1
00:00:02,963 --> 00:00:05,988
Se spune că pentru a fi poet

2
00:00:06,948 --> 00:00:10,553
trebuie uneori să cobori în iad.

3
00:00:12,173 --> 00:00:15,349
Prima dată când am vizitat închisoarea,

4
00:00:15,349 --> 00:00:20,025
nu am fost uimită 
nici de zgomotul lacătelor

5
00:00:20,025 --> 00:00:24,243
nici de ușile închise, nici de gratii,

6
00:00:24,243 --> 00:00:28,246
nici de ceea ce îmi imaginam.

7
00:00:28,246 --> 00:00:33,559
Poate pentru că închisoarea 
e într-un spațiu relativ deschis.

8
00:00:33,559 --> 00:00:35,689
Se poate vedea cerul.

9
00:00:35,689 --> 00:00:39,332
Pescărușii îți zboară deasupra capului
și ai senzația că te afli lângă mare,

10
00:00:39,332 --> 00:00:42,375
că ești foarte aproape de plajă.

11
00:00:42,375 --> 00:00:48,305
În realitate, pescărușii se duc să mănânce
la groapa de gunoi de lângă închisoare.

12
00:00:49,250 --> 00:00:55,221
Am înaintat și am văzut deodată 
deținuți mergând pe coridoare.

13
00:00:55,886 --> 00:00:59,966
Am făcut un pas înapoi și m-am gândit

14
00:00:59,966 --> 00:01:03,775
că la fel de bine aș fi putut fi și eu 
una dintre ei.

15
00:01:03,775 --> 00:01:09,522
Dacă aș fi avut altă poveste, 
alt context, altă soartă.

16
00:01:10,457 --> 00:01:15,959
Pentru că nimeni, absolut nimeni 
nu poate aleage unde se naște.

17
00:01:17,790 --> 00:01:22,453
În 2009 am fost invitată să particip
la un proiect

18
00:01:22,453 --> 00:01:27,860
condus de Universitatea San Martin,
în unitatea penitenciară 48,

19
00:01:27,865 --> 00:01:31,080
pentru a coordona 
un atelier de scriere creativă.

20
00:01:31,080 --> 00:01:37,525
Conducerea penitenciarului ne-a cedat 
un spațiu, la capătul penitenciarului,

21
00:01:37,525 --> 00:01:43,157
unde amenajaseră clădirea 
centrului universitar.

22
00:01:44,152 --> 00:01:46,570
Prima dată când i-am întâlnit pe deținuți,

23
00:01:46,570 --> 00:01:50,245
i-am întrebat de ce au solicitat 
un atelier de scriere creativă,

24
00:01:50,245 --> 00:01:53,896
și mi-au răspuns că vor 
să poată pune pe hârtie

25
00:01:53,896 --> 00:01:57,827
tot ce nu puteau să spună și să facă.

26
00:01:59,062 --> 00:02:03,929
Atunci am decis că vreau ca poezia
să pătrundă în penitenciar.

27
00:02:05,434 --> 00:02:09,038
Atunci le-am propus să lucrăm cu poezia,

28
00:02:09,044 --> 00:02:11,250
dacă știu ce înseamnă poezia.

29
00:02:11,375 --> 00:02:16,267
Dar nimeni n-a avut habar 
ce înseamnă cu adevărat poezia.

30
00:02:18,622 --> 00:02:22,876
De asemenea, mi-au sugerat ca atelierul
să nu fie doar pentru deținuții

31
00:02:22,876 --> 00:02:28,031
care participă la cursuri universitare,
ci pentru toți deținuții.

32
00:02:28,641 --> 00:02:31,808
Atunci m-am gândit 
că pentru a începe atelierul,

33
00:02:31,808 --> 00:02:35,650
aveam nevoie de un instrument
pe care să-l stăpânim cu toții.

34
00:02:35,650 --> 00:02:38,756
Iar acel instrument a fost limbajul.

35
00:02:38,756 --> 00:02:44,948
Exista limbajul, exista și atelierul.
Puteam crea poezie.

36
00:02:44,948 --> 00:02:50,774
Dar nu am luat în calcul 
că lipsa de egalitate există și aici.

37
00:02:50,774 --> 00:02:55,895
Mulți dintre deținuți nu terminaseră
nici măcar gimnaziul.

38
00:02:55,895 --> 00:03:02,375
Mulți dintre ei nu se exprimau cursiv,
cu atât mai puțin în scris.

