-
Arta
-
la zi
-
Un prânz sănătos
-
secerători pe câmp
-
câmpia pierzându- se în zare
-
Un tablou de Peter Bruegel
-
O clipă de empatie pentru viaţa de la ţară?
-
sau privirea critică a marelui proprietar?
-
Răspunsul pare simplu
-
acest tablou aparţine unei serii
-
făcută de un băştinaş pentru un altul, bogat negustor din Anvers
-
şi chipurile rumene
-
buimăcite
-
sau istovite de muncă
-
trădeaza o lume căreia nu chiar arzi de nerăbdare să-i aparţii
-
Şi atunci ce anume se străduieşte să caute artistul sau cel care a comandat tabloul pe chipurile ţăranilor
-
Plăcerea de a privi de sus mici furnici lucrătoare
-
şi de a-şi bate joc de ele?
-
sau mai degrabă cred că aceşti ţărani sunt cu adevărat interesanţi?
-
Episdul 10 Bruegel …Secerişul…Fericirea este pe câmp?
-
Partea 1. Momentul ţărănesc
-
Sub lumina palidă a lunii
-
grânele strălucesc ca aurul
-
Secerate cu sârguinţa
-
adunate
-
strânse
-
apoi cărate
-
ca tăiate de un geometru
-
conduc privirea catre doua centre de interes:
-
pe de o parte satul
-
cu casele sale îngrămădite în jurul clopotniţei
-
pe de altă parte,un univers plămădit de către om
-
fântâni artificiale
-
castel şi târg
-
pod cu vamă
-
străzi şerpuitoare
-
Copacul, încărcat cu pere-n pârg
-
este însăşi imaginea fecundităţii muncii şi naturii
-
Ţăranii sunt rădăcinile acestora
-
oboseala şi amărăciunea omului adormit
-
îşi găsesc răsplata în pofta de mâncare sănătoasă aa acestor marionete
-
după fiertura de boabe
-
vine bucuria tăierii în felii a pâinii şi a brânzei
-
aşteptând să se savureze desertul
-
Aproape un ospăţ regal
-
totuşi, această imagine nu este decât o celebrare generală a agriculturii şi a gesturilor sale sacre
-
timpul- adevăratul timp al acţiunii şi al schimbării se scurge
-
Aceste forme curioase, suspendate în aer
-
sunt fructele pomului, scuturat de acest ţăran
-
cu care se ghiftuiesc copiii
-
Aici,lângă alt culegător, timpul se concentrează
-
unii oameni îi urmează pe alţii
-
Poate nedoriţi alungaţi de gărzile castelului ?
-
Pentru alţii, este clipa odihnei:
-
-scalda calugărilor este împărţită în etape
-
îmbrăcare,
-
dezbrăcare
-
coborâre în apă,
-
încercându-se temperatura,
-
pregătindu-se de azvârlire
-
înotând cu fundul în sus
-
sau ridicând braţele cu fală
-
-pentru săteni, apoi, în plin joc pentru aruncarea bâtei:
-
cel care reuşeşte să omoare gâsca devine câştigătorul.
-
Un joc pe care Hogarth îl va condamna două secole mai târziu considerându-l drept un exemplu de cruzime
-
În sfârşit, exact clipa în care un om îşi face nevoile in faţa celei mai înstărite case ţărăneşti
-
Acest motiv, care se regăseşte în Proverbele lui Bruegel, este semn de dispreţ,
-
ca şi aici, pentru lume
-
sau pentru autoritatea reprezentată de spânzurătoare
-
La prima vedere pare că acest peisaj semnifică societatea celor trei ordine,
-
care se vrea de nestrămutat în ceea ce priveşet ordinul, dar schimbatoare în privinţa anotimpurilor:
-
-nobleţea luptă pentru asigurarea păcii şi a ordinii pe pământ
-
-clerul se roagă pentru fericirea veşnică a tuturor în ceruri
-
-Şi al treilea stat lucrează cu scopul de a asigura trebuinţele.
