Graham Hancock - Războiul conştiinţei - un TEDtalk interzis

Re-uploaded as TED have decided to censor Graham and remove this video from the TEDx youtube channel. Follow this link for TED's statement on the matter and Graham's response: http://blog.ted.com/2013/03/14/open-for-discussion-graham-hancock-and-rupert-sheldrake/

Graham Hancock is the author of the major international bestsellers The Sign and The Seal, Fingerprints of the Gods, and Heaven's Mirror. His books have sold more than five million copies worldwide and have been translated into 27 languages. His public lectures, radio and TV appearances, including two major TV series for Channel 4 in the UK and The Learning Channel in the US - Quest For The Lost Civilisation and Flooded Kingdoms of the Ice Age - have put his ideas before audiences of tens of millions. He has become recognised as an unconventional thinker who raises controversial questions about humanity's past.

Born in Edinburgh, Scotland, Hancock's early years were spent in India, where his father worked as a surgeon. Later he went to school and university in the northern English city of Durham and graduated from Durham University in 1973 with First Class Honours in Sociology. He went on to pursue a career in quality journalism, writing for many of Britain's leading newspapers including The Times, The Sunday Times, The Independent, and The Guardian. He was co-editor of New Internationalist magazine from 1976-1979 and East Africa correspondent of The Economist from 1981-1983.

In the early 1980's Hancock's writing began to move consistently in the direction of books. His first book (Journey Through Pakistan, with photographers Mohamed Amin and Duncan Willetts) was published in 1981. It was followed by Under Ethiopian Skies (1983), co-authored with Richard Pankhurst and photographed by Duncan Willets , Ethiopia: The Challenge of Hunger (1984), and AIDS: The Deadly Epidemic (1986) co-authored with Enver Carim. In 1987 Hancock began work on his widely-acclaimed critique of foreign aid, Lords of Poverty, which was published in 1989. African Ark (with photographers Angela Fisher and Carol Beckwith) was published in 1990.

Hancock's breakthrough to bestseller status came in 1992 with the publication of The Sign and The Seal, his epic investigation into the mystique and whereabouts today of the lost Ark of the Covenant. 'Hancock has invented a new genre,' commented The Guardian, 'an intellectual whodunit by a do-it-yourself sleuth.' Fingerprints of the Gods, published in 1995 confirmed Hancock's growing reputation. Described as 'one of the intellectual landmarks of the decade' by the Literary Review, this book has now sold more than three million copies and continues to be in demand all around the world. Subsequent works such as Keeper Of Genesis (The Message of the Sphinx in the US) with co-author Robert Bauval, and Heaven's Mirror, with photographer Santha Faiia, have also been Number 1 bestsellers, the latter accompanied by Hancock's three-part television series Quest For the Lost Civilisation.

In 2002 Hancock published Underworld: Flooded Kingdoms of the Ice Age to great critical acclaim, and hosted the accompanying major TV series. This was the culmination of years of research and on-hand dives at ancient underwater ruins. Arguing that many of the clues to the origin of civilization lay underwater, on coastal regions once above water but flooded at the end of the last Ice age, Underworld offered tangible archaeological evidence that myths and legends of ancient floods were not to be dismissed out of hand.

Graham's next venture Talisman: Sacred Cities, Secret Faith, co-authored by Robert Bauval, was published in 2004. This work, a decade in preparation, returns to the themes last dealt with in Keeper Of Genesis, seeking further evidence for the continuation of a secret astronomical cult into modern times. It is a roller-coaster intellectual journey through the back streets and rat runs of history to uncover the traces in architecture and monuments of a secret religion that has shaped the world.

In 2005 Graham published Supernatural: Meetings with The Ancient Teachers of Mankind, an investigation of shamanism and the origins of religion. This controversial book suggests that experiences in altered states of consciousness have played a fundamental role in the evolution of human culture, and that other realities - indeed parallel worlds - surround us all the time but are not normally accessible to our senses.

http://www.grahamhancock.com

These videos are released under a Creative Commons BY-NC-ND license, so they can be freely shared and reposted. (from http://www.ted.com/pages/about)

După 6 milioane de ani de plictiseală,

după saltul evolutiv al speciei noastre

de la ultimul strămoş comun cu cimpanzeul,

ni s-a întâmplat ceva extraordinar acum mai puţin de
100.000 de ani,

adică mult înainte să avem anatomia modernă.

O naştere a conştiinţei s-a petrecut

acum vreo 100.000 de ani, de fapt cu 40.000 de ani în urmă,

când am devenit creaturi totalmente simbolice.

Această mare transformare a fost definită

ca singurul şi cel mai important salt înainte în evoluţia comportamentului uman.

E strâns legată de apariţia artei transcendente

a picturilor rupestre şi pe piatră din întreaga lume.

În ultimii 30 de ani, cercetători conduşi de prof. David Louis Williams,

de la University of Witwatersrand în Africa de Sud şi mulţi alţii

au sugerat o teorie interesantă şi radicală

şi anume că această naştere a conştiinţei a fost declanşată

de descoperirea plantelor visionare de către strămoşi

şi de începuturile şamanismului.

