Recent, am zburat deasupra unei mulţimi

de mii de oameni în Brazilia,

interpretând muzica 
lui George Friederic Handel.

De asemenea, am condus 
pe străzile Amsterdamului

interpretând piese
ale aceluiaşi compozitor.

Haideți să vedem.

(Muzică:George Frideric Handel, "Allegro"
Interpretare:Daria van den Bercken)

(Video) DB: Locuiesc acolo, la etajul 3.

(Olandeză) Locuiesc pe colț.

De fapt locuiesc acolo, după colț

și sunteți într-adevăr bineveniți.

(Olandeză) Un bărbat: Îți place?
Copilul: Da!

(Olandeză) ”Concert de Handel 
la mine acasă”.

(Aplauze) (Ovații)

DB: A fost o experiență magică

din multe motive.

Poate vă întrebați 
de ce am făcut toate astea.

Nu fac parte din rutina
de zi de zi a unui muzician.

Am făcut-o pentru că m-am îndrăgostit
de această muzică

și am dorit s-o împărtășesc

cu cât mai multe persoane posibil.

Totul a început acum câțiva ani.

Eram acasă pe canapea, cu gripă,

și navigam pe Internet puțin,

când am descoperit că Handel

a compus piese pentru pian.

M-a surprins pentru că nu știam asta.

Așa că am descărcat partiturile
și am început să le interpretez.

Și ceea ce a urmat

e că am rămas înmărmurită

de o uimire pură și imparțială.

A fost o experiență

de fascinație totală datorită muzicii,

pe care n-o mai trăisem de mult.

Ar fi mai ușor de înțeles când o asculți.

Prima piesă pe care am interpretat-o

a început așa.

(Muzică)

Sună foarte melancolic, nu?

Am dat pagina

și iată ce-a urmat:

(Muzică)

Sună plin de energie, nu?

Deci, în câteva minute,

și înainte ca piesa să se termine,

am trăit două stări total contradictorii:

gingașă melancolie și pură energie.

Și consider aceste două elemente

a fi trăiri umane vitale.

Iar perfecțiunea muzicii

te fac s-o auzi efectiv.

Am susţinut o serie de concerte 
pentru copii

de 7 și 8 ani,

și orice am interpretat, 
fie Bach, Beethoven

chiar Stockhausen

sau muzică jazz,

au primit muzica cu interes,
foarte dispuși să asculte

și se simțeau în largul lor.

Dar când veneau clasele de copii

un pic mai mari, de 11-12 ani,

simțeam deja că e mai greu

să-i captez.

Complexitatea muzicii 
devine o problemă

iar părerile celor din jur,

părinți, prieteni, mass-media, 
încep să conteze.

Dar cei mici nu pun la îndoială

propriile lor opinii.

Se află într-o permanentă stare de uimire

și sunt convinsă că putem continua
să ascultăm muzică

la fel ca micuții de 7 ani,

și pe măsură ce creștem.

De aceea am cântat la pian

nu doar în sălile de concerte

ci și pe stradă, online, în aer,

ca să simt acea stare de fascinație,

ca să ascult cu adevărat,

şi să ascult fără prejudecată.

Și vă invit pe toți

să faceți la fel acum.

(George Frideric Handel: „Chaconne în G Major”)

(Aplauze)

Mulțumesc.

(Aplauze)