-
Dar aici castelul pare pierdut,
-
călugării nu se roagă
-
şi numai ţăranii muncesc.
-
Departe, sunt navele importante ale marelui comerţ maritim.
-
Acolo este schimbarea fundamentală a tabloului:
-
. În acest orizont, care depăşeşte limitele străvechii lumi feudale.
-
Şi atunci cine este adevăratul erou al tabloului?
-
Ţăranii, pe palma lor de pământ, sau negustorul care domină lumea?
-
Partea a 2 .Interesul şi distanţa
-
Negustorul se numeşte Jongelinck
-
...şi seria anotimpurilor este destinată sălii de mese din vila sa de la ţară.
-
Cum sunt priviţi aceşti ţărani?
-
Nu cu multă încredere.
-
S-ar spune că privirea noastră deranjează !
-
Şi acest motiv este ambiguu la Bruegel:
-
în Apicultorii, oamenii bine echipaţi nu scapă neânţepaţi ca să capete bunătăţile stupilor
-
Acolo, ridicolul este pentru conştiinţa curată care cedează,
-
mai mult decât pentru “dibaciul “ care îşi asumă riscuri.
-
Furtul însuşi poate fi anuzant, după exemplul acestui ţăran foarte tânăr care reprezintă lumea
-
care îi taie punga sinistrului mizantrop în plin câmp.
-
Pentru Bruegel şi comanditarul său, care îl “privesc de sus”,
-
furtul pare aproape "un joc cinstit".
-
Poate pentru că negustorul dispune de o viziune de contabil:
-
se pot socoti fructe sau mănunchiuri de vreascuri
-
cât şi numărul de guri de hrănit
-
se poate deci calcula surplusul!
-
Dar distanţa se înscrie mai ales în modul în care Bruegel...
-
...se joacă cu trupurile care muncesc
-
Imaginii acestei alte reprezentări,
-
în care figurile dispar în spatele greutăţilor şi ale ulcioarelor,
-
femeile seamănă cu legăturile de vreascuri,
-
o amfora ia forma omenească,
-
ca şi cum aceste personaje , pe alocuri puternic individualizate
-
ar deveni una cu munca pe care o fac.
-
O meserie bazată pe efort şi îndemânare,
-
departe de maleabilitatea spiritului lui Jongelinck
-
Mare amator de artă, el comandase alte două serii pentru vila sa la Frans Floris:
-
una despre cele şapte arte liberale, superioare pentru că acestea presupun o ştiinţă pură,
-
nesubordonată unui scop utilitar:
-
-patru arte legate de matematică:
-
aritmetica,
-
geometria,
-
muzica
-
astronomia
-
-trei legate de discurs:
-
gramatica,
-
retorica,
-
logica
-
Cealaltă depre cele Douăsprezece munci ale lui Hercule,
-
mărci ale forţei aristocratice.
-
Se înţelege astfel că aceste serii apar cu mult mai convenţionale şi mai stereotipe:
-
sunt alegorii greoaie pe care un pervenit ar putea să le colecţioneze
-
ca să imite nu ştiu ce prinţ luminat.
-
De ce avem impresia că sunt aceşti ţărani duri
-
pe care-i privim cu interesul cel mai autentic?
-
Partea a 3a Spiritul ţăranilor
-
Înaintea lui Bruegel, ţăranii par că valorează ceva:
-
în aceste naşteri însă, ei rămân pe pragul spaţiului sfânt-un staul!
-
Faţă de chipurile lor opace şi aspre,
-
...Fecioara străluceşte , albă si delicată.
-
În această carte a orelor, ei se opun vieţii aristocratice,
-
într-o lume restrânsă de somptuosul castel seniorial .
-
Aristocraţilor, banchetele, vânătoarea şi dragostea curtenească!
-
Ţăranilor, nevoia!
