În fiecare zi, în fiecare secundă,

poți alege să susții iubirea.

Marți, 22 martie 2016,

o bombă explodează
în stația de metrou din Bruxelles,

iar prietenul meu, Johan, e dat dispărut.

Tocmai fuseserăm loviți
de valurile violenței oarbe.

Și în acea zi și noapte,

m-am luptat cu aceleași vechi întrebări.

Voi vă întrebați 
de ce avem încă așa de multă ură?

De ce intoleranța înfrânge compasiunea?

De ce încă ne luptăm unii cu alții?

Vă e rușine că nu luați atitudine?

Ce să spunem? Ce să facem?

Cum putem învinge violența?

Cum putem găsi rostul celor întâmplate?

Cum ai putea exprima aceste sentimente?

Metoda mea e să scriu poezie.

Așa că primul lucru
pe care îl fac dimineața e să scriu.

Și arăt poezia prietenilor mei îndurerați.

Rezonează cu ei,

așa că mă roagă să o public online,

și până la amiază, poemul
e distribuit pentru prima dată.

Pornind un nou val,

va ajunge la 80.000 de utilizatori
social media în primele șase luni.

Apoi Ilaria îmi trimite 
traducerea în italiană a poeziei.

Spune că are nevoie
să o audă în limba ei maternă.

Și îmi cere permisiunea

să întrebe și să invite 
cât mai mulți contribuitori

și cât mai multe 
interpretări artistice posibile.

Sunt smerită și plină de recunoștință
să susțin această poezie și mesajul său.

În acea noapte am primit
versiunea în chineză.

E deja a noua traducere!

În dimineața următoare
primesc un email de la Brian.

E un cântec făcut pentru poezie.

Acum e a treia zi după atacuri,

și primim confirmarea

că prietenul meu, Johan, 
a fost ucis în explozie.

Așa că plâng,

și ascult cântecul,

și plâng,

și ascult cântecul.

Și fiecare versiune nouă
are un profund efect vindecător.

Fiecare distribuire, fiecare reacție,
fiecare contribuție,

mă împacă cu întreaga lume.

Și azi, lacrimile mele sunt
pline de lumină,

de dragoste,

chiar și de bucurie.

Așa că astăzi, opt luni
și 57 de traduceri mai târziu,

vocea mea călătorește peste tot,

îndeplinindu-mi visul de a ajunge
pe fiecare continent cu poezia mea,

făcând-o accesibilă în alte limbi

decât cele folosite de mine: 
engleză, franceză și olandeză.

Scrisul e ceea ce am făcut
timp de 37 de ani,

așa că susținerea dragostei
prin poezie mă reprezintă.

Caut să rezonez prin cuvinte.

Când această poezie rezonează,

mă simt binecuvântată,

simt că trăiesc.

Și sunt mândră să împărtășesc 
poezia „Pentru dragoste” cu voi:

„Iubirea e piatra mea de temelie

Chiar dacă sufletul mi-e sfărâmat,

Chiar dacă inima mi-e grea.

Iubirea e piatra mea de temelie,

Căci lumea e rănită,

Nu doar țărișoara mea,

Ci întreaga lume, pretutindeni, zi de zi.

Iubirea e temelia mea,

Căci avem nevoie de mai multă lumină;

Să nu mai moară oameni,
Să nu mai cadă bombe

pentru putere politică.

Voi prezerva iubirea

Astfel încât copiii să fie în siguranță,

Prietenii să fie la adăpost

Și granițele să rămână deschise.

Voi susține iubirea

Chiar dacă sufletul mi-e sfărâmat.

Chiar dacă inima mi-e grea.

(Aplauze)

Când suntem atinși de valurile dragostei,

contribuim la pacea lumii,

o poezie, o acțiune, 
o traducere — rând pe rând.

Și de aceea e plăcerea mea

să îi introduc călduros
pe studenții [Saxion University]

care sunt curajoși și generoși să recite
poezia mea în limba lor maternă.

(Aplauze)

(Versiunea în limba franceză)

(Versiunea în limba vietnameză)

(Versiunea în limba portugheză braziliană)

(Versiunea în limba chineză)

(Versiunea în limba maghiară)

(Versiunea în limba română)

(Aplauze)