Bună dimineaţa!
V-aţi trezit?
Nu am ecusonul
dar vroiam să vă întreb
şi-a scris cineva numele în Arabă?
E cineva? Nimeni?
Bine, nu-i nimic.
Acum ceva timp
eram cu un prieten la restaurant.
I-am spus chelnerului
"Aveţi un meniu?" (în lb. arabă)
S-a uitat ciudat la mine,
crezând că nu a auzit bine.
A spus "Poftim?" (în lb. engleză)
"Meniul, vă rog." (în lb. arabă)
"Nu ştii cum se spune?" a spus.
"Ba ştiu."
"Nu cred. Se spune "menu" (engleză) sau "menu" (franceză).
Am pronunţat corect?
"Hai vino şi ocupă-te!" a spus colegului.
Îmi vorbea cu atâta dispreţ
încât parcă spunea:
"Dacă asta ar fi ultima femeie din lume
nu m-aş uita la ea!"
Ce înseamnă "menu" în arabă?
Pentru două cuvinte m-a crezut înapoiată
şi ignorantă.
Cum poate ea să vorbească aşa?
Am început să mă gândesc.
M-am înfuriat.
Mă deranja!
Mi se interzice să vorbesc arabă în ţara mea?
Unde se poate întâmpla asta?
Cum am ajuns aici?
Există mulţi oameni ca mine
care au ajuns să renunţe involuntar
la tot ce li s-a întâmplat în trecut
doar pentru a fi moderni
şi civilizaţi.
Ar trebui să îmi uit cultura, gândurile,
intelectul şi toate amintirile?
Amintirile copilăriei deşi era război!
Să uit ce am învăţat în arabă, să fiu la modă?
Să fiu una dintre ei?
Care este logica?
Dar am încercat să îl înţeleg.
Nu am vrut să fiu la fel de crudă ca şi el.
Azi limba arabă nu ne mai mulţumeşte.
Nu este potrivită pentru ştiinţă
cercetare,
în universităţi,
la muncă,
în cercetare
şi în nici un caz la aeroport.
Pentru că ne controlează hainele.
Atunci unde o putem vorbi? Ne întrebăm!
Vreau să folosim araba. Unde?
Există o realitate.
Dar trebuie să ţinem cont şi de alta.
Araba este limba maternă.
Se spune că pentru a stăpâni altă limbă
trebuie întâi să o stăpâneşti pe cea maternă.
Aşa te poţi exprima creativ în altă limbă.
Cum?
Gibran Khalil Gibran,
a folosit araba când a început să scrie.
Toate ideile, imaginaţia şi filozofia
erau ale acestui băiat din satul
cu mirosul său specific
cu modul de a vorbi
şi unde a gândit într-un anume fel.
Când a scris in engleză avea suficiente cunoştiinţe.
Chiar şi când a scris în engleză
când citim simţim acelaşi parfum
şi avem aceleaşi sentimente.
Este aceeaşi persoană
acelaşi băiat din munţi. Dintr-un sat din Liban.
E un exemplu de necontestat.
Unii susţin că dacă vrei să ucizi un popor
singura modalitate să faci asta
este să îi ucizi limba.
Societăţile dezvoltate cunosc asta.
Germanii, francezii, japonezii şi chinezii sunt conştienţi de asta.
De aceea îşi protejează limba prin legi.
O fac sacră.
O folosesc în industrie şi investesc bani să o dezvolte.
Ştim mai bine ca ei?
Foarte bine,
nu suntem printre ţările dezvoltate
această gândire avansată nu a ajuns la noi
dar am putea să recuperăm.
Au existat ţări ca noi care au decis să se dezvolte
şi să facă cercetări
şi să ajungă din urmă alte ţări
cum ar fi Turcia, Malaezia şi altele.
Şi-au conservat limba pe măsura ce s-au dezvoltat
au protejat-o ca pe un diamant.
Nu s-au înstrăinat de ea.
Dacă iei un produs din Turcia de exemplu
şi nu are eticheta în turcă
atunci nu este un produs local.
Nu veţi credeţi că este un produs local.
Ei consumă
dar altfel decât noi.
Pentru a inova şi a produce,
ei trebuie să îşi protejeze limba,
Dacă spun "Libertate, suveranitate, independenţă
(în arabă)"
la ce vă gândiţi?
Nu vi se pare cunoscut.
Adică cine, cum şi de ce.
Folosim limbajul nu doar pentru a spune nişte cuvinte.
El repezintă anumite stadii din viaţa noastră
şi o terminologie legată de emoţiile noastre.
Şi când spun "Libertate, suveranitate şi independenţă"
fiecare are în minte o anumită imagine
anumite sentimente
specifice unei anumite zile din istorie.
Limbajul nu înseamnă nişte cuvinte puse la un loc.
El conţine idei la care să ne gândim
cum ne vedem noi şi cum ne văd alţii.
Ce este intelectul nostru?
Cum ne exprimăm indiferent ce înţelege cineva?
Dacă spun :"Libertate, suveranitate, independenţă
(în engleză)"
sau dacă fiul vine şi vă spune
"Tată, ai trăit în perioada când se spunea aşa (engleză)?"
Cum vă simţiţi?
