Temple Grandin: Lumea are nevoie de toate tipurile de gandire

Temple Grandin, diagnosed with autism as a child, talks about how her mind works -- sharing her ability to "think in pictures," which helps her solve problems that neurotypical brains might miss. She makes the case that the world needs people on the autism spectrum: visual thinkers, pattern thinkers, verbal thinkers, and all kinds of smart geeky kids.

Cred ca voi incepe prin a vorbi un pic despre

ce inseamna autismul mai exact.

Autismul este un continuum foarte mare

care merge de la o extrema foarte severa, in care copilul ramane non-verbal,

si pana la cealalta extrema, unde intalnim oameni de stiinta si ingineri stralucitori.

De fapt, ma simt foarte comfortabil aici.

Pentru ca exista foarte mult material genetic autistic aici.

N-ati avea nici...

(Aplauze)

Este un spectru continuu de trasaturi.

Cand se transforma un ciudat intr-o persoana cu

Asperger, care este o forma usoara de autism?

Vreau sa spun ca Einstein si Mozart

si Tesla, toti ar fi fost probabil diagnosticati in ziua de azi

ca fiind autisti.

Iar unul din lucrurile care ma preocupa cu adevarat este

cum sa ii facem pe acesti copii sa fie cei care vor inventa

lucrurile legate de energia viitorului,

despre care Bill Gates a vorbit azi dimineata.

Bun. Acum, daca vreti sa intelegeti

autismul, animalele.

Si vreau sa va vorbesc despre diverse moduri de gandire.

Trebuie sa va indepartati de limbajul verbal.

Eu gandesc in imagini.

Eu nu gandesc in cuvinte.

Acum, ideea cu mintea autistica

este ca se concentreaza pe detalii.

Bun, acesta este un test unde trebuie fie sa

alegi literele mari, fie sa alegi literele mai mici.

Iar mintea autistica alege

literele mai mici mult mai repede.

Ideea este ca un creier normal ignora detaliile.

Acum, daca vrei sa construiesti un pod, detaliile sunt importante

pentru ca podul se va darama daca ignori detaliile.

Una din marile mele framantari legate de politicile din ziua astazi

este ca lucrurile tind sa devina prea abstracte.

Oamenii se indeparteaza de

lucrul manual.

Sunt ingrijorata ca o multime de scoli au eliminat

orele de lucru manual

findca orele de arta si altele similare

au fost orele la care am fost foarte buna.

OK, in munca mea cu vitele,

am observat ca o multime de lucruri marunte pe care majoritatea oamenilor nu le sesizeaza.

le fac pe vite sa se opreasca. Cum ar fi de exemplu

aces steag care flutura chiar in fata clinicii veterinare.

Ei se gandeau sa demoleze intreaga cladire veterinara,

cand tot ce a fost nevoie sa se faca a fost sa se mute steagul.

Miscare rapida, contrast.

La inceputul anilor '70, cand am inceput, intram direct

in canalele acestea ca sa vad ce vedeau vitele.

Oamenii credeau ca sunt nebuna. O simpla haina pe un gard le facea pe vite sa se opreasca si sa nu mai inainteze.

Umbrele le faceau sa se opreasca, un furtun pe podea.

Oamenii nu observau aceste lucruri,

un lant atarnand,

si totul este prezentat foarte frumos in film.

Chiar mi-a placut ca in film au

replicat toate proiectele mele. Aceea este

Schitele mele au aparut si ele in film.

Iar filmul se cheama de fapt "Temple Grandin",

si nu "Gandind in imagini".

Deci, ce inseamna sa gandesti in imagini? Pur si simplu inseamna

sa ai filme in capul tau.

Mintea mea functioneaza ca un Google pentru imagini.

Cand eram copil nu stiam ca modul meu de gandire este diferit-

Credeam ca toata lumea gandeste in imagini.

Iar apoi cand am scris cartea, "Gandind in imagini",

Am inceput sa iau interviuri oamenilor in legatura cu modul in care ei gandesc.

Si am fost socata sa aflu ca modul meu de gandire

era destul de diferit. De exemplu, daca as spune,

"Ganditi-va la turnul unei biserici"

cei mai mult oameni se gandesc la unul foarte generic.

Acum, poate nu e adevarat pentru sala aceasta,

dar e adevarat pentru o gramada de alte locuri.

