WEBVTT 00:00:06.979 --> 00:00:11.559 Pentru ochiul uman, noaptea lumea este un fundal gri lipsit de formă. 00:00:11.559 --> 00:00:14.313 Multe animale nocturne, pe de altă parte, 00:00:14.313 --> 00:00:19.599 trăiesc într-o lume bogată şi variată, plină de detalii, forme şi culori. 00:00:19.599 --> 00:00:23.490 Ce separă, atunci, moliile de oameni? 00:00:23.490 --> 00:00:26.398 Moliile şi multe alte animale nocturne văd noaptea 00:00:26.398 --> 00:00:30.148 deoarece ochii lor sunt adaptaţi să compenseze pentru lipsa luminii. 00:00:30.148 --> 00:00:32.909 Toţi ochii, nocturni sau nu, 00:00:32.909 --> 00:00:36.757 depind de fotoreceptorii din retină pentru a detecta particule de lumină, 00:00:36.757 --> 00:00:38.938 cunoscute ca fotoni. 00:00:38.938 --> 00:00:42.969 Fotoreceptorii raportează informaţia despre aceşti fotoni altor celule 00:00:42.969 --> 00:00:44.869 din retină şi creier. 00:00:44.869 --> 00:00:48.339 Creierul cerne acea informaţie şi o foloseşte să construiască o imagine 00:00:48.339 --> 00:00:50.691 a mediului înconjurător pe care ochiul îl percepe. 00:00:50.691 --> 00:00:54.399 Cu cât lumina e mai puternică, cu atât mai mulţi fotoni ating ochiul. 00:00:54.399 --> 00:00:55.729 Într-o zi însorită, 00:00:55.729 --> 00:00:59.989 mai mult de 100 de milioane de fotoni sunt disponibili ochiului 00:00:59.989 --> 00:01:02.650 decât într-o noapte înnorată şi lipsită de lumina Lunii. 00:01:02.650 --> 00:01:05.420 Fotonii nu numai că sunt mai puţin numeroşi în întuneric, 00:01:05.420 --> 00:01:08.890 dar şi ating ochiul într-un mod mai puţin sigur. 00:01:08.890 --> 00:01:11.839 Asta înseamnă că informaţia pe care fotoreceptorii o colectează 00:01:11.839 --> 00:01:13.450 va varia în timp, 00:01:13.450 --> 00:01:15.600 la fel și calitatea imaginii. 00:01:15.600 --> 00:01:20.620 În întuneric, încercarea de a detecta dispersarea fotonilor sosiți la întâmplare 00:01:20.620 --> 00:01:24.010 e prea dificillă pentru ochii majorităţii animalelor diurne. 00:01:24.010 --> 00:01:27.841 Dar pentru creaturile nopţii, e doar un aspect legat de adaptare. 00:01:27.841 --> 00:01:31.391 Una dintre aceste adaptări este mărimea. 00:01:31.391 --> 00:01:35.980 De exemplu tarsierul, cu globii oculari la fel de mari ca și creierul, 00:01:35.980 --> 00:01:39.990 cei mai mari ochi în comparaţie cu mărimea capului dintre toate mamiferele. 00:01:39.990 --> 00:01:42.461 Dacă oamenii ar avea acelaşi raport ochi-creier, 00:01:42.461 --> 00:01:45.461 ochii noştri ar fi de mărimea grapefruitului. 00:01:45.461 --> 00:01:48.830 Globii măriţi ai tarsierului nu au evoluat ca să-l facă mai drăguţ, 00:01:48.830 --> 00:01:51.881 ci ca să capteze cât de multă lumină posibil. 00:01:51.881 --> 00:01:55.041 Ochii mai mari au deschideri mai mari, numite pupile, 00:01:55.041 --> 00:01:56.561 şi lentile mai mari, 00:01:56.561 --> 00:01:59.831 lăsând mai multă lumină să se concentreze pe receptori. 00:01:59.831 --> 00:02:04.223 În timp ce tarsierii scanează scena nocturnă cu pupilele lor enorme, 00:02:04.223 --> 00:02:08.432 pisicile folosesc ochii strălucitori pentru acelaşi lucru. 