Acesta este Anna Hazare,

probabil cel mai tehnologizat
activist din lume în prezent.

După înfățișare, nu v-ați da seama.

Hazare e un indian de 77 de ani, 
activist împotriva corupției

și militant pentru dreptate socială.

În 2011 a organizat o campanie importantă

împotriva corupției de zi cu zi din India,

un subiect pe care elita indiană
preferă să-l ignore.

În campania sa a folosit toate tacticile
tradiționale de bun urmaș al lui Gandhi.

A făcut greva foamei,

dar și-a dat seama între timp
că poate acum, în secolul XXI,

greva foamei nu mai e suficientă.

Așa că a trecut la activismul pe mobil.

Primul lucru a fost să le spună oamenilor:

„Trimiteți-mi un SMS dacă susțineți
campania mea anti-corupție.”

Așa că a trimis oamenilor un cod
și a primit 80.000 de reacții.

Destul de respectabil.

Apoi s-a gândit:
„Ia să-mi schimb tactica un pic.”

Așa că a spus:
„Dați-mi un beep!”

Aceia dintre voi
care au locuit în sudul global,

știți că beepul e esențial
în cultura globală a telefoniei.

Văd în sală oameni care confirmă.

Oamenii dau mereu beep.

Dacă vă grăbiți la o întâlnire
și vreți să anunțați că sunteți pe drum,

dați un beep.

Aveți un partener și vreți să-i spuneți
„Mi-e dor de tine”, îi dați un beep.

Rețineți sfatul: în anumite culturi,
dacă vrei să-i faci partenerului pe plac,

îl suni și închizi.

(Râsete)

Deci, de ce dau oamenii beep?

Ei bine, motivul e că încearcă
să evite costurile unui apel sau mesaj.

Așadar, când Hazare a rugat oamenii
să-i dea un beep,

câți oameni credeți că i-au dat?

35 de milioane!

A fost una din cele mai vaste acțiuni
coordonate din istoria umană.

Remarcabil.

Asta reflectă forța extraordinară
a clasei mijlocii din India

și puterea pe care o aduc
telefoanele lor mobile.

Hazare s-a ales cu un uriaș fișier CSV
cu numere de telefon mobil

pe care l-a folosit pentru a trimite
oameni pe teren.

A scos sute de mii de oameni
pe străzile din Delhi

pentru a protesta la scară națională
împotriva corupției de zi cu zi din India.

E o poveste extraordinară.

Acesta sunt eu la 12 ani.
Sper că vedeți asemănarea.

Și eu am fost activist,
de fapt sunt activist de când mă știu.

Am avut o copilărie cam ciudată:
am cutreierat toată lumea,

am întâlnit lideri mondiali,
câștigători ai Premiului Nobel,

am discutat despre <i>datoria lumii a treia</i>,
cum se numea pe-atunci, demilitarizare.

Eram un copil extrem de serios.

(Râsete)

Pe-atunci, în anii '90, aveam și eu
un instrument tehnologizat:

faxul!

Faxul era instrumentul meu de activist.

La vremea aceea, era cea mai bună metodă
de-a trimite mesaje către mai mulți oameni

în același timp.

Să vă dau un exemplu de campanie
pe care am coordonat-o prin fax.

Era în ajunul Războiului din Golf.

Am organizat o campanie globală
pentru a inunda hotelul...

Intercontinentalul din Geneva,

unde James Baker și Tariq Aziz
s-au întâlnit în ajunul războiului

și am crezut că dacă îi voi inunda
cu faxuri, voi opri războiul.

Așa cum vă așteptați, campania
a fost un fiasco total.

Sunt multe motive,

dar e clar că un fax obosit din Geneva
reprezenta o constrângere

în a transmite un mesaj multor oameni.

Așa că am continuat cu unelte mai bune.

Am co-fondat Avaaz, care utilizează 
Internetul pentru a mobiliza oamenii

și are acum aproape 
40 de milioane de membri.

Acum conduc Purpose, care e centrul
acestor mișcări coordonate de tehnologie.

Așadar, care e morala poveștii?

E cumva că faxul a fost eclipsat
de telefonul mobil?

E vreo altă poveste 
despre determinism tehnologic?

Cred că e mai mult de atât.

Aș spune că în ultimii 20 de ani,

ceva fundamental s-a schimbat,
nu doar tehnologia.

Aș spune că s-a petrecut 
o mutare fundamentală

în balanța puterii în lume.

Dacă întrebi orice activist cum
trebuie înțeleasă lumea

va spune: „Privește unde e puterea,
cine o deține, cum alternează.”

Cred că simțim cu toții 
că ceva major se întâmplă.

Henry Timms și cu mine 
- Henry coordonează mișcări sociale -

am început să vorbim și să ne gândim,
cum să înțelegem această nouă lume?

Cum s-o descriem și să-i dăm
un cadru mai folositor?

