Ciclu. Sânge. Menstruație. Scârbos. Secret. Ascuns. De ce? Un proces biologic natural, prin care trec toate fetele și femeile în fiecare lună, cam jumătate din viața lor. Un fenomen atât de important, încât supraviețuirea și propagarea speciei noastre depind de el. Totuși, e considerat tabu. Ne jenăm când vorbim despre asta. Când am avut prima menstruație, mi s-a spus să țin totul secret, chiar și față de tatăl și fratele meu. Mai târziu, la școală, când am ajuns la capitolul ăsta, profesorul de biologie l-a sărit. (Râsete) Ce am învățat din asta? Că e foarte rușinos să vorbești despre asta. Am învățat să îmi fie rușine de corpul meu. Să ignor ciclul, ca să-mi păstrez decența. Mai multe studii făcute în India arată că 3 din 10 fete nu știu de existența menstruației când au primul ciclu. În câteva zone din Rajasthan 9 din 10 fete nu știu de menstruație. Veți afla cu surprindere că cele mai multe fete cu care am vorbit, care nu știau nimic despre menstruație la primul ciclu, au crezut că au cancer de sânge și că o să moară în curând. Igiena menstruală este un important factor de risc pentru infecții ale sistemului de reproducere. Dar în India, doar 12% din fete și femei au acces la o igienă corespunzătoare în timpul menstruației. Dacă faci calculul, 88% acționează neigienic în timpul menstruației. Și eu am fost așa. Am crescut în Garhwa, un orășel din Jharkhand, unde e rușinos să cumperi chiar și un șervețel umed. Când mi-a venit ciclul, am început să folosesc cârpe. După fiecare utilizare, le spălam și le refoloseam. Dar ca să le păstrez, le ascundeam într-un loc umed și întunecat ca să nu afle nimeni că sunt la menstruație. Cârpele se înăspreau de la spălat și aveam des răni și infecții de la ele. Deja le foloseam de 5 ani când m-am mutat de acolo. O altă problemă apărută în viața mea odată cu ciclul au fost toate restricțiile sociale impuse fetelor și femeilor când sunt la menstruație. Cred că sunteți toți conștienți de asta, dar totuși voi repeta pentru cei ce nu știu. Nu aveam voie să ating sau să mănânc murături. Nu aveam voie să stau pe canapea sau pe patul altui mebru din familie. Trebuia să spăl așternuturile după fiecare menstruație, chiar dacă nu erau pătate. Eram considerată a fi impură și nu aveam voie să ating niciun obiect religios. În fața templelor sunt panouri care interzic intrarea femeilor la ciclu. În mod ironic, de cele mai multe ori, femeile în vârstă sunt cele care impun aceste restricții fetelor mai tinere din familie. La urma urmei, au crescut într-un mediu în care aceste restricții erau firești. În lipsa oricărei intervenții, miturile și ideile greșite sunt cele care se propagă din generație în generație. De când lucrez în acest domeniu, am auzit și povești în care fetele trebuie să mănânce și să-și spele vasele separat. Nu au voie să facă baie în timpul menstruației și în unele locuințe sunt chiar separate de restul familiei. Cam 85% din fetele și femeile din India urmează unul sau mai multe obiceiuri restrictive în fiecare lună. Vă puteți închipui efectul asupra încrederii și stimei de sine a unei tinere? Ce traumă psihologică, care îi afectează personalitatea, performanța academică și fiecare aspect al maturizării în timpul anilor de formare? Eu am urmat strict toate aceste reguli timp de 13 ani, până când o discuție cu partenerul meu, Tuhin, mi-a schimbat definitiv percepția asupra mentruației. În 2009, Tuhin și cu mine ne făceam doctoratul în design. Ne-am îndrăgostit și mi-a fost ușor să discut cu el despre ciclu. Tuhin nu știa prea multe despre ciclu. (Râsete) S-a mirat să afle că fetele au dureri menstruale și că sângerează lunar. (Râsete) Da... A fost complet șocat să afle despre restricțiile impuse fetelor și femeilor la menstruație de propriile lor familii și propria lor societate. Ca să mă ajute cu durerile, intra pe Internet și citea despre menstruație. Când mi-a povestit ce a aflat, mi-am dat seama cât de puține știam eu însămi despre ciclu! Multe din lucrurile în care credeam s-au dovedit a fi mituri. Atunci ne-am gândit: dacă