Aș vrea să vă vorbesc despre un singur lucru. E legat de faptul că oamenii mă întreabă cu ce mă ocup. De obicei, răspund: ,,Compun muzică pe calculator." O parte dintre ei încetează imediat să-mi vorbească, iar restul, mă privesc inexpresiv, parcă ar spune ,,Ce înseamnă asta?". Eu mă simt ca şi cum aş avea informaţii de ascuns, moment în care mă panichez și trântesc primul lucru care îmi vine în minte: ,,Habar n-am ce fac". Ceea ce-i adevărat. Următorul gând e că: oricare ar fi lucrul pe care îl fac, îmi place la nebunie. Ei bine, azi vreau să vă împărtăşesc ceva ce-mi place și de ce-mi place. Vom începe doar cu această întrebare: Ce e muzica de calculator? Îmi voi da silinţa să o definesc, poate cel mai bine printr-o poveste despre câteva din obiectele mele de lucru. Primul lucru din poveste va fi ceva numit ChucK. ChucK e un limbaj de programare pentru muzică. E open-source şi gratuit, mi-ar plăcea să cred că se blochează la fel de ușor pe toate sistemele de operare moderne. (Râsete) În loc să vă povestesc despre el, mai bine vă pun un demo. O să fac pe tocilarul câteva minute, dar să nu vă panicaţi. De fapt, mai bine haideţi să ne entuziasmăm împreună. Dacă nu ați scris niciodată în viața voastră o linie de cod, nu vă îngrijorați. Sigur veți reuşi să țineți pasul. Prima dată voi face un oscilator sinusoidal, pe care-l vom denumi ,,ge". Apoi îl conectăm pe ,,ge" cu ,,dac" - - abstractizare pentru ieșirea de sunet la calculatorul meu, înţelegeţi? Aşadar m-am conectat la difuzor. În continuare specific frecvența la 440 Hz și-i dau timp 2 secunde pentru asta. Dacă-i dau să cânte: (Ton) -- ați auzi o sinusoidă de 440Hz timp de două secunde. Minunat. Fac un copy-paste şi schimb câteva cifre: 220,5, 440 rămâne așa și 0,5, și 880. Dublând frecvența, urcăm în octave succesive, și obţinem secvența asta de tonuri: (Tonuri) OK. Acum îmi pot imagina crearea a tot felul de sinusoide sinistre cu asta, dar voi face ceva la ce calculatoarele sunt foarte bune, adică repetiție. Le pun într-o buclă ,,while", nu-i nevoie să indentezi, asta se face doar din motive estetice, dar e bine să te obişnuieşti aşa. Când facem asta: (Tonuri) va cânta tot aşa. Probabil se va opri doar atunci când calculatorul se va dezintegra. Nu vă pot demonstra asta empiric, dar sper că mă credeţi pe cuvânt. Apoi înlocuiesc pe 220 cu math.random2f. Generez un număr aleator între 30 și 1.000 și îl asociez frecvenței mele. Fac asta la fiecare 1/2 secunde. (Tonuri) Să facem asta la fiecare 200 milisecunde. (Tonuri) O sută. (Tonuri) Bine. Am obţinut ceva ce eu definesc ca: muzică de calculator canonică. (Râsete) Ăsta e pentru mine sunetul pe care mainframe-urile ar trebui să le facă când gândesc din greu. Sunetul ăsta e ca radical din cinci milioane. Deci e asta muzică de calculator? Da, conform definiției, e un fel de muzică de calculator. Probabil nu genul pe care l-ai asculta la volan, pe autostradă, dar stă la baza muzicii generate pe calculator, și folosind ChucK, chiar am construit instrumente în Stanford Laptop Orchestra, de la Centrul Stanford pentru Cercetare Computerizată în Muzică și Acustică. Orchestra de laptop-uri e un ansamblu de laptop-uri, oameni şi numeroase difuzoare semisferice speciale. Avem nevoie de ele pentru ca sunetul să vină de lângă laptop şi interpret, ca în cazul unui instrument acustic tradițional. De exemplu, dacă aș cânta la