Eu vad doar imagini specifice.

Imi apar din memorie, exact ca in Google pentru imagini.

Iar in film, exista o secventa nemaipomenita,

unde cuvantul "pantof" este spus, iar eu imi imaginez

o gramada de pantofi din anii '50 si '60

OK, exista biserica mea din copilarie.

Asta e ceva specific. Inca una, Fort Collins.

OK, ce spuneti de cele faimoase?

Si pur si simplu imi apar in minte, in genul acesta.

Foarte repede, ca Google pentru imagini.

Si imi apar una cate una.

Iar apoi ma gandesc, bine, poate am putea avea niste zapada,

sau o furtuna cu fulgere si tunete,

si le pot mentine acolo si transforma in filme.

Acum, gandirea vizuala a fost un lucru nemaipomenit de care am beneficiat

in munca mea de proiectare a cladirilor pentru procesarea vitelor.

Si am lucrat din greu pentru a imbunatati

modul in care vitele sunt tratate in abator.

Nu va voi prezenta nici o imagine gretoasa de la abator.

Puteti gasi pe Youtube tot ce am pus acolo daca sunteti interesati.

Dar, unul din lucrurile de care eram capabila in munca mea de proiectare

era sa efectuez efectiv un test mental

al unei piese de echipament,

asa cum ar face-o un sistem computerizat de realitate virtuala.

Iar aceasta este o vedere aeriana

a unei reproduceri dupa unul din proiectele mele care a fost folosit in film.

A fost pur si simplu "super cool".

Si erau o gramada de persoane cu Asperger,

si cu autism, care lucrau si ei acolo pe platoul de filmare.

(Rasete)

Dar unul dintre lucrurile care ma ingrijoreaza,

este directia in care se vor duce tinerii cu astfel de afectiuni in ziua de azi.

Nu vor ajunge in Silicon Valley, acolo unde le este locul.

(Rasete)

(Aplauze)

Acum, unul din lucrurile pe care le-am invatat foarte devreme pentru ca nu eram prea sociala

a fost ca a trebuit sa imi promovez munca si nu persoana.

Iar modul in care mi-am vandut proiectele pentru vite

a fost ca mi-am aratat desenele, am aratat imagini cu aceste lucruri.

Un alt lucru ce m-a ajutat ca mic copil

a fost ca in anii '50 erai invatata bunele maniere.

Erai invatata ca nu puteai sa iei marfa depe rafturi

din magazin si sa o arunci in jur.

Acum, cand copiii ajung in clasa a 3-a sau a 4-a,

probabil vei observa ca acel copil va deveni un ganditor vizual,

desenand in perspectiva. Acum, doresc sa

subliniez ca nu orice copil autistic

va deveni un ganditor vizual.

Acum, am avut aceasta tomografie a creierului in urma cu cativa ani,

si obisnuiam sa glumesc ca aveam

o linie gigantica de internet

conectata adanc in cortexul meu vizual.

Aceasta este imagine vectoriala.

Iar linia mea mareata de internet

este de doua ori mai mare decat cea a persoanei de referinta.

Liniile rosii sunt ale mele,

iar cele albastre sunt pentru comparatii cu subiecti de aceeasi varsta si sex.

Iar aici am avut una gigantica,

iar persoana de referinta, cea albastra,

are una foarte mica.

Si exista studii care arata

ca persoanele din spectul autismului gandesc de fapt cu cotexul vizual primar.

Acum insa, ganditorul vizual reprezinta doar unul din tipurile mentale.

Vedeti dumneavoastra, mintea autistica tinde sa fie o minte specializata.

Buna la ceva, rea la altceva.

Iar eu am stat foarte prost la algebra. Si nu am fost niciodata

lasata sa invat geometrie sau trigonometrie.

Greseala gigantica. Descopar o gramada de copii care au nevoie sa sara peste algebra

si sa treaca direct la geometrie si trigonometrie.

Acum, un alt tip mental este ganditorul in tipare.

Mult mai abstract. Acestia sunt inginerii dumneavoastra,

programatorii dumneavoastra pe calculator.

Acum, aceasta este gandirea in tipare. Acea calugarita

este creata dintr-o singura foaie de hartie.

fara banda adeziva, fara taieturi.

Iar in fundal se afla tiparul pentru obtinerea ei.

