Chris Anderson: Acesta e un interviu diferit. Pornind de la faptul că o imagine valorează cât o mie de cuvinte, i-am rugat pe Bill și Melinda să aleagă din arhiva lor imagini care i-ar ajuta să explice unele lucruri făcute de ei și a modul în care le-au realizat. Așadar, vom începe. Melinda, când și unde a fost asta și cine-i bărbatul chipeș de lângă tine? Melinda Gates: Cel cu ochelarii mari? Suntem în Africa, prima noastră excursie şi prima dată când vreunul din noi a fost în Africa, în toamna anului 1993. Eram logodiți și urma să ne căsătorim câteva luni mai târziu, iar asta a fost excursia în care ne-am dus să vedem animalele şi savana. A fost incredibil. Bill nu-și mai luase niciodată atât de mult timp liber. Însă ceea ce ne-a impresionat cu adevărat au fost oamenii și sărăcia lucie. Am început să ne întrebăm. Chiar trebuie să fie așa? La sfârșitul excursiei am mers în Zanzibar și ne-am plimbat ceva timp pe plajă, lucru pe care-l făceam adesea când ne întâlneam. Și deja vorbeam despre momentul în care averea de la Microsoft va fi înapoiată societății. A fost în timpul acelei plimbări pe plajă când am început să vorbim despre ce am putea face și cum. CA: Dat fiind că această vacanță a dus la crearea celei mai mari fundații private din lume, pot spune că a fost destul de costisitor pentru o vacanță. (Râsete) MG: Cred că da. Ne-a plăcut. CA: Care din voi a fost instigatorul cheie sau ați fost în mod egal? Bill Gates: Cred că eram încântați că va exista o etapă a vieții noastre în care vom lucra împreună și vom căuta modul în care vom înapoia banii. Atunci discutam despre cei mai săraci, dacă am putea avea un impact puternic asupra lor şi dacă existau lucruri ce nu erau făcute. Nu știam multe. Naivitatea noastră era incredibilă dacă privim retrospectiv, dar aveam un soi de entuziasm, că acea etapă va fi... etapa post-Microsoft, că va fi filantropia noastră. MG: Bill credea că va veni după vârsta de 60 de ani, n-a împlinit 60 încă, deci unele lucruri se schimbă pe parcurs. CA: Așadar a început acolo, dar a prins viteză. Asta era în '93, iar în '97 fundația a luat ființă. MA: Da, în '97 am citit un articol despre dizenteria care omora mulţi copii în întreaga lume și ne tot spuneam: „Nu se poate aşa ceva. În SUA mergi la farmacie.” Aşa că am început să strângem oameni de știință și să învățăm despre populație, despre vaccinuri, despre ce a funcționat și ce nu. Atunci a început totul cu adevărat, la sfârșitul lui '98, începutul lui '99. CA: Aveți o grămadă de bani și o lume plină de tot atât de multe probleme diferite. Cum decideți pe ce să vă concentrați? BG: Am decis să alegem două cauze în care inegalitatea era globală, apoi am văzut copii murind, copii care nu aveau suficientă mâncare să se dezvolte și țări care erau blocate, din cauza nivelului de mortalitate. Părinții aveau atât de mulți copii, produceau o uriaşă creștere a populației, iar copii erau atât de bolnavi, încât nu puteau fi educaţi şi nu puteau să se dezvolte. Aceasta era scopul nostru global. În S.U.A. ambii am primit o educație uimitoare și am văzut asta ca felul în care S.U.A. putea fi la înălţimea promisiunii sale la șanse egale, prin oferirea unui sistem de educație superior și cu cât am cercetat cu atât am realizat că nu respectam acea promisiune. Așa că am ales aceste două lucruri și tot ce face fundația e concentrat pe acestea. CA: I-am cerut fiecăruia dintre voi să aleagă o imagine care vă place și care ilustrează munca voastră și asta ai ales tu, Melinda. Despre ce-i vorba? MG: Un lucru pe care îmi place să-l fac când călătoresc e să