Dacă analizezi arta rupestră - nu intru în detalii aici -

găseşti indicii incontestabile că e vorba de o artă provenind dintr-o stare de conştiinţă modificată,

din viziuni,

şi că ciuperci ca Amanita muscaria sau cele din clasa Psilocybin,

au o legătură directă cu această schimbare bruscă şi radicală.

Ca să cercetez această ipoteză, atunci când mi-a trezit interesul

am plecat în Amazon, unde încă mai supravieţuiesc culturi şamanice,

şi unde se bea Ayahuasca - puternica poţiune cu efecte vizionare,

a cărei substanţă activă e dimetiltriptamina - DMT,

care e strâns legată la nivel molecular cu clasa Psilocybin.

În mod normal DMT nu e activă la ingestia orală.

În Occident, de regulă, e fumată.

Avem o enzimă în stomac - mono-aminoxidaza,

care inactivează DMT prin simplu contact.

În Amazon au rezolvat problema.

Ei spun că spiritele i-au învăţat cum să facă.

Dimetiltriptamina din băutura Ayahuasca se găseşte în aceste frunze

ale plantei numite în Amazon - Chacruna.

Ei o amestecă cu aceast soi de viţă de vie,

şi din cele 150.000 de specii diferite pe plante şi arbori din Amazon

aceasta e cea care conţine un inhibitor de monoaminoxidază,

care inactivează acea enzimă în stomacul nostru

şi permite dimetiltriptaminei din frunze, când cele două sunt marinate şi fierte în apă

să fie absorbită oral, iar pe noi ne transportă într-o călătorie de 4 ore

pe tărâmuri fantastice.

Nu-i o glumă să bei Ayahuasca.

Poţiunea are un gust îngrozitor.

Cu adevărat hidos şi un miros pe măsură.

După ce ţi-ai băut cana, în cam 45 de minute

începi să transpiri, să ai greţuri.

Curând poţi să începi să vomiţi sau să ai diaree.

Nimeni nu face asta de plăcere.

Eu cred că nici o substanţă psihedelică nu ar trebui folosită de plăcere.

Rolul lor pentru omenire e unul mult mai serios şi mai important.

Nu facem asta ca să ne distrăm. Ce atrage iar şi iar spre Ayahuasca,

ce-i face pe oameni să-şi facă curaj să o experimenteze - pentru că trebuie să-ţi faci curaj -

e extraordinarul efect ce-l are asupra nivelului de conştiinţă.

Unul dintre efecte e legat de creativitate.

Observăm impulsul cosmogenic creativ al Ayahuascăi în picturile şamanilor peruani,

cum sunt cele ale lui Pablo Amaringo de aici -

acele culori pline, viziunile uimitoare pe care ei le reproduc -

iar acest impuls creativ s-a transmis şi artiştilor occidentali.

Mulţi artişti occidentali au fost profund influenţaţi de Ayahuasca

şi îşi pictează viziunile.

Cum arată aceste picturi, o altă experienţă universală cu Ayahuasca

e întâlnirea cu entităţi aparent inteligente, care comunică cu noi telepatic,

şi nu pledez pentru existenţa sau non-existenţa lor.

Spun doar că, fenomenologic, în experienţa Ayahuasca ele sunt întâlnite

de către oameni de pretutindeni, iar cel mai frecvent dintre toate,

e întâlnit însuşi spiritul Ayahuascăi - Mama Ayahuasca - care e o vindecătoare

şi, deşi e un fel de zeiţă-mamă a planetei,

pare să manifeste un interes direct şi personal pentru noi ca indivizi,

să ne vindece bolile, să vrea să ne dorim să fim cât de buni putem fi,

să ne corecteze defectele şi greşelile de comportament care ne duc pe căi greşite.

Probabil că ăsta e motivul pentru care - şi asta e o poveste nespusă -

Ayahuasca a avut un succes fantastic în vindecarea celor dependenţi de droguri puternice

ca heroina şi cocaina. Jacques Mabit la Clinica Takiwasi din Peru,

aduce acolo pentru o lună, dependenţi de heroină şi cocaină,

le oferă 12 şedinţe de Ayahuasca, apoi ei au întâlniri cu Mama-Ayahuasca

care îi determină să nu-şi mai dorească să mai consume vreodată heroină sau cocaină,

şi mai mult de jumătate dintre ei pleacă complet vindecaţi de dependenţă,

nu au recăderi şi nici măcar sindrom de abstinenţă.

Aceeaşi vindecare miraculoasă a fost efectuată în Canada de dr. Gabor Mate,

până când guvernul canadian a intervenit şi i-a închis cabinetul

pe motivul că Ayahuasca însăşi era un drog ilegal.

Am şi eu ceva experienţă în domeniu. Nu am fost dependent de heroină sau cocaină,

dar am folosit Canabis 24 de ani non-stop.

Am început prin a fuma şi a
vaporiza planta,

dar adevărul e că 24 de ani am cam plutit.