Iata tipurile de gandire,

ganditori vizuali, ca si mine.

Ganditori in tipare, minti de muzicieni si matematicieni.

Unii dintre acestia au probleme cu cititul.

Puteti gasi astfel de probleme si la

copii care sunt dislexici.

Puteti gasi toate aceste tipuri diferite de gandire.

Iar apoi exista si gandirea verbal. Acestia stiu orice detaliu despre tot.

Acum, un alt lucru sunt aspectele senzoriale.

Am fost foarte ingrijorata cand a trebuit sa port microfonul acesta pe fata.

Si am sosit cu jumatate de ora inainte

ca sa il port si sa ma obisnuiesc cu el.

Si l-au indoit ca sa nu ma loveasca in barbie.

Dar senzorii sunt o problema. Unii copii sunt deranjati de lampi fluorescente;

altii au probleme cu senzitivitatea la sunete.

Stiti, variaza de la caz la caz.

Acum, gandirea vizuala mi-a oferit destula perspectiva

in modul de gandire al animalelor.

Si iata de ce. Un animal gandeste pe baza senzatiilor,

nu este verbal. Gandeste in imagini.

Gandeste in sunete. Gandeste in mirosuri.

Imaginati-va cata informatie se afla pe hidrantul de pe strada.

Stie cine a fost acolo, cand a fost acolo,

daca este prieten sau dusman, daca este cineva cu care se va imperechea.

Exista o tona de informatii pe acel hidrant.

Si este o informatie foarte detaliata.

Iar, uitandu-ma la toate aceste feluri de detalii

am obtinut foarte multa intelegere in lumea animalelor.

Acum, mintea unui animal, ca si mintea mea

aseaza informatia senzoriala

in categorii.

Om calare pe un cal,

si om la pamant,

aceste situatii sunt plasate in categorii diferite.

Ai putea avea un cal care a fost abuzat de un calaret.

Astfel de cai nu ar avea absolut nimic cu un doctor veterinar,

sau cu un potcovar, insa nimeni nu l-ar putea calari.

Ai putea avea un cal pe care probabil potcovarul l-a batut,

si ar avea mari probleme cu oricine aflat pe pamant,

cu un veterinar de exemplu, dar o persoana l-ar putea calari.

Vitele sunt la fel.

Om calare pe un cal,

un om mergand pe jos, doua lucruri diferite.

Intelegeti, este o imagine diferita.

Intelegeti, vreau sa va ganditi cat de specifice sunt aceste detalii.

Acum, aceasta abilitate de a pune informatia in categorii,

aflu ca o gramada de oameni nu sunt prea buni la asa ceva.

Cand merg pe teren sa diagnostichez utilaje

sau probleme cu ceva in vreo fabrica,

oamenii se pare ca nu isi dau seama: "Avem probleme cu personalul, cu oamenii?

Sau avem probleme cu utilajul?"

Cu alte cuvinte, trebuie distins intre probleme de utilaj

si probleme cu oamenii care il folosesc.

Si aflu ca multi oameni au mari greutati sa faca asa ceva.

Acum, sa presupunem ca aflu ca este o problema cu utilajul.

Este o problema minora, cu ceva simplu pe care il pot repara?

Sau este o problema cu intregul proiect al sistemului?

Oamenii au mari probleme sa inteleaga asa ceva.

Haideti sa ne uitam la ceva gen, stiti,

cum sa facem liniile aeriene mai sigure.

Da, am zburat mai mult de 1 milion de mile.

Zbor foarte mult,

si daca as fi fost in FAA,

pe ce mi-as concentra majoritatea observatiilor?

Pe cozile avioanelor.

Stiti, 5 accidente fatale in ultimii 20 de ani,

fie coada s-a rupt, sau mecanismul de control din interior s-a rupt

in vreun fel.

Pur si simplu, sunt cozile de vina.

Iar cand pilotii inspecteaza avionul, ghiciti ce? Ei nu pot sa vada

ce este in interiorul cozii.

Stiti, cum stau acum si ma gandesc,

extrag toata acea informatia specifica din memorie.

Este specifica. Asa ca intelegeti, gandirea mea este de jos in sus.

Iau toate aceste piese mici si le pun impreuna ca intr-un puzzle.

Acum, iata un cal caruia ii era frica de moarte

de palarii negre de cowbow.