merg în zonele rurale și să vorbesc cu femeile, fie că e Bangladesh, India sau ţări din Africa şi sosesc ca o femeie occidentală necunoscută. Nu le spun cine sunt, o femeie în pantaloni kaki. Aud fără întrerupere de la femei, cu cât călătoresc mai mult: „Vreau să pot folosi această injecţie.'' Eu le vorbesc despre vaccinarea copiilor şi ele reiau conversaţia: „Dar cum rămâne cu injecţia mea?'' E vorba despre o injecţie contraceptivă numită Depo-Provera. Apoi reveneam şi vorbeam cu experţii în sănătate, iar aceştia spuneau: „Nu, contraceptivele sunt în stoc în lumea dezvoltată.'' Trebuia să săpăm mai adânc şi am făcut asta împreună cu echipa. Aveam ca prioritate faptul că femeile din Africa îţi spun că vor să le folosească în acele 200 de zile pe an în care nu sunt disponibile. Asta explică de ce femeile îmi spun: „Am mers 10 km, fără să ştie soţul meu, am ajuns la clinică şi acolo nu era nimic.'' Prezervativele în Africa fiind în stoc, din cauza luptei împotriva SIDA, pe care S.U.A. şi alţii o întreprind. Dar femeile îţi spun mereu: „Nu pot pune în discuţie prezervativul cu soţul meu. Sugerez că el sau eu avem SIDA şi am nevoie de asta ca să pot distanţa naşterile copiilor, pentru a-i putea hrăni şi a avea şansa să-i educ.'' CA: Melinda, tu eşti romano-catolică şi eşti deseori implicată în controverse privind această chestiune şi în problematica avortului. Cum abordezi problema asta? MG: Da, cred că e un punct important, ne-am îndepărtat de contraceptive ca o comunitate globală. Ştim că 210 milioane de femei spun că vor să aibă acces la contraceptive, chiar şi atunci când le aveam în Statele Unite, dar nu le oferim din cauza controversei politice din ţara noastră. Pentru mine asta-i o fărădelege, căutam persoana care va readuce această problemă pe scena globală şi am realizat în final că trebuie s-o fac eu însămi. Şi chiar dacă sunt catolică, cred în contraceptive la fel ca majoritatea femeilor catolice din Statele Unite care raportează că le folosesc şi n-ar trebui să las această controversă să ne oprească. Obişnuiam să avem un consens în Statele Unite privind contraceptivele, am revenit la acel consens global şi am reuşit să strângem 2.6 miliarde de dolari pentru această problemă a femeilor. (Aplauze) CA: Bill, acesta e graficul tău. Despre ce-i vorba? BG: Graficul meu are numere pe el. (Râsete) Îmi place acest grafic. Acesta e numărul copiilor care mor în fiecare an înainte de vârsta de 5 ani. Ceea ce descoperi e cu adevărat o poveste de succes fenomenal ce nu este larg cunoscută, dar în care facem un progres incredibil. Am ajuns de la 20 de milioane, nu mult după ce am fost născut, iar acum am coborât la aproximativ şase milioane. Asta este o poveste în mare parte despre vaccinuri. Variola omora milioane de copii în fiecare an. A fost eradicată, aşa că a ajuns la zero. Rujeola omora câteva milioane pe an. A fost redus la câteva sute de mii. Oricum, acesta e un grafic la care vrei ca acel număr să continue să scadă şi va fi posibil folosind ştiinţa noilor vaccinuri şi vaccinând copiii. Putem accelera acest proces. În ultimul deceniu acest număr a scăzut mai rapid decât oricând în istorie şi îmi place faptul că poţi spune: bine, dacă putem inventa noi vaccinuri, să le oferim celor în nevoie. Folosind ultimele descoperiri şi livrându-le corect, putem face un miracol. CA: Cred că ai făcut calculele şi ai descoperit că că mii de copii sunt salvați zilnic în comparaţie cu anul anterior. Curios, asta nu se află. Un avion cu peste 200 de morţi e o poveste cu mult mai mediată. Nu te deranjează? BG: Da, e un proces