Acestea sunt foarte multe cifre de unu și zero. Sunt ceea ce numim informație binară. Așa vorbesc calculatoarele. Așa stochează informația. Așa gândesc. Așa fac calculatoarele tot ceea ce fac. Sunt cercetător în securitatea cibernetică, sarcina mea este să iau această informație și să încerc s-o înțeleg, să înțeleg ce reprezintă toate acele cifre de 0 și 1. Din nefericire pentru mine, nu vorbim doar de cifrele de 1 și 0 de pe ecran. Nu vorbim nici de câteva pagini de 1 și 0. Vorbim de miliarde și miliarde de 1 și 0, mai mult decât ar putea cineva să înțeleagă vreodată. Acum, așa grozav cum sună, atunci când am început să fac ciber... (Râsete) când am început cu cibernetica nu eram sigur că cercetarea unor cifre de 1 și 0 era ceea ce voiam să fac în viață, pentru că în mintea mea, cibernetica însemna protejarea de viruși a calculatorului bunicii, însemna protejarea paginilor de pe Myspace, și poate, în cea mai glorioasă zi a mea, însemna să protejez de furt informația de pe un card de credit. Astea sunt lucruri importante, dar nu așa voiam să-mi petrec viața. Dar după ce am fost 30 de minute contractor în apărare, am aflat că părerea mea despre cibernetică era puțin pe lângă. De fapt pentru securitatea națională protejarea de viruși a calculatorului bunicii avea prioritate surprinzător de mică. Motivul este că cibernetica e un domeniu mult mai vast decât oricare dintre acele probleme. Cibernetica e parte integrală din viețile noastre, deoarece calculatoarele sunt parte integrală din viețile noastre, chiar dacă nu deții un calculator. Calculatoarele controlează totul din mașina ta, de la GPS la airbag-uri. Îți controlează telefonul. Datorită lor poți suna la 911 și vorbi cu cineva. Ele controlează întreaga infrastructură. Datorită lor ai electricitate, căldură, apă curată, mâncare. Calculatoarele controlează echipamentele militare, de la rachete la sateliți la rețele de apărare nucleară. Toate aceste lucruri sunt posibile datorită calculatoarelor, așadar, datorită ciberneticii, iar când ceva nu merge bine, cibernetica poate face toate astea imposibile. Dar aici apar eu. Sarcina mea în mare parte e să apăr aceste lucruri, să le mențin în funcționare, dar câteodată trebuie să stric câte unul din ele, deoarece cibernetica nu se reduce la apărare, ci include și atacul. Intrăm într-o eră în care vorbim despre arme cibernetice. De fapt potențialul pentru infracțiuni cibernetice e atât de mare încât cibernetica e considerată un nou domeniu de război. Războiul nu este neapărat un lucru rău. Pe de o parte, înseamnă că avem un nou front în care trebuie să ne apărăm, dar pe de altă parte, posedăm o nouă metodă de atac, o nouă metodă de a opri oamenii răi de a face lucruri rele. Să considerăm un exemplu complet teoretic. Să presupunem că un terorist vrea să arunce în aer o clădire, și vrea să facă asta repetat în viitor. Nu vrea să fie în clădire când explodează. Va folosi un telefon pe post de detonator. Singura metodă pe care o știam pentru a opri teroristul era cu o ploaie de gloanțe și o urmărire de mașini, dar nu mai e valabil acum. Intrăm într-o epocă în care îl putem opri prin apăsarea unui buton de la 1000 km depărtare, pentru că, fie că știa sau nu, când a decis să-și folosească telefonul, a pășit pe tărâmul ciberneticii. Un atac cibernetic bun poate să-i pătrundă în telefon, să-i dezactiveze protecția de supratensiune de pe baterie, să-i supraîncarce drastic circuitul, cauzând supraîncălzirea și explozia bateriei. Gata cu telefonul, gata cu detonatorul, poate gata și cu teroristul, toate de la un buton apăsat la 1000 km depărtare. Deci cum funcționează? Totul își are originile în cifrele 1 și 0. Informația binară face ca telefonul să-ți funcționeze și, folosită corect, îți poate face telefonul să explodeze. Când te uiți la cibernetică din perspectiva asta, a-ți petrece viața sortând informație binară începe să pară