39
00:03:03,410 --> 00:03:07,082
De asemenea, nici nu scriau foarte cursiv.

40
00:03:07,082 --> 00:03:11,693
Așa că am început cu poeme scurte.

41
00:03:11,693 --> 00:03:14,759
Foarte scurte, dar foarte profunde.

42
00:03:14,759 --> 00:03:18,507
Și am început să citim,
întâi un autor, apoi un altul,

43
00:03:18,507 --> 00:03:23,982
iar citind poeme atât de scurte,
au început cu toții să realizeze

44
00:03:23,982 --> 00:03:28,639
că ceea ce reușea limbajul poetic, 
era să depășească o anumită logică

45
00:03:28,639 --> 00:03:30,394
și să creeze un alt sistem.

46
00:03:30,394 --> 00:03:33,988
Depășirea logicii limbajului,
a însemnat și depășirea unui sistem

47
00:03:33,988 --> 00:03:37,755
la care ei erau obișnuiți să răspundă.

48
00:03:38,550 --> 00:03:42,043
Așa că a apărut un nou sistem,

49
00:03:42,043 --> 00:03:47,202
noi reguli prin care au înțeles
foarte repede,

50
00:03:47,202 --> 00:03:49,081
foarte repede,

51
00:03:49,081 --> 00:03:51,230
că prin limbajul poetic

52
00:03:51,230 --> 00:03:55,739
puteau spune absolut orice își doreau.

53
00:03:59,479 --> 00:04:04,570
Se spune că pentru a fi poet,
trebuie, cândva, să cobori în iad.

54
00:04:05,475 --> 00:04:09,974
Iar ei au din plin parte de iad.
Din plin.

55
00:04:09,974 --> 00:04:14,589
Odată, unul dintre ei spune:
„În închisoare nu se doarme.

56
00:04:14,589 --> 00:04:19,454
Nu poți dormi niciodată în închisoare.
Nu-ți poți închide pleoapele."

57
00:04:20,351 --> 00:04:26,707
La fel ca acum, 
le-am lăsat un moment de liniște,

58
00:04:26,707 --> 00:04:31,429
iar apoi le-am spus,
„Asta-i poezia, băieți. Asta!

59
00:04:32,309 --> 00:04:37,494
Este în universul închisorii 
pe care-l aveți în jur.

60
00:04:37,494 --> 00:04:41,404
Tot ceea ce spuneți, că nu se doarme,
transmite teamă.

61
00:04:41,404 --> 00:04:46,229
Tot ce e nescris, asta-i poezia."

62
00:04:47,469 --> 00:04:51,676
Începând să ne apropiem de acel iad,

63
00:04:51,676 --> 00:04:55,184
ne-am aruncat cu capul înainte
în al șaptelea cerc al iadului.

64
00:04:55,184 --> 00:04:59,222
Și în acest al șaptelea cerc al iadului,
dragul nostru cerc personal,

65
00:04:59,222 --> 00:05:03,434
au înțeles că pot face zidurile invizibile,

66
00:05:03,434 --> 00:05:05,604
că pot face ferestrele să țipe,

67
00:05:05,604 --> 00:05:08,544
că se pot ascunde printre umbre.

68
00:05:11,504 --> 00:05:15,464
La terminarea primului an de atelier,

69
00:05:15,464 --> 00:05:17,872
am organizat o mică petrecere de final,

70
00:05:17,872 --> 00:05:21,562
așa cum se face când un lucru 
e terminat cu atâta dragoste

71
00:05:21,562 --> 00:05:24,512
încât vrei să sărbătorești 
printr-o petrecere.

72
00:05:24,512 --> 00:05:28,979
Am reunit familiile, prietenii,
reprezentanții universității.

73
00:05:28,979 --> 00:05:33,321
Singurul lucru pe care deținuții l-au avut
de făcut a fost să citească o poezie

74
00:05:33,321 --> 00:05:35,728
și să primească diplome și aplauze.

75
00:05:35,728 --> 00:05:39,085
Asta a fost simpla noastră petrecere.

76
00:05:40,105 --> 00:05:45,004
Singurul lucru pe care vreau 
să vi-l descriu

77
00:05:46,694 --> 00:05:51,019
este momentul în care acei oameni,

78
00:05:51,019 --> 00:05:53,514
unii dintre ei imenși
în comparație cu mine,

79
00:05:53,519 --> 00:05:59,230
sau băieții tineri, atât de tineri, 
dar cu o enormă mândrie,

80
00:05:59,230 --> 00:06:05,073
își țineau foile de hârtie, 
tremurau ca niște copiii,

81
00:06:05,078 --> 00:06:10,287
transpirau și își citeau poeziile 
cu vocile întretăiate.