silenţios neîntrerupt. E un copil, câte un copil pe rând. 98% din acestea n-au legătură cu dezastrele naturale. Filantropia oamenilor când văd un dezastru natural e minunată. E incredibil cum gândesc oamenii: acela aş putea fi eu şi banii curg. Aceste probleme au fost cam invizibile. Acum că Millennium Development Goals ajunge acolo, vedem o generozitate în creştere. Scopul e să aducem graficul sub un milion, ar trebui să fie posibil în timpul vieţii noastre. CA: Poate era nevoie de implicarea cuiva care să fie stimulat de numere şi grafice mai mult decât de poza unei fețe triste. Ai folosit acest argument într-o scrisoare din acest an şi-l foloseşti să spui că ajutorul, contrar ideii actuale, este fără rost şi ineficient, și a fost înțeles. BG: Da, oamenii pot înţelege că există ajutor bine intenţionat dar care n-a mers bine. Sunt campanii cu capital investit bine-intenţionate şi n-au mers bine. Nu trebuie să spui: „bine, deoarece n-avem o evidență perfectă, asta-i o acţiune rea. Ar trebui să priveşti către scopul tău. Cum încerci să ridici nutriţia, supravieţuirea, alfabetizarea, astfel ca acele ţări să-și poarte singure de grijă? Vei spune: asta merge bine; şi fii deştept. Putem cheltui ajutorul mai înţelept. Nu e un leac universal. Putem face mai mult decât campania de capital incluzând reușite ca aceasta. CA: Înţelepciunea tradiţională spune că e greu pentru cuplurile căsătorite să lucreze împreună. Voi cum aţi reușit? MG: Da, multe femei mi-au spus: „Nu cred că aş putea lucra cu soţul meu. Nu cred că ar funcționa.'' Ştii, ne place. Fundaţia a fost un început pentru amândoi şi e o cursă continuă de învăţare. Nu călătorim împreună aşa de mult pentru fundaţie, cum o făceam când Bill lucra pentru Microsoft. Avem mai multe călătorii în care eram separaţi, dar ştiu întotdeauna când vin acasă că Bill va fi curios despre ce am aflat, fie despre femei sau fete, fie ceva nou despre lanţul de aprovizionare cu vaccinuri sau despre o personalitate, un mare lider. El ascultă şi îl interesează. Şi el ştie că atunci când vine acasă, chiar dacă nu vorbim despre discurs, informaţii sau ce a aflat, mă interesează şi avem o adevărată relaţie de colaborare. Desigur nu petrecem fiecare minut împreună. (Râsete) CA: Dar acum sunteți împreună şi păreți fericiţi de asta. Melinda, cu puţin timp în urmă tu conduceai întreaga acțiune. Bănuiesc că acum şase ani Bill s-a mutat de la Microsoft şi s-a dedicat în întregime. Cred că a fost grea adaptarea, nu? MG: Da. Cred că a fost pentru angajaţii fundaţiei a fost mult mai îngrijorător că Bill va veni. Eu eram entuziasmată. Bill a luat acestă decizie înainte să anunţe în 2006. A fost decizia sa. Eram într-o vacanţă la mare, ne plimbam pe plajă şi a început să considere această idee. Pentru mine, faptul că Bill îşi va pune creierul şi inima împotriva acestor uriaşe probleme globale, acestor inegalităţi, era entuziasmant. Da, angajaţii fundaţiei erau îngrijoraţi. (Aplauze) CA: Este tare. MG: Dar îngrijorarea a dispărut în trei luni după ce a ajuns acolo. BG: Şi angajaţii. MG: Asta am spus, îngrijorarea a dispărut după trei luni. BG: Nu, glumesc. MG: Angajaţii nu au plecat. BG: Unii dintre ei au plecat, dar... (Râsete) CA: Deci despre ce vă contraziceţi? Duminică, ora 11, nu sunteţi la serviciu. Ce urmează? Despre ce discutaţi? BG: Deoarece construim asta împreună de la început, există un parteneriat grozav. Am avut acest parteneriat cu Paul Allen la începutul lui Microsoft. Cu Stive Ballmer, când Microsoft s-a extins şi acum cu Melinda, într-un mod mult mai puternic şi echilibrat. Vorbim