Faceți cunoștință cu Jane. Are o sarcină cu risc crescut. Timp de 24 de săptămâni, stă în repaus la pat în spital, fiind monitorizată pentru contracții înainte de termen. Nu pare cea mai fericită. Asta se datorează faptului că este nevoie de tehnicieni și experți să-i pună aceste centuri greoaie ca să-i monitorizeze contracțiile uterine. Alt motiv pentru care Jane nu e fericită este pentru că e îngrijorată. E îngrijorată în special pentru ce se va întâmpla după șederea ei la pat de 10 zile în spital. Ce se va întâmpla când va fi acasă? Dacă ar fi să nască atât de devreme, ar fi devastator. Fiind o femeie afro-americană, are un risc de două ori mai mare să aibă o naștere prematură sau să nască un copil mort. Așa că, practic, Jane are două opțiuni: să stea în repaus la pat în spital, ca prizonieră a tehnologiei până ce naște, apoi petrecându-și restul vieții plătind nota de plată; sau să plece acasă după cele 10 zile de ședere, sperând la ce e mai bun. Niciuna dintre aceste două opțiuni nu pare atractivă. Când am început să mă gândesc la povești de acest gen și să aud povești ca asta, am început să mă întreb și să mă gândesc: Există vreo alternativă? Există vreo metodă prin care putem avea beneficiile monitorizării de calitate pe care o avem în spital în timp ce persoana este acasă trăindu-și viața? Având asta în minte, i-am încurajat pe cei din grupul meu de cercetare să se asocieze cu oameni de știință, ne-am strâns cu toții și am căutat idei. După un îndelung proces, am venit cu o viziune, o idee, despre un sistem portabil pe care îl poți purta ca pe o bijuterie sau pe care ți-l poți aplica precum un plasture. Și după multe încercări și chinuri și ani de strădanie, am reușit să creem acest plasture electronic flexibil care a fost confecționat folosind același proces ca la chip-urile de calculator, însă componentele electronice sunt transmise de pe un material semiconductor pe un material flexibil care poate interacționa cu corpul uman. Aceste sisteme sunt cam de grosimea unui fir de păr. Ele pot măsura tipurile de informații care ne interesează, precum: mișcarea corpului, temperatura corpului, impulsurile electrice ale corpului și așa mai departe. Putem, de asemenea, să proiectăm aceste sisteme, astfel încât să integrăm surse de energie și să avem o transmisie wireless. Odată ce am început să construim aceste tipuri de sisteme am început să le și testăm pe noi, în grupul nostru de cercetare. Dar mai mult, am început să ajungem la câțiva dintre partenerii noștri din San Diego și să le testăm pe diferiți pacienți în diferite condiții clinice, inclusiv viitoare mame, precum Jane. Aici e o poză a unei femei însărcinate, în travaliu la spitalul nostru universitar monitorizată pentru contracțiile uterine cu această centură convențională. În plus, plasturii noștri electronici și flexibili sunt acolo. Această imagine ilustrează undele ce provin de la bătăile inimii fătului, unde culoarea roșie corespunde înregistrărilor cu centurile convenționale, iar cea albastră corespunde estimărilor noastre folosind sistemele noastre electronice și flexibile și algoritmii noștri. La acest moment, am bătut palma în mintea noastră. Unele din lucrurile pe care le imaginasem începeau să se realizeze și efectiv vedeam asta într-un context clinic. Dar tot era o problemă. Problema era că modul în care fabricam aceste sisteme era foarte ineficient, avea randament scăzut și o mare tendință la erori. În plus, când am vorbit cu câteva din asistentele de la spital, ele ne-au încurajat să ne asigurăm că dispozitivele noastre electronice merg cu adezivi tipici medicali care se folosesc într-un spital. Am avut o revelație și ne-am spus: „Stai puțin. Decât să le facem să meargă cu adezivi mai degrabă să le integrăm în adezivi și asta ar putea rezolva problema noastră de fabricație.” Poza asta pe care o vedeți aici arată abilitatea noastră de a încorpora acești senzori într-o bucată de scotch pur și simplu dezlipindu-i de pe un material. În continuare, munca noastră din grupul de cercetare ne îngăduie să încorporăm circuite integrate în adezivii flexibili pentru a face lucruri precum amplificarea și digitalizarea semnalelor, procesarea lor și codificarea pentru transmisie wireless. Toate acestea integrate