chiar palpitant. Dar aici e problema: este greu, foarte, foarte greu, și iată de ce. Gândește-te la tot ce ai în telefon. Ai pozele pe care le-ai făcut. Ai muzica pe care o asculți. Ai lista de contacte, email, și probabil 500 de aplicații pe care nu le-ai folosit niciodată, iar în spatele acestora e softul, codul, care iți controlează telefonul, și undeva, îngropat în interiorul codului, e o parte minusculă ce îți controlează bateria. Și asta-i ce urmaresc eu cu adevărat, dar toate sunt o grămadă de 1 și 0, amestecate. În cibernetică, o numim găsirea unui ac într-o gramadă de ace, deoarece toate seamănă între ele. Eu caut o secvență cheie, dar aceasta se amestecă cu restul. Să facem un pas înapoi de la situația teoretică de a face telefonul unui terorist să explodeze, și să ne uităm la ceva ce chiar mi s-a întâmplat mie. Indiferent ce fac, munca mea începe cu analiza informației binare, și caut mereu o piesă cheie pentru a face un anumit lucru. În acest caz, căutam un cod foarte avansat pe care știam că-l pot sparge, dar era îngropat undeva într-un miliard de 1 și 0. Din păcate, nu prea știam exact ce căutam. Nu prea știam cum arăta, ceea ce îngreuna foarte mult căutarea. Când am de făcut asta, trebuie să mă uit la diverse secvențe ale informației binare, și încerc să descifrez fiecare parte să văd dacă e ce caut. După o vreme am crezut că am găsit ce căutam. Am crezut că poate aceea era. Așa părea, dar nu eram chiar sigur. Nu îmi dădeam seama ce reprezentau acele cifre de 1 și 0. Am petrecut ceva timp încercând să le descifrez, dar nu prea am avut noroc, și am decis în final că nu mă dau bătut, că voi veni într-un weekend și nu voi pleca până nu aflu ce reprezintă secvența. Așa am făcut: am venit într-o sâmbătă dimineața și după 10 ore aveam cam toate piesele puzzle-ului. Dar nu știam să le interpretez, nu știam ce reprezintă acei 0 și 1. După 15 ore, începusem să înțeleg mai bine, dar mă cuprinsese bănuiala că ceea ce aveam în față nu avea deloc legătură cu ce căutam eu de fapt. După 20 de ore, piesele începeau să se lege, foarte încet, (Râsete) și eram sigur că merg pe o pistă greșită, dar nu voiam să mă las. După 30 de ore în laborator, mi-am dat seama exact la ce mă uitam, și avusesem dreptate, nu era ceea ce căutam. Am petrecut 30 de ore analizând cifrele de 1 și 0 care formau o imagine cu o pisică. (Râsete) Mi-am pierdut 30 de ore din viață căutând această pisică care nu avea legătură cu ceea ce încercam să realizez. Eram frustrat, eram obosit. După 30 de ore în laborator, probabil miroseam oribil. Dar, în loc să mă întorc acasă și să renunț, am făcut un pas înapoi și m-am întrebat: unde am greșit? Cum am putut face așa o greșeală stupidă? Sunt destul de bun la ce fac, asta e meseria mea Deci ce s-a întâmplat? Ei bine, când analizezi informația la un asemenea nivel, e ușor să te pierzi în ceea ce faci. E ușor să nu vezi pădurea de copaci. E ușor s-o iei pe arătură și să pierzi o groază de timp făcând ce nu trebuie. Dar am avut o revelație. Ne uitam la informație complet greșit încă din prima zi. Așa gândesc calculatoarele, prin 1 și 0, nu cum gândesc oamenii. Dar noi încercăm să ne adaptăm mintea pentru a gândi ca niște calculatoare ca să înțelegem această informație. În loc de a ne adapta mintea la problemă, ar fi trebuit să adaptăm problema la mintea umană, deoarece creierele au un potențial imens de a analiza un volum enorm de informație, dar nu în felul acesta. Cum putem elibera acest potențial prin traducerea potrivită a informației? Cu aceste gânduri, am plecat din laboratorul de subsol de la muncă în laboratorul de subsol de acasă, care arată cam la fel. Diferența era că la serviciu sunt înconjurat de materiale cibernetice, iar cibernetica părea să fie problema în această situație. Acasă sunt înconjurat de toate lucrurile pe care le-am învățat. Am luat la mână toate cărțile pe care le-am putut