00:02:08.432 --> 00:02:12.352 Ochii pisicilor îşi iau lumina dintr-o structură numită tapetum lucidum 00:02:12.352 --> 00:02:14.181 care stă în spatele fotoreceptorilor. 00:02:14.181 --> 00:02:17.521 Această structură e făcută din straturi de celule similare cu oglinda 00:02:17.521 --> 00:02:18.733 ce conţin cristale 00:02:18.733 --> 00:02:22.336 care trimit lumina receptată înapoi către fotoreceptori 00:02:22.336 --> 00:02:24.062 şi în afara ochiului. 00:02:24.062 --> 00:02:25.812 Rezultatul e o strălucire stranie 00:02:25.812 --> 00:02:30.342 şi le dă fotoreceptorilor o a doua şansă de a detecta protoni. 00:02:30.342 --> 00:02:35.973 De fapt, acest sistem a inspirat ochii de pisică pe care-i folosim în circulaţie. 00:02:35.973 --> 00:02:39.653 Broaştele râioase, pe de altă parte, s-au adaptat la încet. 00:02:39.653 --> 00:02:41.376 Ei pot forma o imagine 00:02:41.376 --> 00:02:45.701 chiar dacă doar un proton pe secundă le atinge fotoreceptorul. 00:02:45.701 --> 00:02:47.846 Obţin asta cu fotoreceptori 00:02:47.846 --> 00:02:50.883 care sunt de 25 de ori mai înceţi decât ai oamenilor. 00:02:50.883 --> 00:02:54.486 Asta înseamnă că broaştele pot colecta fotoni pentru cel mult patru secunde, 00:02:54.486 --> 00:02:57.362 lăsându-i să adune mult mai mulţi decât pot ochii noştri 00:02:57.362 --> 00:02:59.743 la fiecare interval vizual de timp. 00:02:59.743 --> 00:03:03.762 Dezavantajul e că aceasta face broaştele să reacţioneze foarte încet 00:03:03.762 --> 00:03:08.034 deoarece primesc o nouă imagine doar o dată la patru secunde. 00:03:08.034 --> 00:03:11.474 Din fericire, s-au obişnuit cu vânarea prăzii lente. 00:03:11.474 --> 00:03:14.793 Între timp, noaptea zumzăie de insecte, 00:03:14.793 --> 00:03:16.792 ca moliile șoim, 00:03:16.792 --> 00:03:21.254 care-și văd florile preferate în culori, chiar şi în timpul unei nopţi înstelate. 00:03:21.254 --> 00:03:23.423 Reuşesc asta printr-o mişcare surprinzătoare - 00:03:23.423 --> 00:03:26.213 eliminând detaliile din percepţia lor vizuală. 00:03:26.213 --> 00:03:29.684 Informaţia din fotoreceptorii vecini e grupată în creierele lor, 00:03:29.684 --> 00:03:32.244 așa că prinderea fotonilor din fiecare grup e mai mare 00:03:32.244 --> 00:03:34.745 în comparaţie cu receptorii individuali. 00:03:34.745 --> 00:03:38.422 Totuşi, gruparea fotoreceptorilor pierde detaliile din imagini, 00:03:38.422 --> 00:03:42.014 deoarece detaliile mici cer o grilă fină de fotoreceptori, 00:03:42.014 --> 00:03:45.784 fiecare detectând fotoni dintr-un punct mic din spaţiu. 00:03:45.784 --> 00:03:49.574 Secretul e să echilibreze nevoia de fotoni cu pierderea detaliului 00:03:49.574 --> 00:03:51.243 pentru a-şi găsi florile. 00:03:51.243 --> 00:03:54.194 Fie că ochii sunt înceţi, enormi, strălucitori sau aspri, 00:03:54.194 --> 00:03:57.245 e combinaţia acestor adaptări biologice 00:03:57.245 --> 00:04:00.956 care le dă animalelor nocturne puterile vizuale unice. 00:04:00.956 --> 00:04:03.907 Imaginează-ţi cum ar fi să vezi prin ochii lor 00:04:03.907 --> 00:04:06.676 lumea care se trezeşte când Soarele apune.