mult despre lucrurile cărora ar trebui să ne dedicăm mai mult, care grupuri lucrează bine? Ea are mult discernământ, stă mult cu angajaţii, încercăm diferite căi pe care le descrie. Există multă colaborare între noi. Nu pot găsi ceva în care unul din noi să aibă o părere foarte puternică despre un lucru sau altul. CA: Ce zici, Melinda? Tu poţi găsi? (Râsete) Nu se ştie niciodată. MG: Iată cum stau lucrurile. Abordăm lucrurile din unghiuri diferite şi cred că e un lucru bun. Bill poate urmări informaţiile în ansamblu şi spune: „Vreau să acţionez pe baza statisticilor globale.'' Eu acţionez intuitiv. Mă întâlnesc cu mulţi oameni pe teren şi Bill m-a învăţat să iau datele şi să văd dacă se potrivesc cu informaţiile globale, Iar eu l-am învățat să ia acele date, să se întâlnească cu oamenii să vadă dacă poate livra acel vaccin. Poţi convinge o femeie să accepte picăturile polio orale pentru copilul ei? Pentru că livrarea e la fel de importantă ca ştiinţa. Cu timpul am traversat către punctul de vedere al celuilalt şi, sincer, rezultatul e mai bun datorită acestui lucru. CA: Deci în domeniul vaccinurilor, poliomielitei etc., aţi avut un succes extraordinar. Dar eşecuri? Putem vorbi despre eşec şi poate despre ce aţi învăţat din el? BG: Da. Din fericire ne putem permite câteva eşecuri, le-am avut cu siguranţă. Facem multe în domeniul medicamentelor şi vaccinurilor ştiind că vom avea unele nereuşite. Ca atunci când aveam nevoie de un prezervativ mai bun, asta a avut multă publicitate. Am avut sute de idei. Poate unele vor funcţiona. Eram foarte naivi, eu am fost cu siguranţă, privitor la un medicament pentru o boală din India, ulcer cutanat, crezând că o vom putea eradica imediat ce avem medicamentul. Am aflat că e nevoie de o injecţie în fiecare zi timp de 10 zile. A fost nevoie de alţi trei ani s-o obţinem şi apoi părea că nu există niciun mod de livrare. Din fericire, am aflat că dacă extermini musca de nisip, sunt șanse de succes. Am pierdut însă alţi 5 ani, poţi spune că am irosit 5 ani şi aproape 60 de milioane pe o cale ce s-a dovedit foarte modest benefică. CA: Cheltuieşti cam un miliard de dolari pe an pentru educaţie sau aşa ceva. Povestea despre ce a mers bine acolo e lungă şi complexă. Mai sunt şi alte eşecuri despre care ne poţi vorbi? MG: Pot spune că o lecţie din primii ani, este că am crezut că şcolile mici sunt soluţia. Acestea ajută cu adevărat: reduc rata abandonului şcolar, au mai puţină violenţă şi mai puţine infracţiuni. Dar am învăţat din acea muncă ceva ce s-a dovedit cheia fundamentală, este să ai un pedagog grozav. Dacă nu ai învățători eficienţi în sălile de clase, nu contează cât de mare sau mică e clădirea. Nu vei schimba traiectoria elevului în pregătirea pentru facultate. (Aplauze) CA: Melida, aici eşti tu împreună cu fiica cea mare, Jenn. Cred că a fost făcută acum 3-4 săptămâni. Unde eraţi? MG: Am fost în Tanzania. Jenn a fost în Tanzania, toţi copii noştri au fost în Africa. Am făcut ceva foarte diferit: ne-am decis să petrecem două nopţi şi trei zile cu o familie. Anna şi Sanare sunt părinţii. Ne-au invitat să locuim în boma lor. De fapt, caprele locuiseră în acea colibă înainte să ajungem noi. Am stat cu familia lor şi am învăţat cu adevărat cum e viaţa rurală în Tanzania. Diferenţa dintre a vizita o jumătate de zi sau trei sferturi de zi şi a sta peste noapte, e profundă. Să încerc să vă explic. Au șase copii și cinci ore cât am gătit în coliba-bucătărie, am vorbit cu Anna. Ea își planificase împreună cu soțul ei nașterea copiilor lor. Era o relație foarte tandră. Erau un războinic