82
00:06:12,042 --> 00:06:16,009
Acel moment m-a făcut să mă gândesc mult

83
00:06:16,959 --> 00:06:21,066
că pentru majoritatea dintre ei,
acela a fost primul moment

84
00:06:21,066 --> 00:06:25,564
când cineva i-a aplaudat 
pentru ceva ce au făcut.

85
00:06:28,809 --> 00:06:32,262
În închisoare există lucruri 
care nu pot fi făcute.

86
00:06:32,262 --> 00:06:37,118
În închisoare nu poți visa.
În închisoare nu poți plânge.

87
00:06:37,118 --> 00:06:42,147
Există cuvinte care sunt practic interzise,
cum e cuvântul „timp",

88
00:06:42,147 --> 00:06:47,016
cuvântul „viitor", cuvântul „dorință".

89
00:06:47,016 --> 00:06:52,322
Dar îndrăznim să visăm și visăm departe.

90
00:06:52,322 --> 00:06:57,126
Așa că am hotărât ca ei să scrie o carte.

91
00:06:57,126 --> 00:07:01,546
Și nu numai să scrie o carte,
dar să se și dedice acesteia.

92
00:07:01,546 --> 00:07:04,642
Asta a fost la finalul anului 2010.

93
00:07:04,642 --> 00:07:09,051
Apoi am dublat pariul cu încă o carte.

94
00:07:09,051 --> 00:07:10,685
Și am realizat-o și pe asta.

95
00:07:10,685 --> 00:07:15,009
Asta s-a petrecut cu puțin timp în urmă,
la finalul anului trecut.

96
00:07:16,474 --> 00:07:20,000
Ceea ce am observat 
săptămână de săptămână,

97
00:07:20,000 --> 00:07:24,357
a fost modul în care devin alți oameni,

98
00:07:24,357 --> 00:07:26,904
modul în care se transformă.

99
00:07:26,904 --> 00:07:31,251
Modul în care cuvintele le conferă
o demnitate pe care n-o cunoscuseră,

100
00:07:31,251 --> 00:07:33,334
pe care nici nu și-o puteau imagina.

101
00:07:33,334 --> 00:07:38,125
Nu aveau idee că o asemenea demnitate
le poate aparține.

102
00:07:39,130 --> 00:07:46,397
Prin atelier, în acel iubit iad 
care ne aparține, dăruim cu toții.

103
00:07:46,397 --> 00:07:50,997
Ne deschidem mâinile și inimile
și dăruim ceea ce avem, ceea ce putem.

104
00:07:50,997 --> 00:07:53,151
Cu toții, în mod egal.

105
00:07:53,151 --> 00:07:57,766
Astfel, simți că măcar într-un fel,

106
00:07:57,766 --> 00:08:01,416
este reparată uriașa fractură socială

107
00:08:01,416 --> 00:08:06,634
care determină ca pentru mulți ca ei

108
00:08:06,634 --> 00:08:09,812
închisoarea să fie unica destinație.

109
00:08:12,172 --> 00:08:17,551
Îmi aduc aminte de un vers,
al unui poet extraordinar, un mare poet

110
00:08:18,586 --> 00:08:24,430
din atelierul nostru, din unitatea 48,
Nicolás Dorado:

111
00:08:28,395 --> 00:08:34,789
„Trebuie să fac rost de o ață infinită
ca să pot coase această rană imensă."

112
00:08:35,485 --> 00:08:40,679
Asta face poezia. 
Coase rănile lăsate de exludere.

113
00:08:41,004 --> 00:08:46,242
Deschide uși.
Poezia e ca o oglindă.

114
00:08:46,417 --> 00:08:49,762
Creează o oglindă, care e poezia.

115
00:08:49,762 --> 00:08:53,745
Ei se recunosc pe ei înșiși,
se privesc pe ei înșiși în poezie

116
00:08:53,745 --> 00:08:58,808
și scriu despre ceea ce sunt 
și sunt ceea ce scriu.

117
00:08:58,808 --> 00:09:01,513
Pentru a putea scrie,

118
00:09:01,513 --> 00:09:05,704
trebuie să se apropie de momentul creației

119
00:09:05,704 --> 00:09:09,155
care este un moment 
de o libertate extraordinară.