Fusese maltratat de cineva cu o palarie neagra de cowbow.

Palarii albe de cowboy, cu ele nu avea nimic.

Acum, chestia este, lumea va avea nevoie

de toate tipurile de gandire

sa lucreze impreuna.

Va trebui sa lucram sa dezvoltam toate aceste tipuri de gandire.

Iar unul dintre lucrurile ce pur si simplu ma scoate din sarite,

in timp ce calatoresc si merg la prezentari de autism,

este ca vad o gramada de copii destepti si ciudati.

Iar singura lor problema este ca nu sunt prea sociali.

Si nimeni nu lucreaza sa le dezvolte interesul

in ceva cum ar fi stiinta.

Iar asta imi aminteste toata povestea cu profesorul meu de stiinte naturale.

Profesorul meu de stiinte naturale este prezentat nemaipomenit de frumos in film.

Eram o eleva aiurita. Cand eram in liceu

nu imi pasa deloc sa invat,

pana cand am avut ore de stiinte naturale cu domnul Carlock.

El care este acum Dr. Carlock in film.

El a fost cel care m-a provocat

sa inteleg o camera de iluzii optice.

Asta aduce in prim plan faptul ca trebuie sa le arati copiilor

lucruri interesante.

Stiti, unul din lucrurile pe care TED ar trebui sa le faca

este sa spuna tuturor scolilor despre prezentarile nemaipomenite care sunt la TED,

si exista o multime de lucruri nemaipomenite pe internet

care sa le trezeasca interesul acestor copiilor.

Pentru ca vad o multime de astfel de copii inteligenti

iar profesorii in alte parti ale tarii

departe de aceste zone tehnologice

ei nu stiu ce sa faca cu acesti copii.

Si nu merg pe calea care trebuie.

Ideea este, poti face o minte

sa fie mai ganditoare sau mai cognitiva.

Sau mintea ta poate fi facuta sa fie mai sociala.

Iar ceea ce ne arata acum niste studii despre autism,

este ca avem o gramada de circuite extra aici,

in mintea super stralucitoare, si ca avem mai putine circuite sociale aici.

Este un fel de compromis intre gandire si partea sociala.

Si poti ajunge la punctul in care totul este atat de sever

incat vei avea parte de o persoana care va fi non-verbala.

In mintea umana normala

limbajul acopera gandirea vizuala pe care o avem in comun cu animalele.

Aceasta este munca doctorului Bruce Miller.

El a studiat pacienti cu Alzheimer

care au suferit de dementa lobului frontal temporal.

Iar dementa le-a mancat din partile de limbaj ale creierului,

iar aceasta opera de arta a fost produsa de cineva care obisnuia sa instaleze sisteme stereo in autoturisme.

Acum, Van Gogh nu stia nimic despre fizica.

Dar este foarte interesant

ca exista niste studii ce arata ca

acest vartej in pictura sa

respecta un model statistic de turbulenta.

Ceea ce ne duce la toata aceasta idee interesanta

ca poate o parte din aceste tipare matematice

exista in propriul tau cap.

Si lucrurile despre Wolfram pentru care luam

notite si scriam toate

cuvintele cheie de cautare pe care le-as putea folosi

deoarece cred ca vor fi puse in prezentarile mele despre autism.

Trebuie sa le aratam acestor copii lucruri interesante.

Iar ei au eliminat orele de mecanica auto

si de lucru manual, si de arte.

Vreau sa spun ca artele erau subiectul meu preferat la scoala.

Trebuie sa ne gandim la toate aceste feluri diferite de gandire.

Si trebuie sa lucram neaparat cu aceste feluri de gandire,

pentru ca inevitabil vom avea nevoie

de astfel de oameni in viitor.

Si haideti sa vorbim despre slujbe.

OK, profesorul meu de stiinte naturale m-a facut sa invat

pentru ca eram aiurita si nu voiam sa invat.

Dar stiti ce? Am obtinut experienta de munca.

Vad mult prea multi dintre acesti copii destepti care nu au invatat lucruri elementare,

gen cum sa fii punctual.

Eu am fost invatata asa ceva cand aveam opt ani.

Sau stiti, cum sa ai bune maniere la masa la petrecerea de duminica a bunicii.