Massai și soția sa, dar au decis să se căsătorească și aveau cu siguranță respect și dragoste în relația lor. Dintre cei șase copii, cei doi mijlocii aveau 13 ani și erau gemeni, un băiat și o fată numită Grace. Când am mers să luăm lemne, lucru pe care Grace și mama sa l-ar face în mod normal, Grace nu era un copil, era o adolescentă, însă nu e adult. Era foarte, foarte timidă, voia să vorbească cu mine și Jenn. Încercam s-o implicăm, dar era timidă. Și noaptea, când toate luminile din sat s-au stins, nu era nici lună în acea noapte și nici stele, atunci Jenn a venit în coliba noastră, cu mica lampă de pe cască aprinsă, Grace a venit imediat, a luat translatorul, a venit direct la noi și a zis: „Când plecați acasă, pot să păstrez lampa voastră, ca să pot învăța noaptea?" CA: Oh, uau. MG: Și tatăl ei mi-a spus cât îi era de temă că, spre deosebire de fiul său, care promovase examenul de secundariat, din cauza muncii casnice, ea nu se descurca atât de bine și încă nu era în școala statală. A spus: „Nu știu cum voi plăti pentru educația ei. Nu pot plăti o școală privată și ar putea rămâne în acestă fermă la fel ca soția mea." Deci ştiu diferenţa pe care educaţia o poate face într-un mod profund. CA: Asta e altă fotografie a celorlalţi doi copii, Rory şi Phoebe, alături de Paul Farmer. Să aduceţi pe lume trei copii când sunteţi cea mai bogată familie din lume pare un experiment social fără multă experiență anterioară. Cum v-aţi descurcat? Care a fost abordarea voastră? BG: Ei bine, aş spune că educaţia copiilor a fost grozavă, dar a trebuit să ne asigurăm că îşi cunosc abilităţile şi ceea de doresc să facă. Filosofia noastră a fost să fim foarte clari cu ei -- majoritatea banilor merge la fundaţie -- să-i ajutăm să găsească ceva ce-i entuziasmează. Am vrut să atingem un echilibru între libertatea de a face orice, dar nu cu foarte mulţi bani, astfel încât să nu facă nimic. Şi până acum au fost destul de silitori şi entuziaşti să-şi aleagă propria direcţie. CA: Evident că i-ați păzit de ochii publici. Sunt curios de ce mi-ați permis să arăt această poză la TED? MG: Este interesant. Odată ce au crescut şi au înţeles poziția familiei despre responsabilitate, că suntem într-o situaţie nemaipomenită doar pentru că trăim în Statele Unite şi pentru că au o educaţie grozavă, deci avem responsabilitatea s-o dăm înapoi lumii. Pe măsură ce au crescut şi i-am învăţat -- au fost în multe ţări din lume -- au spus, vrem ca oamenii să ştie ce credem în ceea ce facem. Mamă şi tată, este în regulă să ne arătaţi mai mult. Deci avem permisiunea lor să arătăm acestă fotografie şi cred că Paul Fermer urmează probabil s-o adauge într-o lucrare de-a sa. Le pasă imens de misiunea fundaţiei noastre. CA: Ai făcut cu uşurinţă destui bani, în ciuda vastei contribuţii la fundaţie, să îi faci miliardari. Acesta e planul tău pentru ei? BG: Nu, nu. Nu vor avea nimic de genul acesta. Au nevoie de un sens, că munca lor e semnificativă şi importantă. Am citit împreună un articol cu mult înainte să ne căsătorim în care Werren Buffett vorbeşte despre asta şi eram convinşi că asta nu e o favoare pentru societate sau pentru copii. CA: Că veni vorba despre Warren Buffett, ceva uimitor s-a întâmplat în 2006, când singurul tău rival pentru cel mai bogat om din America, s-a hotărât brusc să doneze 80% din averea sa fundaţiei voastre. Cum s-a putut întâmpla una ca asta? Bănuiesc că e o versiune lungă şi una scurtă. Avem timp pentru cea scurtă. BG: Warren a fost un prieten apropiat şi urma ca soţia sa Suzie să doneze tot. Tragic, ea a murit cu mult înainte