Sunt chef și sunt preocupat de alimentație, dar provin dintr-o familie de dascăli. Sora mea e profesor în Chicago pentru copii cu dizabilități. Tata tocmai s-a pensionat după 25 de ani de predat la clasa a V-a. Mătușa și unchiul meu au fost profesori. Toți verișorii mei predau. În esență, toți din familie mea predau, cu excepția mea. M-au învățat că singurul mod de a primi răspunsurile potrivite este să pui întrebările potrivite. Deci, care sunt întrebările potrivite când e vorba de îmbunătățirea rezultatelor școlare ale copiilor noștri? Evident, sunt multe întrebări importante, dar cred că un punct bun de pornire e acesta: Care credeți că e legătura dintre mintea în creștere a unui copil și corpul lor care se dezvoltă? Ce ne așteptăm să învețe copiii noștri dacă dieta lor abundă în zahăr și e deficitară în nutrienți? Ce pot ei să învețe dacă organismul lor e literalmente înfometat? Cu toate investițiile pe care le facem în școli, ar trebui să ne întrebăm: Chiar ne pregătim copiii pentru succes? Cu câțiva ani în urmă, am fost în juriu la un concurs de gătit numit „Chopped”. Patru chefi se întrec având ingrediente secrete ca să vadă cine poate găti cel mai bine. Cu excepția acestui episod -- a fost unul special. În loc de patru chefi excesiv de zeloși, care-ncearcă să iasă în evidență -- ceva la care eu nu mă pricep -- (Râsete) Acești chefi găteau în școli -- femeile pe care le numeați „doamnele cu prânzul”, dar pe care eu insist să le numim „chefi de școală”. Aceste femei -- Dumnezeu să le binecuvânteze -- își petrec ziua gătind pentru mii de copii, micul dejun și prânzul, cu numai 2.68$ pentru prânz, din care doar un dolar merge pe mâncare. În acest episod, primul ingredient secret al felului principal a fost quinoa. Știu că a trecut mult timp de când mulți dintre voi au luat prânzul la școală și s-a făcut un mare progres în nutriție, dar quinoa încă nu e la loc de cinste în multe dintre cantinele școlare. (Râsete) Așa că a fost o provocare. Dar mâncarea pe care n-o voi uita nicicând a fost gătită de o femeie pe nume Cheryl Barbara. Cheryl era directorul de nutriție la High School in the Community din Connecticut. A gătit niște paste delicioase. Au fost uimitoare. Pappardelle cu cârnat italienesc, kale, parmezan. Delicios, ca la restaurant, doar că -- a pus în mâncare quinoa gătită insuficient. A fost o alegere ciudată și mâncarea era super crocantă. (Râsete) Așa că am luat atitudinea acuzatoare de juriu TV pe care se așteaptă să o ai și am întrebat-o de ce a făcut asta. Cheryl mi-a răspuns: „În primul rând, nu știu ce e quinoa.” (Râsete) „Știu însă că e luni și că la școala mea, la High School in the Community, întotdeauna gătesc paste.” Vedeți, Cheryl ne-a explicat că mulți dintre elevii ei nu aveau mâncare în week-end. Fără mâncare sâmbăta. Fără mâncare duminica. Așa că gătea paste ca să se asigure că gătește ceva ce știa că ei vor mânca. Să pună ceva carne pe oase, a spus ea. Ceva ce să le țină de foame. Până luni, junghiurile de foame erau atât de puternice încât nici măcar nu puteau să se gândească la învățat. Se gândeau doar la mâncare. Numai la mâncare. Din păcate, statisticile spun același lucru. Să punem asta în contextul unui copil. Și o să ne concentrăm pe cea mai importantă masă a zilei: micul dejun. Faceți cunoștință cu Allison. Are 12 ani, mintea îi merge brici și vrea să fie fizician când o să crească mare. Dacă Allison merge la o școală care le dă un mic dejun hrănitor tuturor elevilor de acolo, iată ce se va întâmpla. Șansele ei de a primi o masă hrănitoare, una cu fructe și lapte, conținut scăzut de zahăr și sare, cresc semnificativ. Va avea un risc mai mic de obezitate decât un copil obișnuit. Va merge la medic mai puțin. Va avea un nivel mai scăzut de anxietate și depresie. Un comportament mai bun. O frecvență la cursuri mai bună și va fi punctuală mai des. De ce? Pentru că la școală o așteaptă o masă bună. În ansamblu, Allsion e mai sănătoasă decât școlarul obișnuit. Cum rămâne cu copilul pe care nu-l așteaptă un mic dejun hrănitor? Faceți cunoștință cu Tommy. Are tot 12 ani. E un copil minunat. Vrea să fie medic. La grădiniță are deja probleme la matematică. Până în clasa a III-a, scade și mai mult la matematică și la citire. La 11 ani, e foarte probabil să fie nevoit să repete o clasă. Studiile arată că acei copii care nu primesc hrană consistentă, în special la micul dejun, au o funcție cognitivă mai slabă. Cât