Am fost invatata asa ceva cand eram foarte foarte tanara

Iar cand aveam 13 ani, am avut o slujba la un croitor de rochii

unde vindeam haine.

Am lucrat in practica in timpul facultatii.

Construiam lucruri.

Si am fost nevoita sa invat cum sa imi fac temele.

Stiti, cand eram mica, tot ce imi doream era sa desenez cai.

Iar mama imi spunea: "Hai sa desenam si altceva"

Ei trebuie sa invete cum sa faca si altceva.

Sa presupunem ca un copil este fixat pe jocul de Lego.

Haideti sa il facem interesat sa lucreze la constructia unor diverse lucruri.

Unul din aspectele mintii autiste

este ca tinde sa se fixeze pe anumite lucruri.

Asa ca daca un copil iubeste masinile de curse

haideti sa folosim masini de curse ca sa il invatam matematica.

Sa calculam cat ii ia unei masini de curse pentru a strabate o anumita distanta.

Cu alte cuvinte, folositi acea fixatie

ca sa va motivati copilul, asta este unul din lucrurile pe care trebuie sa le facem.

Sunt pur si simplu exasperata cand ei, stiti, profesorii,

in special cand te duci departe de partea asta a tarii,

ei nu stiu ce sa faca in legatura cu acesti copii inteligenti.

Pur si simplu ma innebuneste.

Ce pot face ganditorii vizuali cand vor creste?

Pot face design grafic, tot felul de lucruri pe calculator,

fotografie, design industrial.

Ganditorii in tipare, ei sunt cei ce vor deveni

pentru dumneavoastra matematicieni, ingineri software,

programatori pe calculator, tot felul de astfel de profesii.

Iar apoi avem mintile verbale. Ei vor deveni foarte buni jurnalisti.

Si tot ei pot deveni actori de scena extrem de buni.

Pentru ca unul din aspectele legate de autism este ca

a trebuit sa invat deprinderi sociale ca si cum as fi intr-o piesa de teatru.

Pur si simplu, a trebuit sa le invat.

Si va trebui sa lucram cu acesti studenti.

Iar asta ne duce sa discutam despre mentori.

Stiti, profesorul meu de stiinte naturale nu era un profesor acreditat.

Era un cercetator de la NASA.

Acum, unele state au ajuns la punctul in care

daca ai o diploma in biologie sau o diploma in chimie

poti veni la scoala sa predai biologie sau chimie.

Trebuie sa facem asa ceva.

Pentru ca ce observ eu este ca

profesorii buni, pentru multi din acesti copii,

sunt cei care ies de pe bancile universitatilor de stat.

Trebuie sa aducem in licee pe unii dintre acesti buni profesori.

Un alt lucru, ce poate fi de foarte-foarte mare succes este ca

multi oameni s-au pensionat

nu mai lucreaza in industria software, iar ei iti pot invata copilul.

Si nu conteaza ca ceea ce ii invata este invechit,

pentru ca ce faceti este sa aprindeti o scanteie.

Aduceti copilul sa fie interesat.

Iar cand il faceti interesat, va invata toate lucrurile noi.

Mentorii sunt pur si simplu esentiali.

Nu pot sublinia indeajuns

ce a facut profesorul meu de stiinte naturale pentru mine.

Si trebuie sa le oferim mentori, sa ii angajam.

Iar daca ii aduceti pentru practica in companiile dumneavoastra,

ideea despre autism, tipul mental gen Asperger,

trebuie sa le dati sarcini specifice. Nu le spuneti doar "Proiecteaza software nou".

Trebuie sa fiti mult mai specifici.

"Ei bine, noi cream software pentru un telefon

si trebuie sa faca un lucru anume.

Si poate folosi doar atata memorie".

Asta este nivelul de detaliu de care au ei nevoie.

Ei bine, acesta este sfarsitul prezentarii mele.

Si doresc sa multumesc tuturor celor prezenti.

A fost minunat sa ma aflu aici.

(Aplauze)

Aveti intrebari pentru mine? Ok.

(Aplauze)

Chris Anderson: Multumim mult pentru tot.

Stiti, ati scris odata, imi place citatul acesta:

"Daca printr-o minune, autismul ar fi

eradicat de pe fata pamantului,

atunci oamenii inca s-ar socializa in fata unui foc de lemne

la gura unei pesteri".