în aceiași adezivi medicali care se folosesc în spital. Dar, când am ajuns la acest punct, am avut alte provocări, din punctul de vedere al tehnologiei și a perspectivei de utilizare, ca să fim siguri că putem să îl facem ușor de folosit. În multe discuții despre sănătatea digitală, oamenii cred și acceptă ideea că putem să digitalizăm ușor datele, să le trasmitem wireless, să le trimitem în Cloud și în Cloud, putem să extragem informații semnificative pentru interpretare. Și într-adevăr, putem face toate acestea, dacă nu ne facem griji pentru provocările ce țin de energie. Gândiți-vă la Jane pentru o clipă. Ea nu locuiește în Palo Alto, nici în Beverly Hills. Asta înseamnă că trebuie să fim atenți la cât ar putea costa pentru ea o transmitere continuă de date. Există o altă provocare despre care nu toți din lumea medicală se simt confortabil să vorbească. Și aceasta este că Jane nu are multă încredere în instituțiile medicale. Ea și alți oameni dinaintea ei nu au avut cele mai bune experiențe referitor la doctori și la spitale sau la companii de asigurări. Asta înseamnă că trebuie să fim atenți la intimitatea ei. Jane nu s-ar simți încântată dacă toate datele ei ar fi procesate în Cloud. Iar Jane nu poate fi păcălită; citește știrile. Ea știe că dacă guvernul poate fi piratat, dacă Fortune 500 poate fi piratat, la fel se poate întâmpla și cu doctorul ei. Așa că referitor la asta, am avut o revelație. Nu putem păcăli toți hackerii din lume, dar poate că le putem prezenta o țintă mai mică. Cum ar fi dacă, în loc să avem acei algoritmi care interpretează datele și care funcționează în Cloud, să îi facem să funcționeze în acele mici circuite integrate încorporate în acei adezivi? Așa că dacă punem laolaltă toate aceste lucruri, vedem că acum ne putem gândi la viitor unde o femeie ca Jane își poate trăi viața de zi cu zi, fiind monitorizată într-un mod în care nu e nevoită să își ia altă slujbă pentru a-și plăti planul de date, iar noi luăm în considerare și grijile ei legate de intimitate. Deci, la acest moment, suntem foarte mândri de noi înșine. Am realizat asta, am început să abordăm și câteva din aceste probleme de intimitate și credem că acest capitol este încheiat. Toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, nu? Ei bine, nu așa repede. (Râsete) Un lucru de amintit, de care am vorbit mai devreme, este că Jane nu are prea multă încredere în instituțiile medicale. Să nu uităm că există decalaje în creștere cu privire la sănătate și există nedreptăți referitor la îngrijirile medicale adecvate. Asta înseamnă că această simplă poză a lui Jane și a datelor ei -- ea fiind încrezătoare în transmiterea datelor ei către Cloud, permițându-i medicului să intervină la nevoie -- nu curprinde întreaga poveste. Ce începem să facem este să ne gândim la cum să avem intermediari de încredere între oameni ca Jane și furnizorii ei de îngrijiri medicale. De exemplu, am început să ne asociem cu biserici și să căutăm asistente care sunt membre ale bisericilor, care vin dintr-o comunitate de încredere, ca susținători și îndrumători medicali pentru oameni ca Jane. Alt lucru în favoarea noastră este că companiile de asigurări sunt atrase tot mai mult de aceste idei. Ele își dau seama că poate este mai bine să plătească acum un dolar pentru un dispozitiv portabil și un îndrumător de sănătate, decât să plătească 10 dolari mai târziu, când acel copil este născut prematur și ajunge în secția de terapie intensivă neonatală -- una dintre cele mai scumpe secții ale unui spital. Acesta a fost un lung proces de studiu pentru noi. Acest proces repetitiv de a aborda și ataca o problemă, neavând sentimentul de confort total și identificând următoarea problemă ne-a ajutat să mergem mai departe, încercând nu numai să aducem o inovație cu această tehnologie, dar să ne asigurăm că poate fi și folosită de oameni care au nevoie de ea. Altă lecție învățată de-a lungul acestui proces care este foarte modestă, e că pe măsură ce tehnologia progresează și avansează într-un ritm accelerat, trebuie să ne aducem aminte că ființele umane folosesc această tehnologie, și trebuie să fim atenți că aceste ființe umane au un chip, au un nume și o viață. Și în cazul lui Jane, sperăm că două. Mulțumesc. (Aplauze)