E cald azi şi tocmai ai dat pe gât
câteva pahare de apă, la rând.

În spatele nevoii fizice care urmează
sunt două organe ca boabele de fasole

care lucrează ca senzori interni acordați.

Ele echilibrează cantitatea de lichid
din corp,

detectează reziduuri în sânge

și știu când să elibereze
vitaminele, mineralele

și hormonii necesari vieții.

Faceți cunoștință cu rinichii.

Rolul principal al acestor organe
e eliminarea reziduurilor

și transformarea lor în urină.

Cei 8 litri de sânge din corp
trec prin rinichi de 20-25 de ori pe zi,

adică ele filtrează cam 180 de litri
la fiecare 24 de ore.

Ingredientele din sânge
se schimbă constant când mănânci și bei.

Asta explică de ce rinichii trebuie
să lucreze permanent.

Sângele pătrunde în rinichi prin artere
care se ramifică până în vase subțiri

care se întrepătrund
cu moduli interni speciali – nefroni.

În fiecare rinichi,

1 milion de nefroni formează
o rețea puternică de filtre și senzori

care cern sângele.

Aici vedem cât de fin și precis
e acest sistem senzorial intern.

Pentru a filtra sângele, fiecare nefron
folosește două instrumente puternice:

o structură ca o pată de cerneală
numită glomerul,

și un tub lung și fibros, ca un pai
numit tubul.

Glomerulul funcționează ca o sită:

permite doar anumitor ingrediente,
–vitamine, minerale– să treacă în tubul.

Rolul tubulului e să detecteze

dacă vreunul din aceste ingrediente
e necesar în corp.

Dacă da, ele sunt reabsorbite
în cantitatea necesară corpului,

ca să poată circula din nou în sânge.

Dar sângele nu transportă doar
ingrediente folositoare, ci și reziduuri,

iar nefronii trebuie să știe
ce să facă cu ele.

Vasele simt elementele inutile corpului,

precum ureea, rămasă
din descompunerea proteinelor,

și le redirecționează din rinichi
sub formă de urină

prin două canale lungi, numite uretere.

Vasele își golesc conținutul
în vezica urinară care să fie eliminate,

debarasând corpul de acele reziduuri.

Există și apă în urină.

Dacă rinichii detectează
prea multă apă în sânge,

– când bei mai multe pahare deodată –

trimite surplusul de lichid
în vezică să fie eliminat.

Pe de altă parte,
nivelul scăzut de apă în sânge

determină rinichii să elibereze 
o parte înapoi în fluxul sanguin,

deci mai puțină apă ajunge în urină.

De aceea urina e mai galbenă
când ești deshidratat.

Controlând apa, rinichii stabilizează
nivelurile lichidelor din corp.

Dar echilibrarea asta precisă
nu e singura aptitudine a rinichilor.

Aceste organe au puterea
de a activa vitamina D

să secrete un hormon numit renină,
care crește presiunea sângelui,

și alt hormon numit eritropoietină,
care crește producerea de eritrocite.

În lipsa rinichilor, lichidele din corp
ar scăpa de sub control.

Când mâncăm, sângele nostru
e încărcat cu ingredienți necernuți.

Curând, acumularea de reziduuri
ne-ar supraîncărca sistemele și am muri.

Deci fiecare rinichi nu doar
ne menţine discret,

ci ne menține şi în viață.

Din fericire avem două astfel
de boabe fermecate!