vioară aici, sunetul ar veni natural şi nu dinspre sistemul de amplificare, ci chiar dinspre artefact. Difuzoarele au rolul să imite asta. Chiar am să vă arăt cum le-am construit. Primul pas e să mergi la IKEA și să cumperi un castron pentru salată. Ăsta e un Blanda Matt 11-inch. Chiar aşa se numeşte și am şi acasă unul din astea pentru salată. Nu glumesc. Primul pas: îl întorci cu fundul în sus, apoi faci 6 găuri în fiecare. Apoi faci o placă de bază, pui drivere de difuzoare auto în ele, împreună cu amplificatoarele, în nişe. Cu toate la un loc obţii difuzoarele semisferice. Adaugi oameni, laptop-uri, și ai o orchestră de laptop-uri. Cum sună această orchestră? Fac o demonstrație cu cele 200 de instrumente create până acum pentru orchestra de laptop-uri. Vin până aici. Acest obiect e un controler de jocuri, numit Gametrak. Asta ar fi o mănușă pe care ţi-o pui, o conectezi la bază, și ea va urmări poziția mâinilor tale în timp real. Asta a fost creată iniţial ca şi controler pentru golf pentru a detecta balansul la lovire. S-a dovedit a fi un mare eșec comercial, aşa că i-au redus prețul la 10 dolari, iar cercetătorii de muzică pe calculator au spus: ,,Super! Putem face instrumente prototip din ele." Să vă arăt unul din instrumentele create de noi, mai sunt multe, se numește ,,Amurg" și e menit să se potrivească cu această metaforă parcă ar scoate un sunet din pământ. Să văd dacă merge. (Muzică) Și-o pui la loc. Dacă dai spre stânga, dreapta... (Sunete) ...sună ca un elefant îndurerat. (Râsete) Ăsta e un sunet ușor metalic. Îl pornesc acum. (Muzică) E ca o mașină plutitoare. Bine. Al treilea e ca o interacțiune cu clichet. Staţi să-l pornesc. (Muzică) E o interacțiune ușor diferită. Al patrulea e o dronă. (Muzică) Și în final, să vedem, e o interacțiune total diferită. Cred că trebuie să vă imaginați o tobă invizibilă imensă chiar aici pe scenă, și eu o s-o lovesc. (Bătaie de tobă) (Râsete) Asta e! E unul din multele instrumente din Orchestra de laptop-uri. (Aplauze) Mulțumesc. Când le pui pe toate la un loc, obții ceva ce sună așa: (Muzică) Prin prisma experienței în a construi multe instrumente pentru Orchestră și întrebându-mă ce ar fi dacă am lua aceste instrumente probabil expresive și le-am da mai multor oameni, plus un strop sănătos de nebunie - trei lucruri puse împreună - m-au condus la întemeierea unei companii în 2008, numită Smule. Scopul lui Smule e să creeze obiecte muzicale mobile și expresive. Unul din primele instrumente muzicale create de noi, se numește Ocarina. Vă fac repede o demonstraţie. Deci Ocarina -- (Muzică) -- se bazează pe acest instrument străvechi de tip flaut, numit ocarină, și acesta e modelul englezesc cu patru găuri, și trebuie să sufli în microfon ca să scoată sunete. Un script mic din ChucK detectează puterea cu care sufli şi sintetizează sunetul. (Muzică) și vibrato e dat de o aplicaţie legată la accelerometru, ca să obţii: ... (Muzică) Să vă cânt un cântecel. Puțin Bach. Veți auzi un mic acompaniament cu melodia. Acompaniamentul urmăreşte melodia, și nu invers. (Muzică) A fost proiectat ca să vă lase în voie să vă găsiţi spaţiul de expresie. Puteți să vă opriţi puţin aici pentru un efect dramatic, dacă vreți, și oricând doriţi... (Muzică) Pe aceste note mai lungi, folosesc mult vibrato spre sfârșitul lor să le dau o calitate mai expresivă. (Muzică) Mmm... e un acord plăcut de