentru câteva secunde,

00:10:25.159 --> 00:10:30.364
ceea ce mă bucură în fiecare săptămână
și ce mă face să fiu ceea ce sunt.

00:10:32.151 --> 00:10:35.151
(Aplauze)

00:10:41.228 --> 00:10:45.459
Marin Bustamante:
Inima rumegă lacrimi ale timpului;

00:10:45.464 --> 00:10:48.346
orbită de acea lumină,

00:10:48.346 --> 00:10:51.721
ascunde viteza existenței

00:10:51.721 --> 00:10:53.874
în care imaginile se perindă.

00:10:53.874 --> 00:10:56.847
Luptă. Rezistă.

00:10:56.847 --> 00:11:00.549
Inima se despică sub triste priviri,

00:11:00.554 --> 00:11:04.327
plutește în furtuni ce-mprăștie foc,

00:11:04.327 --> 00:11:07.451
înalță suflete îngropate de rușine,

00:11:07.451 --> 00:11:10.627
știe că nu-i destul doar să citești 
și să mergi mai departe,

00:11:10.627 --> 00:11:14.452
ci vrea să și vadă albastrul infinit.

00:11:14.457 --> 00:11:18.185
Inimii îi trebuie timp să cântărească.

00:11:18.185 --> 00:11:20.897
luptă să nu fie banală,

00:11:20.897 --> 00:11:24.320
încearcă să învețe să iubească 
fără să rănească,

00:11:24.320 --> 00:11:28.023
respiră soarele, încurajându-se,

00:11:28.023 --> 00:11:32.391
se dăruiește, călătorește fără motiv.

00:11:32.391 --> 00:11:35.864
Inima se zbate între mlaștini,

00:11:35.864 --> 00:11:38.819
tentată de adâncuri,

00:11:38.819 --> 00:11:43.101
cade epuizată, dar nu renunță ușor,

00:11:43.101 --> 00:11:45.590
în timp ce pași inegali ai amețelii

00:11:45.590 --> 00:11:47.167
trezesc,

00:11:47.167 --> 00:11:49.057
trezesc liniștea.

00:11:49.057 --> 00:11:51.029
Sunt Martin Bustamante.

00:11:51.756 --> 00:11:55.254
Sunt deținut al unității 48 
din San Martin,

00:11:55.254 --> 00:11:58.112
și astăzi sunt eliberat temporar.

00:11:58.112 --> 00:12:01.784
Iar mie, poezia și literatura 
mi-au schimbat viața.

00:12:01.784 --> 00:12:02.905
Vă mulțumesc mult!

00:12:02.905 --> 00:12:04.325
Cristina Domenech: Mulțumesc!

00:12:04.325 --> 00:12:06.645
(Aplauze)