găsi, toate ideile, să văd cum puteam transpune problema dintr-un domeniu într-altul complet diferit? Marea întrebare era: în ce dorim să traducem codul? Ce fac creierele noastre în mod natural și am putea exploata? Răspunsul meu a fost vederea. Avem o capacitate imensă de a analiza informația vizuală. Putem combina degradeuri de culoare, indicii de adâncime, o diversitate de semnale într-o imagine coerentă a lumii ce ne înconjoară. E ceva incredibil. Dacă am găsi un mod de a traduce structurile binare în semnale vizuale am putea elibera puterea creierului pentru a procesa aceste informații. Așa că m-am uitat la informația binară, întrebându-mă ce fac când văd așa ceva. Mai întâi, primul lucru pe care vreau să-l aflu este: ce e asta? Nu contează ce face, cum merge. Tot ce vreau e să știu ce e asta. Și metoda prin care îmi dau seama e prin observarea „bucăților” mari, bucăți secvențiale de informație binară, și observ relațiile dintre acele bucăți. Când adun suficiente secvențe la un loc, încep să-mi formez o idee despre ce reprezintă informația aceea. Să ne întoarcem la situația cu explozia telefonului teroristului. Așa arată un text în engleză la nivel binar. Așa ar arăta lista ta de contacte dacă aș examina-o. E greu să analizezi la nivelul acesta, dar dacă luăm fragmentele binare pe care încerc să le găsesc și în schimb le traducem într-o reprezentare vizuală, dacă traducem și relațiile acelea, obținem asta. Așa arată un text în engleză dintr-o perspectivă vizuală. Dintr-o dată, ne arată aceeași informație care era în cifrele de 1 și de 0, dar ne-o arată într-o altă formă, pe care o putem înțelege imediat. Putem vedea toate tiparele aici. Îmi trebuie câteva secunde să înțeleg structurile aici, dar ore sau zile să le înțeleg în cifre de 1 și 0. În câteva minute oricine învață ce înseamnă reprezentările aici, dar trebuie ani de experiență în cibernetică să înțelegi același lucru în 1 și 0. Această parte reprezintă litere mici urmate de litere mici în lista de contacte. Aici avem majusculă+majusculă, majusculă+minusculă, minusculă+majusculă. Asta reprezintă un spațiu. Asta-i o linie nouă. Putem parcurge orice detaliu al informației binare în câteva secunde, pe când ne-ar lua săptămâni, luni, la acest nivel. Așa arată o imagine din telefonul tău. Dar așa arată într-o abstractizare vizuală. Așa arată muzica ta, iar aici este abstractizarea ei vizuală. Cel mai important pentru mine, așa arată codul de pe telefonul tău. Asta urmăresc eu până la urmă. Dar așa arată vizual. Dacă nu-l pot găsi, nu pot face telefonul să explodeze. Pot sta săptămâni întregi căutând în cifre de 1 și 0, dar în câteva secunde le găsesc într-o abstractizare vizuală ca aceasta. Unul din cele mai remarcabile aspecte e că ne oferă un nou mod de a înțelege informația nouă, lucruri pe care nu le-am mai văzut. Știu cum arată engleza la nivel binar, și știu cum arată abstractizarea vizuală, dar nu am văzut niciodată informație binară în rusă. Mi-ar lua săptămâni să-mi dau seama la ce mă uit din cifre de 1 și 0. Dar pentru că mintea percepe și recunoaște imediat structurile subtile din aceste abstractizări, le putem aplica inconștient în situații noi. Așa arată rusa într-o abstractizare vizuală. Pentru că știu cum arată o limbă, pot recunoaște altele chiar dacă nu-mi sunt familiare. Așa arată o fotografie și așa arată un desen. Așa arată codul de pe telefonul tău și așa arată codul de pe calculatorul tău. Creierele noastre percep aceste structuri cum n-ar fi putut dacă ne-am fi uitat numai la cifre de 1 și 0. Dar n-am văzut decât o mică parte din ce se poate face cu această tehnică. Abia am început să folosim capacitatea minții de a procesa informația vizuală. Dacă luăm aceleași concepte și le traducem în imagini 3D, vom găsi noi căi de a înțelege informația. În câteva secunde înțelegem orice structură, vedem o cruce pentru cod, vedem cuburi pentru