încheiere a fragmentului. (Aplauze) Mulțumesc. O întrebare bună despre Ocarină ar fi: e o jucărie sau un instrument? Poate e ambele, dar pentru mine e importantă întrebarea: e expresivă? Cred că crearea de asemenea instrumente ridică întrebări despre rolul tehnologiei, și locul ei în modul în care facem muzică. Nu mult timp în urmă, cam acum100 de ani, - nu e mult pentru istoria omenirii - familiile făceau muzică împreună ca o formă obişnuită de divertisment. Nu cred că asta se mai întâmplă des azi. Asta e înainte de radio, de înregistrări. În ultimii 100 de ani, cu toată această tehnologie, avem mai mult acces la muzică ca ascultători și consumatori, dar într-un fel, cred că producem mai puțină muzică decât oricând înainte. Nu-s sigur de ce-i aşa. Poate fiindcă e prea ușor să apăsăm pe butonul de play. Deși să asculți muzică e minunat, e o bucurie aparte să faci muzica ta. Cred că, în parte, ceea ce fac e ca să ne întoarcem puţin în trecut. Dacă ăsta e un scop, altul ar fi să privim în viitor, la ce fel de obiecte muzicale putem face, pentru care poate încă nu avem nici nume, cu ajutorul tehnologiei şi care ar schimba modul în care facem muzică. Vă dau un exemplu aici: o altă însuşire a Ocarinei. E un glob terestru și aici ascultați alți utilizatori ai Ocarinei, suflând în iPhone-le lor pentru a cânta ceva. Este ,,G.I.R." din Texas, ,,R.I.K." - nu știu de ce-s trigrame zilele astea - din Los Angeles. Toți cântă frumos, un fel de muzică minimală aici. (Muzică) Ideea aici e că tehnologia n-ar trebui pusă în prim-plan aici şi, (Râsete) Când deschidem aplicaţia asta, primul gând e că: ,,undeva, cineva cântă muzică", Cred că asta e o conexiune umană mică dar importantă, pe care tehnologia ne-o permite. Ca ultim exemplu, și poate preferatul meu, e că în urma cutremurului din 2011 și a tsunami-ului dezastruos din Japonia, o femeie a folosit o aplicație de-a noastră pentru muzică ca să-i facă pe oameni să cânte cu ea o versiune a lui ,,Lean on Me". Cu aceste aplicații, utilizatorii îşi pot adăuga propria voce la melodia oricărui alt utilizator sau grup de utilizatori. Într-un fel, ea a creat un cor ad-hoc de străini la nivel global. În câteva săptămâni, mii de oameni s-au alăturat, și-i poți vedea, oameni din toate colțurile lumii, cu aceste linii convergând la origine, unde s-a cântat prima versiune, adică în Tokyo. Așa sună 1.000 de oameni. Sunt 1.000 de voci. (Cor) ♪ Câteodată în viață ♪ ♪ Toți avem durere şi întristare ♪ ♪ Dar dacă suntem înțelepți ♪ ♪ Ştim că întotdeauna există mâine ♪ ♪ Bazează-te pe mine ♪ ♪ Când nu ești puternic ♪ ♪ Îţi voi fi prieten ♪ ♪ Te voi ajuta să mergi mai departe ♪ ♪ Pentru că nu va dura mult ♪ ♪ Până când voi avea nevoie ♪ ♪ De cineva pe care să mă bazez ♪ ♪ Doar bazează-te pe mine ... ♪ E asta muzică de calculator? (Aplauze) A fost muzică de calculator? Da, așa cred. N-aţi fi putut-o face fără calculatoare. Dar e şi umană în acelaşi timp, și cred că am răspuns la întrebarea de ce fac ceea ce fac. Să ne întoarcem la prima întrebare: ,,Ce e muzica de calculator?" După mine, muzica de calculator nu e despre calculatoare. E despre oameni. E despre cum folosim tehnologia ca să ne schimbăm modul de gândire și modul cum facem muzică. Poate chiar să adăugăm noi modalităţi prin care muzica să ne lege. Închei spunându-vă că: asta e muzică de calculator și vă mulțumesc că ați ascultat. (Aplauze)