1
00:00:06,713 --> 00:00:10,030
Imaginează-ţi o aliniere la poliţie
unde zece martori

2
00:00:10,030 --> 00:00:15,631
sunt rugaţi să identifice un hoţ de bancă
zărit părăsind locul crimei.

3
00:00:15,631 --> 00:00:18,274
Dacă şase din ei aleg aceeaşi persoană,

4
00:00:18,274 --> 00:00:21,204
e foarte probabil
ca acela să fie adevăratul vinovat,

5
00:00:21,204 --> 00:00:23,015
şi dacă toţi zece fac aceeaşi alegere,

6
00:00:23,015 --> 00:00:25,209
ai putea crede că este un caz închis,

7
00:00:25,209 --> 00:00:27,255
dar ai greşi.

8
00:00:27,255 --> 00:00:29,728
Pentru mulţi dintre noi,
asta sună destul de ciudat.

9
00:00:29,728 --> 00:00:34,693
În definitiv, multe în societatea noastră
sunt bazate pe vot majoritar şi consens,

10
00:00:34,693 --> 00:00:35,693
fie că e politică,

11
00:00:35,693 --> 00:00:36,693
afaceri

12
00:00:36,693 --> 00:00:37,751
sau divertisment.

13
00:00:37,751 --> 00:00:42,030
Deci e normal să credem
că mai mult consens e un lucru bun.

14
00:00:42,030 --> 00:00:44,863
Şi până la un anumit punct,
de obicei este.

15
00:00:44,863 --> 00:00:48,986
Dar uneori, cu cât te apropii mai mult
de unanimitate,

16
00:00:48,986 --> 00:00:52,590
cu atât rezultatul devine mai puţin sigur.

17
00:00:52,590 --> 00:00:56,032
Acesta se numește paradoxul unanimităţii.

18
00:00:56,032 --> 00:00:58,347
Cheia înţelegerii acestui
paradox aparent

19
00:00:58,347 --> 00:01:01,894
este în luarea în considerare
a nivelului total de incertitudine

20
00:01:01,894 --> 00:01:05,783
implicat în tipul de situaţie 
cu care ai de-a face.

21
00:01:05,783 --> 00:01:09,936
Dacă, de exemplu, le-am cere martorilor
să identifice mărul din această aliniere,

22
00:01:09,936 --> 00:01:13,389
nu ar trebui să ne surprindă
un verdict unanim.

23
00:01:13,389 --> 00:01:17,500
Dar în cazuri unde avem motive 
să ne aşteptăm la anumite divergențe,

24
00:01:17,500 --> 00:01:21,334
trebuie de asemenea să ne aşteptăm
la o distribuţie variată.

25
00:01:21,334 --> 00:01:23,460
Dacă dai cu banul de o sută de ori,

26
00:01:23,460 --> 00:01:28,156
ar trebui să iasă cap
în cam 50% din încercări.

27
00:01:28,156 --> 00:01:31,541
Dar dacă rezultatul va începe
să se apropie de 100% cap,

28
00:01:31,541 --> 00:01:34,177
te gândești că ceva nu era în regulă,

29
00:01:34,177 --> 00:01:35,972
nu cu fiecare aruncare în parte,

30
00:01:35,972 --> 00:01:39,001
ci cu moneda în sine.

31
00:01:39,001 --> 00:01:43,806
Desigur, identificarea suspecţilor nu e
la fel de aleatorie ca datul cu banul,

32
00:01:43,806 --> 00:01:48,339
dar nici atât de evidentă
precum diferenţierea mărului de banană.

33
00:01:48,339 --> 00:01:54,203
De fapt, un studiu din 1994 spunea
că până la 48% din martori

34
00:01:54,203 --> 00:01:56,967
tind să aleagă persoana greşită
dintr-un şir aliniat,

35
00:01:56,967 --> 00:02:00,312
chiar dacă mulţi 
sunt siguri de alegerea lor.

36
00:02:00,312 --> 00:02:03,788
Memoria bazată pe priviri scurte
poate fi înşelătoare,

37
00:02:03,788 --> 00:02:07,204
şi de multe ori ne supraestimăm
propria acurateţe.

38
00:02:07,204 --> 00:02:08,164
Ştiind toate astea,

39
00:02:08,164 --> 00:02:12,093
o identificare unanimă începe să semene
mai puţin a incriminare sigură,

40
00:02:12,093 --> 00:02:14,705
şi mai mult a eroare sistemică,

41
00:02:14,705 --> 00:02:17,024
sau înclinare spre cei aliniaţi.

42
00:02:17,024 --> 00:02:21,013
Erorile sistemice nu apar doar
în materie de judecată umană.

43
00:02:21,013 --> 00:02:23,364
Între 1993-2008,

44
00:02:23,364 --> 00:02:28,835
acelaşi ADN feminin a fost găsit
în multiple locuri ale crimei în Europa,

45
00:02:28,835 --> 00:02:34,433
incriminând un criminal evaziv
poreclit Fantoma din Heilbronn.

46
00:02:34,433 --> 00:02:40,233
Însă dovezile ADN erau atât de consistente
tocmai pentru că erau greşite.

47
00:02:40,233 --> 00:02:43,963
S-a dovedit că bețișoarele
folosite la colectarea mostrelor de ADN

48
00:02:43,963 --> 00:02:50,045
au fost contaminate accidental de către
o angajată a fabricii de bețișoare.

49
00:02:50,045 --> 00:02:54,194
În alte cazuri, erori sistematice 
apar în urma fraudei deliberate,

50
00:02:54,194 --> 00:02:59,218
precum referendumul prezidenţial organizat
de Saddam Hussein în 2002,

51
00:02:59,218 --> 00:03:06,368
care atesta o prezenţă de 100% la vot
cu 100% voturi în favoarea

52
00:03:06,368 --> 00:03:09,456
unui mandat de încă 7 ani.

53
00:03:09,456 --> 00:03:10,839
Dacă privim lucrurile aşa,

54
00:03:10,839 --> 00:03:15,121
paradoxul unanimităţii nu e chiar
aşa de paradoxal.

55
00:03:15,121 --> 00:03:18,244
Acordul unanim
încă e în teorie ideal,

56
00:03:18,244 --> 00:03:23,588
mai ales în cazurile în care te aştepţi
la mici şanse de variabile şi nesiguranță,

57
00:03:23,588 --> 00:03:24,557
dar în practică,

58
00:03:24,557 --> 00:03:29,058
obţinerea sa în situaţii în care
o înţelegere perfectă e improbabilă

59
00:03:29,058 --> 00:03:34,180
ar trebui să ne spună că probabil
un factor ascuns afectează sistemul.

60
00:03:34,180 --> 00:03:37,018
Cu toate că năzuim spre armonie
şi consens,

61
00:03:37,018 --> 00:03:42,159
în multe situaţii, ar trebui
să ne așteptăm la eroare şi dezacord.

62
00:03:42,159 --> 00:03:44,696
Şi dacă un rezultat unanim e prea bun
să fie adevărat,

63
00:03:44,696 --> 00:03:46,343
probabil că e.