Am realizat că multe lecții
descoperite în aceste mișcări

se aplică peste tot în lume,
în multe sectoare sociale.

Vreau să vă prezint acest cadru:

puterea veche se întâlnește
cu puterea nouă.

Vreau să vă vorbesc despre ce este
puterea nouă în prezent.

Puterea nouă constă în participarea
în masă și coordonarea membrilor

- acestea sunt elementele-cheie -

cu scopul de a declanșa o schimbare
și a modifica urmările.

Vedem noua putere pretutindeni.

Acesta este Beppe Grillo, 
un blogger italian populist

care cu un aparat politic minim
și doar cu ajutorul Internetului

a câștigat peste 25% din voturi
în alegerile recente din Italia.

Acesta este Airbnb, 
care în doar câțiva ani

a dat peste cap industria hotelieră fără 
a deține un metru pătrat de proprietate.

Acesta este Kickstarter, care a strâns
peste un miliard de dolari

de la mai mult de 5 milioane de oameni.

Cunoaștem aceste modele.

Surprinzătoare însă sunt similaritățile,

structurile acestor noi modele 
și cum diferă ele de vechea putere.

Să analizăm asta puțin.

Vechea putere e ca o monedă de schimb.

Noua putere e precum un curent.

Puterea veche e deținută de câțiva.

Puterea nouă nu e deținută de puțini,
ci e făcută de mulți.

Puterea veche ține de descărcare,
iar puterea nouă de încărcare.

Observați un set de caracteristici comune
în media, politică sau educație.

Am vorbit puțin 
despre ce este noua putere.

Să vorbim și despre ce nu este.

Noua putere nu e pagina 
voastră de Facebook.

Vă asigur că a avea o pagină pe rețelele
sociale permite la fel de mult download

ca și pe vremea radioului.

Întrebați-l pe dictatorul sirian
Bashar al-Assad.

Vă asigur că pagina lui de Facebook
nu a adoptat puterea participării.

Puterea nouă nu este implicit pozitivă.

Acesta nu e un argument normativ,
noua putere are multe aspecte pozitive,

dar poate duce și la urmări nefaste.

Mai multă participare și coordonare
afectează uneori rezultatele

și sperăm ca în unele domenii, 
spre exemplu, în medicină,

noua putere să nu se implice deloc.

În al treilea rând, noua putere
nu e mereu câștigătoare.

De fapt, când aceste modele escalează,

observăm o represiune masivă
din partea forțelor vechii puteri.

Priviți doar confruntarea epică
dintre Edward Snowden și NSA.

Veți observa că doar unul din cei doi
de pe ecran e în prezent în exil.

Așa că nu e deloc clar
că noua putere va învinge inevitabil.

Dar țineți minte un lucru: suntem
la începutul unei pante abrupte.

Vă gândiți la aceste modele
de putere nouă;

sunt ca ideile acelea mărunte
pe care le-a avut cineva cu ani în urmă

și care acum bulversează 
industrii întregi.

Așa că, ce e captivant la noua putere
e că se alimentează singură.

Odată ce o experimentezi,
aspiri la mai multă.

Să spunem că ai folosit o platformă
de închiriere ca Lending Tree sau Prosper

și ai realizat că nu ai nevoie de o bancă.
Cine ar vrea de fapt o bancă?

Așa că experiența te motivează,

te face să îți dorești 
mai multă participare

în mai multe aspecte ale vieții tale.

Asta formează un set de valori.

Am vorbit despre modelele puterii noi:
Airbnb, Kickstarter.

Cât despre valori?

Aceasta e o schiță
care explică noua putere.

Noua putere valorifică transparența
mai mult decât orice.

E aproape o religie: credința
că dacă aduci ceva la lumină,

îl faci mai bun.

Țineți minte că în secolul XX
asta nu era deloc adevărat.

Se credea că gentlemenii trebuie 
să stea în spatele ușilor închise

și să ajungă la acorduri confortabile.

Noua putere valorifică guvernarea 
informală, bazată pe rețele.

Cei care cred în noua putere
nu ar fi fondat Națiunile Unite,

indiferent de rezultat.

Noua putere valorifică participarea
și ține la lucrurile făcute de noi.

Interesant, noua putere evită
profesionalizarea și specializarea

tipice secolului XX.

Ce e interesant la aceste valori 
și modele al noii puteri

e cum se aplică ele organizațiilor.

Ne-am gândit la cum am putea
împărți organizațiile

într-un grafic 2x2, cu valorile
și modelele puterii noi,

să vedem unde stau diferite organizații.

Am început cu SUA.
Iată ce am descoperit:

Prima companie e Apple.

În acest grafic am descris Apple
ca o companie a puterii vechi.

Asta din cauza ideologiei.

Ideologia Apple este ideologia 
designerului perfecționist din Cupertino.

