Simptomele copilului încep
cu o febră ușoară,

dureri de cap și dureri musculare,

urmate de vărsături și diaree,

apoi gura, nasul și gingiile
încep să sângereze.

Moartea survine din cauza insuficiențelor
de organ în urma tensiunii scăzute.

Sună familiar?

Dacă credeți că e vorba de Ebola,
în acest caz nu aveți dreptate.

E o formă extremă de febră Dengue,
o boală transmisă de țânțari

pentru care nu există tratament sau vaccin

și care ucide 22.000
de oameni în fiecare an.

E dublul numărului celor
care au murit de Ebola,

în cele aproape patru decenii
de când am aflat de această boală.

În ce privește pojarul,
menționat atât de des în ultima vreme,

bilanțul deceselor e de zece ori mai mare.

Cu toate acestea în ultimul an

Ebola a atras toată atenția
și a generat frică.

E clar că există o credință înrădăcinată,

ceva care ne sperie și ne fascinează
mai mult decât alte boli.

Despre ce e vorba mai exact?

Deși e greu să te infectezi cu Ebola,

dacă totuși se întâmplă,
riști o moarte chinuitoare.

De ce?

Pentru că în prezent nu există
niciun tratament și niciun vaccin.

Asta e situația reală.

Poate că într-o zi le vom avea.

Pe bună dreptate ne temem de Ebola,

pentru că nu ucide
atât de mulți oameni ca alte boli.

De fapt, nici nu se transmite atât de ușor
ca virusul gripei sau pojarului.

Ne temem de Ebola pentru că ne ucide
fără ca noi să o putem trata.

Ne temem de inevitabilul asociat cu Ebola.

Ebola presupune o doză de inevitabil
care sfidează medicina modernă.

Dar de ce s-a ajuns aici?

Știm de existența Ebolei din 1976.

Am știut ce poate să facă.

Am avut multe ocazii de o studia

pe parcursul celor 24 de epidemii
care au avut loc.

Și avem variante de vaccin
de mai bine de zece ani.

De ce aceste vaccinuri
sunt abia acum supuse testelor clinice?

Ajungem astfel la problema fundamentală

a dezvoltării vaccinurilor
pentru bolile infecțioase.

Lucrurile stau cam așa:

Oamenii care sunt
cei mai expuși la aceste boli

sunt și cei nu își permit
să plătească costul unui vaccin.

Înseamnă că există prea puțină
motivație financiară

ca producătorii să dezvolte un vaccin,

când nu există mulți oameni
expuși riscului în țările bogate.

Din punct de vedere financiar
e prea riscant.

Iar pentru Ebola nu există
absolut nicio piață de desfacere,

și singurul motiv datorită căruia avem
două vaccinuri în ultimele faze de testare

e dintr-o frică oarecum nejustificată.

Ebola a fost relativ ignorată

până la 11 septembrie
și până la atacurile cu antrax,

când dintr-odată
a început să fie percepută

ca o potențială armă de bioterorism.

De ce vaccinul pentru Ebola
nu fusese deja creat la acel moment?

Pe de o parte, pentru că e foarte dificil,

– sau s-a crezut că e dificil –
ca virusul să devină o armă biologică,

dar mai ales din cauza riscului financiar
asociat dezvoltării vaccinului.

Despre asta vorbim.

Trista realitate e că atunci
când creăm un vaccin

nu luăm în calcul doar riscul
generat de agentul patogen,

ci și riscul financiar asociat acestuia.

Dezvoltarea unui vaccin
costă mult și e complicată.

Se pot cheltui sute de milioane de dolari

chiar și pentru dezvoltarea unui vaccin
folosind un antigen binecunoscut.

Din fericire, pentru boli ca Ebola,

avem soluții pentru îndepărtarea
câtorva din aceste bariere.

Prima e să recunoaștem
când există o disfuncționalitate a pieței.

Caz în care, dacă vrem vaccinuri,

trebuie oferite stimulente
sau o formă de subvenție.

De asemenea
trebuie să identificăm mai bine

bolile care reprezintă
cea mai mare amenințare.

Prin crearea de laboratoare
la nivel național, dezvoltăm abilitatea

țărilor respective de a crea
rețele epidemiologice

capabile să identifice
și să clasifice acești agenți patogeni.

Datele rezultate pot fi folosite apoi

pentru a înțelege diversitatea
geografică și genetică,

care să ne ajute apoi să sesizăm

modificările imunologice care intervin

și tipul de reacție generat.

Acestea sunt
câteva dintre acțiunile posibile,

dar dacă vrem să combatem
disfuncționalitatea pieței,

trebuie să schimbăm modul în care
privim și prevenim bolile infecțioase.

Nu trebuie să așteptăm până când boală

devine o amenințare globală,
pentru a o trata ca atare.

Așadar, în ceea ce privește Ebola,

frica paranoică de o boală infecțioasă,

urmată de câteva cazuri
de îmbolnăvire în țări bogate,

a condus la unirea
eforturilor comunității globale,

și mulțumită muncii
depuse de companiile de vaccinuri,

acum avem asta:

două vaccinuri pentru Ebola
care sunt testate acum în țările afectate.

(Aplauze)

Și o întreagă serie de vaccinuri
în curs de dezvoltare.

Cheltuim în fiecare an miliarde de dolari

pentru flota de submarine nucleare
care patrulează permanent oceanele

pentru a ne proteja de o amenințare
ce probabil nu se va întâmpla niciodată.

Totuşi nu investim aproape nimic

pentru a preveni ceva atât de tangibil
și de sigur din punct de vedere evolutiv

precum bolile infecțioase.

Problema nu este „dacă”, ci „când”.

Aceste virusuri vor continua să evolueze

și vor amenința întreaga planetă.

Și vaccinurile sunt
arma noastră cea mai bună.

Dacă vrem să prevenim epidemii
precum ce de Ebola,

trebuie să ne asumăm riscul
de a investi în dezvoltarea vaccinurilor

și în crearea de stocuri.

Trebuie să considerăm asta
o ultimă soluție,

ceva ce trebuie să existe neapărat,

dar, în același timp, să ne rugăm
să nu trebuiască niciodată să o folosim.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)