noi, oameni educați, eram așa dezinformați despre menstruație, înseamnă că sunt milioane de fete care nu au habar. Ca să mă informez, ca să înțeleg problema mai bine, am studiat un an lipsa de conștientizare despre menstruație și cauza acestui fapt. S-ar crede că lipsa de conștientizare și ideile greșite sunt fenomene rurale. În timpul cercetării, am aflat că este și un fenomen urban, și că există și în clasa urbană educată. Vorbind cu părinți și profesori, am aflat că mulți din ei ar fi vrut să educe fetele în legătură cu ciclul înainte ca acesta să înceapă. Și... dar nu au avut resursele adecvate pentru asta. Cum acest subiect e tabu, se simt inhibați și jenați dacă vorbesc despre asta. Fetele au prima menstruație în clasele a șasea și a șaptea, dar în sistemul educațional doar în a opta și a noua se predă despre asta. Fiind un subiect tabu, profesorii sar peste acest capitol. Deci la școală nu se învață despre menstruație, iar părinții nu vorbesc despre asta. Ce fac fetele? De acum două decenii până acum nu s-a schimbat nimic. I-am povestit lui Tuhin ce am descoperit și ne-am gândit, ce ar fi dacă am putea crea ceva ce ar învăța fetele despre menstruație pe cont propriu; ceva ce ar ajuta profesorii și părinții să vorbească despre ciclu cu fetele tinere. În timpul cercetării mele am adunat multe povestiri. Acestea erau exemple de experiențe ale fetelor legate de ciclu. Aceste povestiri ar trezi curiozitatea fetelor și le-ar ajuta să vorbească despre asta într-un cerc intim. Asta voiam să facem. Am vrut ceva care să trezească curiozitatea fetelor ca să afle mai multe despre asta. Să folosim exemplele astea ca să învățăm fetele despre ciclu. Așa că am decis să facem benzi desenate, în care personajele să joace aceste povești și să educe fetele despre menstruație într-un mod amuzant și atrăgător. Ca să reprezentăm fetele în fazele diferite ale pubertății, avem trei personaje. Pinki, care încă nu a avut ciclu, Jiya, care va avea primul ciclu în timpul povestirii, și Mira, care are ciclu menstrual de mai multă vreme. Mai este un personaj, Priya Didi. Prin ea, fetele învață despre diferite aspecte din procesul de maturizare și despre igiena necesară. Când am făcut cartea, am avut mare grijă ca ilustrațiile să nu fie criticabile și să fie sensibile cultural. În timpul testării prototipului, am văzut că fetelor le place cartea. Voiau să o citească și să afle mai multe despre menstruație pe cont propriu. Părinții și profesorii au putut vorbi normal despre aceasta folosind cartea noastră. Câteodată, chiar și băieții erau interesați să o citească. (Râsete) (Aplauze) Cartea de benzi desenate a creat un mediu în care menstruația nu mai era tabu. Mulți voluntari au luat prototipul și l-au folosit în educarea fetelor în alte 5 state din India pentru a spori gradul de conștientizare. Un voluntar a învățat călugări tineri din mănăstirea din Ladakh folosind acest prototip. Versiunea finală, numită Menstrupedia Comic, a fost lansată anul trecut în septembrie. Și până acum, peste 4000 de fete au învățat folosind cartea noastră în India și... (Aplauze) Mulțumesc. (Aplauze) ...și în 10 țări diferite. Traducem constant cartea în limbi diferite și colaborăm cu organizații locale pentru a face cartea accesibilă în diferite țări. 15 școli din diferite părți ale Indiei au introdus cartea în programa școlară pentru a educa fetele despre menstruație. (Aplauze) Sunt uimită să văd cum voluntari, persoane independente, părinți, profesori, directori, au lucrat împreună și au început conștientizarea pe tema menstruației în comunitățile lor, s-au asigurat că fetele învață despre această temă la vârsta potrivită și au ajutat la spargerea acestui tabu. Visez la un viitor în care menstruația nu mai e un blestem, o boală, ci o schimbare binevenită în viața unei fete. Și aș... (Aplauze) Și aș vrea să închei cu o mică rugăminte pentru toți părinții din sală. Dragi părinți, dacă vouă vă e rușine de menstruație, le va fi și fiicelor voastre. Așa că vă rog să gândiți menstrual pozitiv. (Râsete) Mulțumesc. (Aplauze)