text. Observăm până și cele mai mici detalii vizuale. Lucruri care ne-ar lua săptămâni sau luni să descoperim în cifre de 1 și 0 sunt imediat evidente într-o abstractizare vizuală. Pe măsură ce continuăm și testăm cu tot mai multă informație, descoperim că putem procesa miliarde de cifre de 1 și 0 în câteva secunde doar folosind capacitatea înnăscută a creierului pentru a analiza structuri. Toate bune și utile, dar din asta aflu numai la ce mă uit. În momentul ăsta, pe baza structurilor vizuale pot găsi codul de pe telefon. Dar nu ajunge pentru a exploda o baterie. Mai trebuie să găsesc codul care controlează bateria, dar ne întoarcem la acul din grămada de ace. Acel cod arată ca toate celelalte coduri din sistemul respectiv. Poate nu găsesc codul care controlează bateria, dar există multe lucruri similare: codul care controlează ecranul, care controlează butoanele, microfoanele. Deci chiar dacă nu găsesc codul pentru baterie, sunt sigur că pot găsi altceva. Următorul pas în analiza mea binară e să mă uit la fragmente de informație care seamănă unele cu altele. Este extrem de dificil să faci asta la nivel binar, dar dacă traducem asemănările într-o abstractizare vizuală, nici nu trebuie să mă uit la codul binar. Trebuie doar să aștept să apară imaginea să văd care părți seamănă unele cu altele. Urmez firul asemănărilor ca pe un drum presărat cu fărâmituri să găsesc exact ce caut. În acest moment al procesului am găsit codul responsabil de baterie, dar tot nu ajunge ca să explodez telefonul. Ultima piesă din puzzle e să înțeleg cum controlează acel cod bateria. Pentru asta, trebuie să identific relații subtile și detaliate în informația binară, alt lucru foarte dificil de făcut când analizezi cifre de 1 și 0. Dar dacă traducem această informație într-o reprezentare fizică, putem lăsa cortexul vizual să facă munca grea. Poate descoperi toate modelele detaliate, toate piesele importante. Poate găsi exact cum cooperează bucățile de cod la a controla bateria. Toate acestea pot fi făcute în câteva ore, pe când același proces ar fi durat mai multe luni în trecut. Toate bune și frumoase, în situația teoretică în care explodăm telefonul teroristului. Voiam să văd dacă metoda funcționa în munca pe care o fac zilnic. Așa că studiam aceleași concepte relativ la informații pe care le-am analizat în trecut, și iar, încercam să găsesc o anumită secvență detaliată de cod în interiorul unui fragment masiv de informație binară. Așa că m-am uitat la ea la acest nivel crezând că mă uit la ce trebuie, când am descoperit că nu are conectivitatea la care mă așteptam pentru codul pe care îl căutam. De fapt nu sunt sigur ce e asta, dar când am făcut un pas înapoi și am analizat asemănările, am văzut că nu are asemănări ca orice alt cod. Nu avea cum să fie un cod. De fapt, din această perspectivă, pot spune că acesta nu e cod. E un fel de imagine. Iar aici văd că nu e orice imagine, ci o fotografie. Știind că e o fotografie, am zeci de alte metode de traducere binară să vizualizez și să înțeleg acea informație. În câteva secunde putem să trecem informația prin zeci de alte tehnici de traducere vizuală pentru a afla exact la ce ne uităm. Am văzut... (Râsete) ...că era din nou acea pisicuță afurisită. Toate astea sunt posibile pentru că am găsit o cale de a traduce o problemă foarte grea în ceva ce creierele noastre fac în mod natural. Deci ce înseamnă asta? Pentru pisici înseamnă că nu se vor mai ascunde printre cifre de 1 și 0. Pentru mine, înseamnă că nu-mi voi mai irosi weekend-uri. Pentru cibernetică, înseamnă că avem o nouă metodă de a aborda cele mai imposibile probleme. Înseamnă că avem o nouă armă în teatrul de război tot mai evoluat al ciberneticii. Dar pentru noi toți, înseamnă că inginerii în cibernetică pot interveni acum în situații de urgență. Când contează fiecare secundă, avem metode de a opri răufăcătorii. Vă mulțumesc! (Aplauze)