E despre acel lucru frumos, perfect,
pogorându-se asupra noastră

în perfecțiune.

Nu valorifică transparența.
De fapt, e foarte secretoasă.

Apple este una dintre cele mai 
de succes companii din lume.

Asta arată că poți avea succes 
și cu strategiile vechii puterii.

Dar am putea spune că acest model
are punct slabe reale.

O comparație interesantă, cred eu,

este între campania lui Obama

și președinția Obama.

(Aplauze)

Îmi place de președintele Obama,
a câștigat cu noua putere în spate,

a spus oamenilor că el e
cel pe care îl așteptau.

Și-a finanțat campania din fondurile
strânse de la lume.

Dar când a ajuns în funcție,

a guvernat mai mult sau mai puțin
ca și ceilalți președinți.

Acesta e un trend interesant:

când noua putere devine cu adevărat
puternică, ce se întâmplă?

Acesta e un cadru la care trebuie
să ne raportăm propriile organizații:

să vedem unde stau și unde ar trebui 
să fie în cinci sau zece ani.

Și ce faci dacă reprezinți vechea putere?

Dacă gândești: noi suntem vechea putere,
nu pățim nimic.

Privește pagina Wikipedia 
despre Enciclopedia Britannica.

Trebui să vă spun, e o lectură tristă.

Dar dacă ești puterea veche,

cel mai important lucru e să te ocupi 
singur, înainte să te ocupe alții.

Imaginează-ți că cei mai mari sceptici
ai tăi sunt grupați în inima organizației,

pun cele mai dure întrebări
și văd totul din interior.

Întreabă-i dacă le place ce văd
și dacă modelul trebuie schimbat.

Iar dacă ești noua putere?

Noua putere e cumva echivalentul gloriei?

Aș spune că nu.

Cred că sunt provocări reale
pentru noua putere în primele faze.

Să luăm Occupy Wall Street ca exemplu.

Occupy a fost un exemplu incredibil
al noii puteri, cel mai pur exemplu.

Totuși a eșuat să se consolideze.

Energia pe care a creat-o a fost bună
pentru faza „meme”,

dar au fost așa dedicați participării,
că nu au făcut nimic concret.

De fapt acel model arată că provocarea
pentru noua putere e aceasta:

cum folosești puterea instituțională
fără să fii instituționalizat?

La polul opus e Uber.

Uber e un model minunat
și dimensionabil al noii puteri.

Rețeaua devine zilnic mai densă.

Ce e interesant la Uber este
că nu a adoptat valorile puterii noi.

Acesta e un citat recent 
al directorului Uber:

„Odată ce ne descotorosim de tipul
din mașină” - referindu-se la șofer -

„Uber va fi mai ieftin”

Modelele noi puteri supraviețuiesc sau mor
în funcție de forța rețelelor lor,

dacă șoferii și clienții 
chiar cred în acest model.

Nu sunt exemple perfecte 
de la cap la coadă,

ci depind de rețea.

Așadar, provocarea - tocmai
de asta nu e surprinzător -

este că șoferii Uber formează o uniune.

E extraordinar.

Șoferii Uber se aliază contra Uber.

Provocarea pentru Uber - nu e o situație
ușoară pentru ei -

este că sunt prinși într-o suprastructură
a puterii vechi.

Au strâns mai mult 
de un miliard de dolari pe piață.

Piața așteaptă un ramburs financiar,

iar acesta e obținut prin exploatarea
clienților și a șoferilor

pentru din ce în ce mai mult profit,
pe care să-l dai investitorilor.

Marea întrebare despre viitorul 
noii puteri este, în opinia mea:

Se va transforma în vechea putere?

Se vor întoarce elitele către veche putere
și vor exploata?

Sau baza noii puteri va reacționa?

Va fi următorul Uber
deținut de șoferii Uber?

Cred că asta e o întrebare structurală
foarte interesantă.

Gândiți-vă la noua putere ca fiind
mai mult decât o entitate

care oferă consumatorilor 
o experiență mai bună.

Ce aștept eu de la noua putere
e să nu devină o insulă.

În prezent avem
probleme structurale majore

care ar beneficia enorm de participarea
în masă și coordonarea

pe care noua putere știe să le genereze.

Avem mare nevoie ca reprezentanții 
noii puteri să-și îndrepte

energia și puterea către problemele
bunurilor publice, cum le spun economiștii

care nu sunt pe piețele unde
se găsesc ușor investitori.

Cred că dacă putem face asta,
am putea schimba radical

nu doar impresia oamenilor 
că dețin putere

- cred că acesta e cel mai minunat
lucru la noua putere:

oamenii se simt mai puternici -

dar putem de asemenea să schimbăm
modul în care ne raportăm unul la altul

și în care ne raportăm 
la autoritate și instituții.

Pentru mine, acesta e un lucru
care merită cu siguranță încercat.

Vă mulțumesc mult!

(Aplauze)