să facă asta şi el este un delegat bun (Râsete) și a spus... CA: Posteză pe Twitter. BG: Dacă ai pe cineva care face ceva bun şi vrea s-o facă fără răsplată, poate că e bine. Dar noi eram uluiți. MG: Fără cuvinte. BG: Nu ne-am aşteptat la asta şi era incredibil. Ne-a crescut foarte mult ambiţia în legătură cu ce poate face fundaţia. Jumătate din resursele pe care le avem vin din generozitatea surprinzătoare a lui Warren. CA: Cred că aţi promis că la final, mai mult de 95% din averea voastră va fi donată fundaţiei. BG: Da. CA: Şi odată ce... da e incredibil. (Aplauze) Recent tu şi Warren aţi încercat să convingeţi şi alţi miliardari şi oameni de succes să promită o donaţie de jumătate din capitalul lor pentru filantropie. Cum merge? BG: Am convins cam 120 de oameni să-şi ia acest angajament. Lucrul minunat e că ne întâlnim anual şi vorbim: bine, angajezi personal, ce le oferi? Nu încercăm să-i omogenizăm. Frumuseţea filantropiei constă în diversitatea sa uimitoare. Oamenii dăruiesc pentru unele lucruri. Ne uităm şi spunem: „Uau." Dar este grozav. Acesta e rolul filantropiei: să aleagă diferite abordări, chiar şi pentru un singur lucru, ca educaţia. Avem nevoie de mai multă experimentare. Dar a fost minunat să-i întâlnim, pe cei porniți pe drumul filantropiei, cum îşi implică copii, şi unde acționează diferit. A avut mai mult succes decât ne aşteptam. Acum se pare că vom continua să creştem în anii viitori. MG: Faptul că oamenii văd pe alții făcând schimbări prin filantropie, aceştia fiind oameni ce şi-au creat propriile afaceri, şi-au pus întreaga ingeniozitate în spatele unor idei incredibile. Dacă îşi pun ideile şi creierul în spatele filantropiei, pot să schimbe lumea. Şi încep să-i vadă pe alţii făcând asta şi spun: „Vreau să fac asta cu banii mei." Pentru mine, asta este incredibil. CA: Mi se pare că e destul de greu ca unii oameni să găsească felul în care să cheltuiască atâția bani pe altceva. În această sală sunt câţiva miliardari şi cu siguranţă câţiva oameni de succes. Sunt curios, poţi să-i convingi? Cum o vei face? BG: E lucrul cel mai plin de satisfacție pe care l-am făcut și nu poți lua averea cu tine. Și dacă nu e bine pentru copiii tăi, să ne adunăm şi să analizăm ce putem face. Lumea e un loc cu mult mai bun datorită filantropilor din trecut şi tradiţiilor S.U.A., cele mai puternice şi pe care lumea le invidiază. Şi unul dintre motivele pentru care sunt foarte optimist este credinţa că filantropia va creşte şi va prelua parte din problemele la care guvernul nu-i destul de bun să lucreze şi să cerceteze. Vom aprinde lumină în direcţia bună. CA: Lumea are această inegalitate teribilă în creștere foarte rapidă, ce pare indisolubilă. Cred că dacă mai mulţi dintre colegii voştri acţionează la fel ca voi, va fi lăsată o amprentă în această problemă a inegalităţii, cât şi în percepţia ei. E un comentariu corect? BG: Da. Dacă iei de la cei mai bogaţi şi dai săracilor, e bine. Se încearcă menţinerea echilibrului şi aşa e corect. MG: Dar schimbi sistemul. În S.U.A., încercăm să schimbăm sistemul educaţional, astfel încât să fie pentru toată lumea şi să funcţioneze pentru toţi elevii. Pentru mine, asta schimbă cu adevărat balanţa inegalităţii. BG: Asta-i cel mai important. (Aplauze) CA: Cred că majoritatea celor din sală şi multe milioane din întreaga lume admiră traiectoria pe care au luat-o vieţile voastre şi măsura impresionantă în care aţi modelat viitorul. Vă mulţumim mult că aţi venit la TED şi pentru tot ceea ce faceţi. (Aplauze) BG: Mulţumim. MG: Mulțumim foarte mult. BG: Bună treabă. (Aplauze)