Tatuajele au fost adesea prezentate în mass media ca semne ale pericolului şi nefirescului sau drept capricii tinereşti. Dar în timp ce stilurile tatuajelor vin şi pleacă, şi semnificaţia lor a variat mult în diferite culturi, practica este la fel de veche precum civilizaţia însăşi. S-au descoperit semne decorative pe piele la rămăşiţe umane din întreaga lume, cu cel mai vechi găsit pe o mumie peruană ce datează din 6.000 î.H. Dar v-aţi întrebat vreodată cum rezistă tatuajele de fapt? Poate ştiţi că pielea noastră se exfoliază, pierdem cam 30-40.000 de celule cutanate pe oră. Asta înseamnă aproximativ 1.000.000 pe zi. Atunci cum nu se exfoliază tatuajul gradual, odată cu celulele cutanate? Răspunsul simplu e că tatuajul implică introducerea pigmenţilor mai adânc în piele decât stratul exterior care se exfoliază. De-a lungul istoriei, diferite culturi au folosit diverse metode pentru a face asta. Dar primul aparat modern de tatuaj a fost modelat după dispozitivul de gravat a lui Thomas Edison şi funcţiona pe bază de electricitate. Aparatele pentru tatuat folosite azi introduc ace mici în piele, încărcate cu tuş, la o frecvenţă de la 50 până la 3.000 de ori pe minut. Acele străpung epidermul, permiţând cernelii să pătrundă adânc în derm, care e compus din fibre de colagen, nervi, glande, vase de sânge şi altele. De fiecare dată când un ac penetrează, creează o rană care alertează organismul să înceapă procesul inflamator, chemând celulele sistemului imunitar la locul rănii pentru a începe repararea pielii. Acest proces face tatuajele permanente. Mai întâi, celulele specializate denumite macrofage mănâncă cerneala într-o încercare de a curăţa inflamaţia. În timp ce aceste celule circulă prin sistemul limfatic, unele merg înapoi pline de cerneală către nodulii limfatici, în timp ce altele rămân în derm. Fără vreo modalitate de a scăpa de pigment, cerneala din interiorul lor rămâne vizibilă prin piele. Câteva dintre particulele de cerneală rămân şi ele suspendate în partea dermului asemănătoare cu un gel, în timp ce altele sunt absorbite de celulele cutanate denumite fibroblaste. Iniţial, cerneala este depozitată şi în epiderm, dar când pielea se vindecă, celulele epidermice se exfoliază şi sunt înlocuite de celule noi, ce nu conţin cerneală iar stratul exterior se exfoliază ca o arsură solară care se vindecă. Tatuajele profesionale nu produc umflături sau coji, iar regenerarea completă necesită între 2 şi 4 săptămâni timp în care trebuie evitate expunerea excesivă la soare sau înotul, pentru a preveni decolorarea. Celulele dermice, totuşi, rămân în acelaşi loc până mor. Atunci când mor, sunt preluate cu tot cu cerneală de către celule mai tinere. Astfel, cerneala rămâne pe loc. Dar cu timpul, tatuajele se decolorează în mod natural, deoarece organismul reacţionează la particulele de pigmenţi străini, fiind încet distruse şi transportate de către macrofagele sistemului imun. Radiaţiile ultraviolete pot să contribuie la eliminarea pigmentului, deşi decolorarea poate fi împiedicată prin folosirea protecţiei solare. Dar cum celulele dermale sunt relativ stabile, o mare parte din cerneală va rămâne adânc în piele pentru întreaga viaţă. Dar dacă tatuajele rămân în piele pe viaţă, există vreo modalitate de a le şterge? În principiu, da. Astăzi se foloseşte un laser pentru penetrarea epidermului şi distrugerea pigmenţilor de culoare de diferite dimensiuni, negrul fiind cel mai uşor de localizat. Fasciculul laserului sparge globulele de cerneală în particule mai mici ce pot fi eliminate de către macrofage. Dar unele culori de cerneală sunt mai greu de îndepărtat decât altele, şi ar putea avea loc complicaţii. Din acest motiv, îndepărtarea unui tatuaj încă este mai dificilă decât crearea lui, dar nu este imposibilă. Deci este posibil ca un tatuaj să nu fie permanent, dar tatuajele au existat de mai mult timp decât orice cultură. Şi popularitatea lor constantă înseamnă că arta tatuajelor va continua.