120
00:09:09,155 --> 00:09:12,098
Trebuie să caute în mintea lor
acea fărâmă de libertate

121
00:09:12,098 --> 00:09:17,124
care nu le poate fi vreodată răpită
atunci când scriu

122
00:09:17,124 --> 00:09:20,635
și că, de asemenea, folosește
pentru a realiza că libertatea e posibilă

123
00:09:20,635 --> 00:09:22,973
chiar și în interiorul unei închisori

124
00:09:22,973 --> 00:09:28,235
și că singurele gratii pe care le avem 
în acest minunat univers

125
00:09:28,235 --> 00:09:30,097
este cuvântul „gratii"

126
00:09:30,097 --> 00:09:33,959
și că toți, în iadul nostru, ardem de fericire


127
00:09:33,959 --> 00:09:37,669
atunci când aprindem fitilul cuvântului.

128
00:09:37,669 --> 00:09:40,669
(Aplauze)

129
00:10:05,143 --> 00:10:11,597
V-am povestit multe despre închisoare,
multe despre ce trăiesc

130
00:10:11,597 --> 00:10:16,178
în fiecare săptămână și despre cum 
mă bucur și mă transform alături de ei.

131
00:10:16,178 --> 00:10:19,593
Dar nu știți cât de mult mi-ar plăcea

132
00:10:19,593 --> 00:10:25,159
dacă ați putea simți, trăi, experimenta,
măcar pentru câteva secunde,

133
00:10:25,159 --> 00:10:30,364
ceea ce mă bucură în fiecare săptămână
și ce mă face să fiu ceea ce sunt.

134
00:10:32,151 --> 00:10:35,151
(Aplauze)

135
00:10:41,228 --> 00:10:45,459
Marin Bustamante:
Inima rumegă lacrimi ale timpului;

136
00:10:45,464 --> 00:10:48,346
orbită de acea lumină,

137
00:10:48,346 --> 00:10:51,721
ascunde viteza existenței

138
00:10:51,721 --> 00:10:53,874
în care imaginile se perindă.

139
00:10:53,874 --> 00:10:56,847
Luptă. Rezistă.

140
00:10:56,847 --> 00:11:00,549
Inima se despică sub triste priviri,

141
00:11:00,554 --> 00:11:04,327
plutește în furtuni ce-mprăștie foc,

142
00:11:04,327 --> 00:11:07,451
înalță suflete îngropate de rușine,

143
00:11:07,451 --> 00:11:10,627
știe că nu-i destul doar să citești 
și să mergi mai departe,

144
00:11:10,627 --> 00:11:14,452
ci vrea să și vadă albastrul infinit.

145
00:11:14,457 --> 00:11:18,185
Inimii îi trebuie timp să cântărească.

146
00:11:18,185 --> 00:11:20,897
luptă să nu fie banală,

147
00:11:20,897 --> 00:11:24,320
încearcă să învețe să iubească 
fără să rănească,

148
00:11:24,320 --> 00:11:28,023
respiră soarele, încurajându-se,

149
00:11:28,023 --> 00:11:32,391
se dăruiește, călătorește fără motiv.

150
00:11:32,391 --> 00:11:35,864
Inima se zbate între mlaștini,

151
00:11:35,864 --> 00:11:38,819
tentată de adâncuri,

152
00:11:38,819 --> 00:11:43,101
cade epuizată, dar nu renunță ușor,

153
00:11:43,101 --> 00:11:45,590
în timp ce pași inegali ai amețelii

154
00:11:45,590 --> 00:11:47,167
trezesc,

155
00:11:47,167 --> 00:11:49,057
trezesc liniștea.

156
00:11:49,057 --> 00:11:51,029
Sunt Martin Bustamante.

157
00:11:51,756 --> 00:11:55,254
Sunt deținut al unității 48 
din San Martin,

158
00:11:55,254 --> 00:11:58,112
și astăzi sunt eliberat temporar.

159
00:11:58,112 --> 00:12:01,784
Iar mie, poezia și literatura 
mi-au schimbat viața.

160
00:12:01,784 --> 00:12:02,905
Vă mulțumesc mult!

161
00:12:02,905 --> 00:12:04,325
Cristina Domenech: Mulțumesc!

162
00:12:04,325 --> 00:12:06,645
(Aplauze)