de răspândită e această problemă? Din păcate e generalizată. Să vă dau două statistici care par să fie la poli opuși, dar, de fapt, sunt două fețe ale aceleiași monede. Pe de-o parte, unul din șase americani nu au siguranța hranei, inclusiv 16 milioane de copii -- aproape 20% -- care nu au siguranța hranei. Doar în orașul acesta, în New York, 474.000 de copii sub 18 ani înfruntă foametea în fiecare an. E o nebunie. Pe de altă parte, dieta și nutriția sunt de departe cauza nr. 1 de deces și boală în țara asta, de departe. Și o treime din copiii de care am vorbit în seara asta prezintă riscul de a face diabet. Ceea ce e greu de înțeles, dar e adevărat, e că, de multe ori, aceștia sunt aceiași copii. Sunt saturați cu calorii nesănătoase și ieftine de care sunt înconjurați în comunitățile lor și pe care familiile lor și le permit. La sfârșitul lunii, s-au terminat bonurile de masă sau li se reduc orele de muncă și nu mai au bani pentru esențialul de alimente. Dar ar trebui să putem rezolva problema asta, nu-i așa? Știm răspunsurile. Ca parte a muncii mele la Casa Albă, am instituit un program prin care în școlile care au mai mult de 40% elevi cu venit scăzut, putem servi micul dejun și prânzul fiecărui copil din acea școală. Gratuit. Acest program a avut un succes incredibil, deoarece ne-a ajutat să depășim o barieră foarte dificilă în a oferi copiilor un mic dejun hrănitor. Era bariera stigmatului. Vedeți, școlile servesc micul dejun înainte de ore, iar acesta era disponibil doar copiilor săraci. Așa că toți știau cine era sărac și cine avea nevoie de ajutor social. Toți copiii, indiferent cât câștigă părinții lor, sunt foarte mândri. Așadar, ce s-a întâmplat? În școlile în care s-a implementat acest program s-a înregistrat o creștere a punctajului la matematică și citire cu 17.5%. 17.5%. Studiile arată că atunci când copiii au un mic dejun consistent și hrănitor, șansele lor de a absolvi cresc cu 20%. 20%. Când le dăm copiilor hrana de care au nevoie, le dăm șansa de a progresa, la școală și dincolo de ea. Nu trebuie să mă credeți, dar ar trebui să vorbiți cu Donna Martin. O iubesc pe Donna Martin. E director pentru nutriție la Burke County, în Waynesboro, Georgia. Burke County e unul din cele mai sărace districte din cele 15 cele mai sărace state din țară și 100% din elevii Donnei trăiesc la limita sărăciei sau mai jos. Cu câțiva ani în urmă, Donna a hotărât să depășească noile standarde ce urmau să vină și să-și revizuiască standardele de nutriție. A adăugat fructe, legume și cereale. Le-a servit micul dejun în clasă tuturor elevilor ei. A implementat un program de cină. De ce? Mulți dintre copiii ei nu aveau cină când mergeau acasă. Cum au reacționat copiii? Ei bine, au adorat mâncarea. Le-a plăcut hrana mai bună și faptul că nu le mai era foame. Dar cel mai mare ajutor al Donnei a venit dintr-un loc neașteptat. Numele lui e Eric Parker și a fost antrenorul principal al echipei de fotbal Burke County Bears. Antrenorul Parker a antrenat echipe mediocre ani la rând. The Bears adesea au încheiat la mijlocul clasamentului -- o mare dezamăgire pentru unul dintre cele mai pasionate state din SUA. Însă în anul în care Donna a schimbat meniul, nu numai că au câștigat în divizia lor, dar au câștigat și campionatul statal, învingând echipa Peach County Trojans cu 28-14. (Râsete) Și antrenorul Parker a spus că era meritul Donnei Martin. Când le oferim copiilor noștri alimentația de bază, aceștia vor înflori. Și nu depinde doar de toate Cheryl Barbara și Donna Martin din întreaga lume. Depinde de fiecare dintre noi. A le da copiilor alimentația de bază e doar punctul de plecare. Ceea ce am expus eu este doar un model pentru multitudinea de probleme presante cu care ne confruntăm. Dacă ne concentrăm pe simplul țel de a ne hrăni corespunzător, am putea avea o lume mai stabilă și sigură; am putea îmbunătăți semnificativ productivitatea economică; am putea îmbunătăți serviciile de sănătate și am putea avansa mult în a ne asigura că Pământul poate hrăni multe generații viitoare. Hrana e acel loc în care eforturile noastre colective pot avea cel mai mare impact. Așa că trebuie să ne întrebăm: Care e întrebarea potrivită? Ce s-ar întâmpla dacă am consuma alimente mai hrănitoare, cultivate sustenabil? Care ar fi impactul? Cheryl Barbara, Donna Martin, antrenorul Parker și the Burke County Bears -- cred că ei știu răspunsul. Vă mulțumesc mult. (Aplauze)