-
La Bruegel, în secolul următor, dimpotrivă , munca ţăranilor este slăvită...
-
...în timp ce aristocraţia apare frivolă şi fără importanţă
-
În celelalte tablouri ale anotimpurilor, impresia se confirmă:
-
lumea s-a dilatat,
-
impunătoarele fortăreţe sunt într-un plan mai îndepărtat,
-
şi paradoxal lumea ţăranilor a devenit interesantă.
-
De ce?
-
Poate pentru că elita burgheză-preocupată de grijile marilor afaceri ale lumii/lumeşti-
-
invidiază în secret orizontul mărginit al ţăranului?
-
În timp ce vapoarele sunt sfărâmate în furtună spre marea pagubă a unui investitor ...
-
...viaţa ţărănească îşi urmează cursul...
-
...fără să se neglijeze spiritul de ficţiune şi cel al jocului:
-
este suficientă o coroană de hârtie, două perini groase şi un juvăţ pentru vaci...
-
...ca să convingi un copil să o facă pe regele mag,
-
şi un nai pentru adulţi ca să parodieze o scenă de cucerire pastorească.
-
Aici, doi obsevatori cu obiceiuri orăşeneşti sunt interpuşi între această figură dezinvoltă
-
şi un dans jucăuş executat în faţa unei spânzurători sinistre...
-
...spânzurătoare care se găseşte în acest alt panou al anotimpurilor.
-
În timp ce execuţia condamnatului este încă proaspătă,
-
plăcerea de căpătâi este aceea de a admira crupa vacilor grase...
-
...de a reveni în sânul târgului liniştit în care se zbenguie copiii.
-
În sfârşit, în Iarna, se regăseşte această paralelă între jocul artistului
-
care ascunde chipurile câinilor îngheţaţi,
-
ca să creeze un mănunchi de cozi în forma de tirbuşoane cvasi-abstract...
-
...şi giumbuşlucul patinajului, care care aduce pe chipurile acestor săteni o blândeţe mai accentuată decât cea cea pe care o au când muncesc:
-
între cei care rămân la margine
-
şi regii gheţii...
-
...sunt încercările timide...
-
...cooperarea...
-
..."micile drame"
-
...eşecurile...
-
...neprevăzuturile.
-
Diferenţa între Jongelinck şi un ţăran nu este o diferenţă de natură,
-
ca cea care opunea servitorul seniorului
-
ci o diferenţa de perspectivă.
-
Jongelinck avea un ultim tablou de Bruegel:
-
Turnul Babel,...
-
...reprezentat într-un oraş flamand contemporan.
-
Fără îndoială el este o critică la adresa orgoliului uman.
-
Dar ea marchează deasemenea apariţia unei falii între speranţele unei elite citadine, care priveşte orizontul,...
-
...căreia îi place să construiască,...
-
...care îşi asumă riscuri,...
-
...şi masa care rămâne sigură pe ceea ce cunoaşte,
-
lipită de palma sa de pământ.
-
Seria Anotimpurilor traduce deci în acelaşi timp un sentiment de proximitate şi de distanţă:
-
proximitate a celui care vede în ţăran o formă de copilarie a umanităţii...
-
...cu care este bine să fie în legătură .
-
Distanţa negustorului de elită, manifestandu-şi superioritatea ştiind să privească orizonturile îndepărtate,...
-
...contestându-i aristocraţiei lascive şi decadente supremaţia sa pe pământ.
-
Deja ultimul episod al anotimpului 1.Mai vreţi un altul?
-
Mai multe informaţii pe :www.canal-educatif.fr
-
Scris şi realizat de:
-
Produs de:
-
Consilier ştiinţific:
-
Finanţare şi susţinere publică:
-
Lectura:
-
Montaj si videografică:
-
Post-producţie/Sunet
-
Selecţia muzicală
-
Muzica
-
Mulţumiri Subtitrare în limba franceză:CED
-
Un film aparţinând CED
