WEBVTT 00:00:06.839 --> 00:00:08.320 Doar pentru un moment, 00:00:08.320 --> 00:00:10.315 concentraţi-vă asupra respiraţiei. 00:00:10.315 --> 00:00:12.140 Inspiraţi uşor. 00:00:12.140 --> 00:00:13.756 Expiraţi uşor. 00:00:13.756 --> 00:00:15.274 Inspiraţi uşor. 00:00:15.274 --> 00:00:16.625 Expiraţi. 00:00:16.625 --> 00:00:19.584 Acelaşi tipar se repetă în fiecare dintre noi — 00:00:19.584 --> 00:00:21.574 ascultaţi-vă şi pulsul. 00:00:21.574 --> 00:00:25.474 Bătaia e o parte din structura fiinţei noastre. 00:00:25.474 --> 00:00:29.405 Noi suntem creaţia ritmului şi repetării. 00:00:29.405 --> 00:00:31.466 E important pentru experienţa noastră, 00:00:31.466 --> 00:00:33.231 ritmul şi repetarea, 00:00:33.231 --> 00:00:35.210 ritmul şi repetarea. 00:00:35.210 --> 00:00:36.449 Sus şi jos, 00:00:36.449 --> 00:00:38.736 înainte şi înapoi. 00:00:38.736 --> 00:00:41.409 Şi ne bucurăm de acestea în fiecare zi, 00:00:41.409 --> 00:00:42.696 în ritmul unui cântec, 00:00:42.696 --> 00:00:44.148 în bătaia unei tobe, 00:00:44.148 --> 00:00:45.564 în mișcările capului 00:00:45.564 --> 00:00:47.874 sau în repetarea conservelor de supă, 00:00:47.874 --> 00:00:49.492 în rândurile unei livezi, 00:00:49.492 --> 00:00:51.382 în arta perfectă a petalelor. 00:00:51.382 --> 00:00:53.511 Tiparul poate fi plăcut. 00:00:53.511 --> 00:00:56.475 În limbă, ritmul şi repetarea sunt deseori folosite 00:00:56.475 --> 00:00:59.406 ca elemente de bază pentru poezie. 00:00:59.406 --> 00:01:01.305 Există şi ritmul limbii, 00:01:01.305 --> 00:01:04.631 creat de silabe şi accentele lor, precum: 00:01:04.631 --> 00:01:09.686 „Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvaţă." 00:01:09.686 --> 00:01:13.026 Există şi repetarea limbajului la diverse niveluri: 00:01:13.026 --> 00:01:14.667 repetarea literelor, 00:01:14.667 --> 00:01:18.071 „Trăi-va şi acest poem şi-ţi va da viaţă,” 00:01:18.071 --> 00:01:19.291 a sunetelor, 00:01:19.291 --> 00:01:21.874 „respiră", „învaţă”, „viaţă” 00:01:21.874 --> 00:01:23.477 şi a cuvintelor. 00:01:23.477 --> 00:01:27.250 Cu atâtea utilizări, repetarea e unul din cele mai maleabile şi sigure 00:01:27.250 --> 00:01:29.342 instrumente ale poetului. 00:01:29.342 --> 00:01:31.818 Aceasta poate inspira sau calma ascultătorul, 00:01:31.818 --> 00:01:34.197 amplifica sau reduce versul, 00:01:34.197 --> 00:01:37.223 poate uni sau diversifica ideile. 00:01:37.223 --> 00:01:39.318 De fapt, însuşi ritmul, 00:01:39.318 --> 00:01:42.088 un tipar repetat de silabe accentuate, 00:01:42.088 --> 00:01:44.240 e o formă de repetare. 00:01:44.240 --> 00:01:46.362 În pofida utilizărilor sale variate, 00:01:46.362 --> 00:01:48.942 prea multă repetare poate avea efecte nedorite. 00:01:48.942 --> 00:01:53.095 Imaginaţi-vă scrierea aceleiași fraze pe tablă de 20 de ori, 00:01:53.095 --> 00:01:55.739 iar şi iar, iar şi iar, iar şi iar, 00:01:55.739 --> 00:01:59.695 sau imaginaţi-vă un copil ce strigă pentru a atrage atenţia mamei sale: 00:01:59.695 --> 00:02:03.241 „Mama, mama, mami, mama, mama.” 00:02:03.241 --> 00:02:06.164 Nu e ceea ce am putea numi poezie. 00:02:06.164 --> 00:02:09.831 Ce este deci repetarea poetică şi de ce funcţionează? 00:02:09.831 --> 00:02:12.249 Probabil cea mai cunoscută e rima, 00:02:12.249 --> 00:02:15.343 repetarea sunetelor asemănătoare de la sfârşitul cuvintelor. 00:02:15.343 --> 00:02:17.529 Ca şi în exemplul lui Shakespeare, 00:02:17.529 --> 00:02:20.547 întâlnim des rima la sfârşitul versului. 