Temple Grandin: Pai cine credeti ca a facut prima lance cu varf de piatra?

Tipul cu Asperger. Iar daca ati elimina toate genele autismului

nu ar mai exista Silicon Valley,

iar criza energetica nu ar mai fi rezolvata.

(Aplauze)

CA: Asa, doream sa va pun inca vreo doua intrebari.

si daca simtiti ca unele sunt stanjenitoare

puteti spune pur si simplu "Intrebarea urmatoare".

Dar daca exista cineva aici

care are un copil autistic,

sau care cunoaste un copil cu autism

si se simte cumva ignorat de acesti copii,

ce sfat le-ati da?

TG: Pentru inceput, trebuie sa va uitati la varsta.

Daca aveti un copil de doi, trei sau patru ani

stiti, care nu vorbeste, care nu interactioneaza social,

nu pot sublinia cu destula tarie

nu asteptati, aveti nevoie de minim 20 de ore saptamanal de antrenament unu-la-unu.

Stiti, ideea este ca autismul are diverse grade de afectiune.

Vor fi probabil in jur de jumatate din oamenii din spectru

care nu vor invata sa vorbeasca, si nu vor putea munci

in Silicon Valley, pentru ca nu ar fi un lucru adecvat pentru ei.

Dar mai sunt si copiii destepti

care au doar o urma de autism,

si pe ei trebuie sa te concentrezi ca sa ii faci preocupati

de lucruri interesante.

Am avut parte de interactiune sociala prin interese in comun.

Am calarit cai cu alti copii. Am facut rachetomodele cu alti copii,

am facut laborator de electronica impreuna cu alti copii,

iar asta in anii '60 insemna sa lipesti oglinzi

pe o membrana de cauciuc pe un difuzor ca sa obtii un spectacol de lumini.

Aia era ce consideram noi atunci "super cool".

CA: Este cumva nerealist pentru ei

sa spere sau sa creada ca acel copil

ii iubeste, asa cum poate, asa cum cei mai multi isi doresc?

TG: Lasati-ma sa va spun ca acel copil va fi loial.

Iar daca va arde casa ei o sa va scoata afara din ea.

CA: Incredibil. Cei mai multi oameni, daca ii intrebi,

ce ii pasioneaza cel mai mult, vor raspunde cu lucruri de genul

"Copiii mei" sau "Iubita mea".

Ce va pasioneaza pe dumneavoastra cel mai mult?

TG: Ma pasioneaza ca lucrurile pe care le fac

vor face ca lumea sa devina un loc mai bun.

Cand o mama de copil autistic imi spune

"Copilul meu a mers la facultate din cauza cartii dumneavoastra,

sau din cauza uneia din prezentarile dumneavoastra", lucrul acela ma face fericita.

Stiti, abatoarele, am lucrat cu ele

in anii '80; erau pur si simplu ingrozitoare.

Am dezvoltat un sistem de puncte foarte simplu pentru abatoare

unde se masurau doar rezultatele: cate vite cadeau,

cate vite erau impunse cu batul electric,

cate vite mugeau in nestire.

Si e foarte simplu.

Observi direct cateva lucruri foarte simple.

A functionat foarte bine. Primesc o gramada de satisfactii

vazand lucruri care pot face diferente majore

in viata reala.

si mult mai putina de lucruri abstracte.

(Aplauze)

CA: Cand am vorbit la telefon, unul dintre lucrurile pe care le-ati spus

si care m-au uimit a fost ca ati spus un lucru

cat de pasionata sunteti in legatura cu fermele de servere. Spuneti-mi despre asta.

TG: Motivul pentru care am devenit foarte interesata cand am citit despre asa ceva

este deoarece contine informatii.

Sunt biblioteci.

Iar pentru mine asta inseamna

ceva extrem de valoros. Si, poate, in urma cu 10 ani

biblioteca noastra a fost inundata.

Iar asta s-a intamplat inainte ca internetul sa devina atat de mare.

Iar eu am fost foarte suparata pentru toate cartile care au fost stricate,

pentru ca o gramada de informatii au fost distruse.

Iar fermele de servere, sau centrele de date

sunt biblioteci imense de informatii.

CA: Temple, pot sa spun ca a fost o placere absoluta sa te avem aici la TED.

TG: Ei bine, multumesc foarte mult. Va multumesc.

(Aplauze)