Dacă nu credeţi că e o problemă
plec şi nu mai spun nimic.
Aceste expresii ne amintesc de ceva.
Am un prietenă căsătorită cu un francez.
Am întrebat-o cum le merge.
Ea mi-a spus "Este în regulă
dar odată mi-a trebuit o noapte să îi traduc
ce înseamnă "toqborni'."
(Râsete)
(Aplauze)
Ea i-a spus din greşeală "toqborni"
şi i-a luat o noapte să-i explice ce înseamnă.
El era surprins "Cum poate fi cineva atat de crud?
Vrea oare să se sinucidă?
"Îngroapă-mă (în engleză)"
Şi este doar un exemplu.
Am înţeles că nu poate spune acel cuvânt soţului
pentru că el nu ar înţelege.
Şi are dreptate. Gândeşte diferit.
Ea mi-a spus "M-a auzit pe Faruz şi pe mine
şi într-o seară am încercat să îi traduc
să înţeleagă ce simt când vorbesc cu Fairuz."
Ea încerca să îi traducă următoarele:
"Am întins mâinile şi te-am furat..."
(Răsete)
Şi de fapt era:
"Şi pentru că aparţii lor am renunţat şi am plecat."
(Râsete)
Traduceţi asta.
(Aplauze)
Ce am făcut deci să protejăm limba arabă?
Ne-a preocupat şi am implicat societatea civilă
şi am lansat campanii pentru a conserva limba.
Chiar şi aşa unii m-au întrebat "Ce îţi pasă?
Uită de asta. Distrează-te."
Nici o problemă!
Campania de conservare a limbii a avut un slogan
"Eu îţi vorbesc din Est şi tu îmi răspunzi din Vest."
Nu spunem "Nu! Noi nu acceptăm asta sau aia."
Pentru că nu am mai fi înţeleşi.
Iar cand cineva îmi vorbeşte aşa,
urăsc limba arabă.
Noi spunem
(Aplauze)
că vrem să schimbăm realitatea
iar asta ne reflectă visurile, aspiraţiile şi viaţa.
Suntem noi şi gândim ca noi.
Deci sloganul
şi-a atins ţinta.
Ceva uşor şi totuși creativ şi convingător.
Apoi am lansat altă campanie
cu litere desenate pe jos.
Aţi văzut afară un exemplu.
O zonă cu litere înconjurate cu bandă galbenă
pe care scrie "Nu ne ucideţi limba!"
De ce? Vorbesc serios.
Chiar nu ar trebui să o ucidem.
Alfel trebuie să ne găsim altă identitate.
Să găsim alt mod de a fi.
Şi ne întoarcem de unde am început.
Nu pierdem doar şansa de a fi moderni şi civilizaţi.
Apoi am făcut fotografii cu băieţi şi fete purtând literele arabe.
Fotografii de tineri drăguţi.
Suntem foarte tari!
Unii ar putea spune "Ai folosit un cuvânt englezesc!"
Eu spun "Nu! Am adoptat acest cuvânt."
Pot să obiecteze cât vor. Daţi-mi un cuvânt drăguţ
care exprimă mai bine realitatea.
Voi spune în continuare "Internet"
În loc de: "Accesez reţeaua globală"
(Râsete)
Pentru că nu merge! Nu ne păcălim singuri.
Dar până acolo trebuie să ne convingem
că nu trebuie să îngăduim unora mai puternici
sau care cred că au autoritate faţă de limba noastră
să ne controleze sau să ne facă să simţim sau să gândim ce vor ei.
Creativitatea este o idee.
Chiar dacă nu construim rachete să mergem în spaţiu
putem fi creativi.
Acum toţi suntem un proiect creativ.
Calea este creativitatea în limba maternă.
Să începem de acum.
Să scriem o carte sau să producem un film.
Un singur roman ne-ar face cunoscuţi.
Ar putea face cunoscută limba arabă.
Este fals că nu există soluţii, ele există!
Ar trebui să ştim şi să fim convinşi de asta
şi că avem datoria de a fi parte a soluţiei.
Şi ce putem face azi?
Cine foloseşte Tweeter?
Chiar dacă timpul a expirat
fie el arab, englez, francez sau chinez.
nu scrieţi în arabă cu litere latine şi numere!
(Aplauze)
Este un dezastru! Asta nu mai este o limbă.
Intraţi într-o lume virtuală cu un limbaj virtual.
Nu este uşor să faci asta.
Dar este primul lucru pe care îl putem face.
Apoi mai sunt multe alte lucruri.
Nu suntem aici să ne convingem unii pe alţii.
Ci să conştientizăm necesitatea conservării limbii materne.
Acum vă spun un secret.
Un copil îşi recunoaşte tatăl întâi
prin limbaj.
Fiicei mele îi spun "Iată-l pe tatăl tău.
(în arabă)"
Şi nu "Iată-l pe tatăl tău, dragă (în engleză)"
Iar în magazin i-am promis fiicei mele Noor
că dacă îmi spune "Mulţumesc (în arabă)"
nu spun "Merci, Mama" şi sper că nimeni să nu o audă.
(Aplauze)
Să scăpam de această capcană culturală.
(Aplauze)