00:02:20.547 --> 00:02:23.862 Astfel, repetarea creează o aşteptare. 00:02:23.862 --> 00:02:27.601 Începem să ascultăm repetarea acelor sunete asemănătoare. 00:02:27.601 --> 00:02:31.250 Atunci când le auzim, tiparul găsit ne provoacă o senzaţie de plăcere. 00:02:31.250 --> 00:02:33.588 Precum găsirea lui Waldo în haosul vizual, 00:02:33.588 --> 00:02:36.815 noi auzim ecoul în discuţiile orale. 00:02:37.235 --> 00:02:41.347 Însă nu e necesar ca rima să fie la sfârşitul unui vers. 00:02:41.347 --> 00:02:43.374 Observaţi sunetul puternic „i” în: 00:02:43.374 --> 00:02:47.631 „Trăi-va și acest poem și-ţi va da viaţă.” 00:02:47.631 --> 00:02:50.757 Această repetare a vocalelor e numită asonanţă 00:02:50.757 --> 00:02:53.771 şi poate fi auzită şi în cântecul lui Eminem „Lose yourself”. 00:02:53.771 --> 00:02:56.466 Observaţi cum sunetele „e” şi „o” se repetă în interiorul 00:02:56.466 --> 00:02:59.260 şi la sfârşitul fiecărui vers: 00:02:59.260 --> 00:03:01.011 „Oh! Uite cum vine gravitatea, 00:03:01.011 --> 00:03:03.046 Oh! Uite cum vine Rabbit, s-a înecat, 00:03:03.046 --> 00:03:05.578 e atât de furios, dar nu va renunţa prea uşor. 00:03:05.578 --> 00:03:06.750 Nu, nu se va da bătut, 00:03:06.750 --> 00:03:09.723 el ştie că e pus la zid.” 00:03:09.723 --> 00:03:12.441 Asonanţa alternativă creează ritmul său propriu 00:03:12.441 --> 00:03:15.982 şi ne invită să cântăm repetând tiparul. 00:03:15.982 --> 00:03:20.261 Similar, consonanţa e o repetare a consoanelor asemănătoare, 00:03:20.261 --> 00:03:22.275 precum „ş” şi „v” în: 00:03:22.275 --> 00:03:26.197 „Trăi-va şi acest poem şi-ţi va da viaţă.” 00:03:26.197 --> 00:03:28.991 De fapt, acest tip de consonanţă 00:03:28.991 --> 00:03:31.201 ce apare la începutul cuvintelor 00:03:31.201 --> 00:03:33.207 vă poate fi deja cunoscut. 00:03:33.207 --> 00:03:36.482 Se numește aliteraţie sau rimă anterioară. 00:03:36.482 --> 00:03:38.639 Exercițiile de dicție sunt un bun exemplu: 00:03:38.639 --> 00:03:41.187 Betty a cumpărat nişte unt însă untul era amar, 00:03:41.187 --> 00:03:44.634 așa că Betty a cumpărat unt mai bun pentru a face untul amar mai bun. 00:03:44.634 --> 00:03:49.357 Aici plăcerea tiparului e aparentă, odată ce găsim consonanţă 00:03:49.357 --> 00:03:52.544 atât în interiorul cuvintelor cât şi la începutul lor. 00:03:52.544 --> 00:03:57.281 Exercițiile de dicție reflectă şi nevoia de variaţie în repetiția poetică. 00:03:57.281 --> 00:03:58.853 Deși e riscant să spun asta, 00:03:58.853 --> 00:04:02.500 unii le consideră nişte imitaţii de poezie 00:04:02.500 --> 00:04:06.784 sau chichițe, fiindcă ele se fixează atât de mult pe aceleaşi sunete, 00:04:06.784 --> 00:04:09.192 aproape de stilul primitiv al repetării. 00:04:09.192 --> 00:04:12.538 În fond, e un fel de echilibristică a poetului 00:04:12.538 --> 00:04:13.858 care învață când să repete 00:04:13.858 --> 00:04:15.181 şi când să improvizeze, 00:04:15.181 --> 00:04:17.009 când să satisfacă aşteptările 00:04:17.009 --> 00:04:19.367 şi când să le dezamăgească, 00:04:19.367 --> 00:04:21.970 iar din acest echilibru e de ajuns să reţinem 00:04:21.970 --> 00:04:25.061 că toţi trăim într-o lume de variaţie extraordinară 00:04:25.061 --> 00:04:28.147 şi purtăm cu noi propria noastră respiraţie şi bătaie a inimii, 00:04:28.147 --> 00:04:30.755 propria noastră repetare, oriunde am merge.