Îmi plăcea senzaţia şi simţeam că mă ajută în munca mea de scriitor

şi, probabil că aşa a şi fost, dar când am luat prima dată Ayahuasca

fumam deja Cannabis de 16 ani şi, aproape imediat

Ayahuasca a început să-mi dea de înţeles că asta nu-mi mai era de folos,

că mă făcea să am un comportament negativ faţă de ceilalţi, care nu-mi folosea,

şi, desigur că am ignorat asta ani la rând

şi m-am întors la a fi "fumat" 16 ore pe zi.

Dar acel comportament dăunător asupra căruia Ayahuasca îmi atrăgea atenţia se înrăutăţea.

Nu pun la zid Cannabisul şi cred că e dreptul suveran al oricărui adult

să aleagă să fumeze Cannabis dacă asta vrea,

dar cred că eu îl foloseam în exces, abuzam, nu îl foloseam cu responsabilitate.

Devenisem din ce în ce mai paranoic, gelos, posesiv, suspicios,

aveam ieşiri nervoase necontrolate şi, deseori i-am făcut viaţa iubitei mele partenere, Santha,

un iad, iar când m-am reîntors la întâlnirea mea regulată cu Ayahuasca,

în octombrie 2011, am primit cea mai incredibilă senzaţie din partea Mamei Ayahuasca.

A fost o mare încercare. A fost ca o recapitulare a vieţii

şi nu era un accident faptul că Ayahuasca e viţa de vie a morţilor.

Mi-a fost arătată moartea şi mi s-a arătat că dacă voi muri -

valabil pentru noi toţi - fără să-mi corectez greşelile

încă din timpul vieţii, va fi foarte rău pentru mine.

Mama Ayahuasca m-a dus literalmente în iad.

Era asemănător cu acest "Iad" pictat de Hieronimus Bosch,

un loc cu adevărat îngrozitor, asemănător cu locul

pe care vechii egipteni îl numeau: Sala de judecată a lui Osiris,

unde sufletele ne sunt puse în balanţă în prezenţa zeilor

contra penei adevărului, a dreptăţii, a armoniei cosmice.

Şi mi s-a arătat că drumul pe care mergeam,

abuzul meu de Cannabis şi comportamentul asociat,

aveau să mă facă să-l doresc în judecata de apoi

şi că aş putea fi confruntat cu anihilarea în lumea de dincolo de moarte,

aşa că, probabil deloc surprinzător, când am revenit în Anglia,

mai târziu în octombrie 2011, am renunţat la Cannabis

şi n-am mai fumat niciodată de atunci.

Vorbesc doar în numele meu,

fără referire la alte utilizări ale Cannabisului. A fost ca şi cum mi s-a luat o piatră de pe suflet.

Sunt eliberat în moduri incredibile. Departe de a-mi fi inhibată creativitatea,

scriu mult mai productiv, mult mai creativ,

mult mai concentrat şi mult mai eficient,

şi am început să pot să mă ocup de acele aspecte negative ale comportamentului meu

pe care Canabisul le-a adus la suprafaţă şi sper ca încet, încet,

să reuşesc să devin o persoană mai grijulie, mai caldă, mai pozitivă

şi toată această transformare - a fost cu adevărat o transformare pentru mine -

a fost posibilă prin această întâlnire cu moartea pe care Mama Ayahuasca a mediat-o.

Asta mă face să mă întreb ce este moartea?

Ştiinţa noastră materialistă reduce totul la materie,

iar ştiinţa materialistă occidentală spune că suntem doar carne, doar corp,

aşa că atunci când creierul e mort, acela e sfârşitul conştiinţei,

şi că nu există viaţă după moarte, că nu există suflet,

că doar putrezim şi nu mai suntem.

Mulţi oameni de ştiinţă autentici ar trebui să recunoască

conştiinţa ca pe cel mai mare mister al ştiinţei

şi că nu ştim exact cum funcţionează.

Creierul are o anumită legătură cu asta,

dar nu ştim în ce fel. S-ar putea ca creierul să genereze conştiinţă

la fel cum un generator produce electricitate. Dacă asta e paradigma în care crezi

sigur că nu vei crede în viaţa de dincolo de moarte.

Dacă generatorul se strică conştiinţa dispare.

Dar ar putea fi vorba de o relaţie -

şi nimic din neuro-ştiinţă nu contrazice teoria asta -

că relaţia seamănă mai mult cu cea dintre semnalul TV şi televizor.

Dacă televizirul se strică sigur că semnalul continuă.

Aceasta e paradigma tuturor tradiţiilor spirituale,

că suntem suflete nemuritoare, temporar încarnate în aceste forme fizice,

ca să învăţăm să creştem şi să ne dezvoltăm.

Dacă vrem cu adevărat să aflăm despre acest mister

ultimii oameni pe care ar trebui să-i întrebăm ar fi cercetătorii materialişti-reducţionişti.

Ei nu au absolut nimic de spus despre acest subiect.

Mai bine mergem la vechii egipteni, care şi-au
pus cele mai luminate minţi la treabă,

vreme de 3000 de ani, ca să studieze problema morţii,

şi a modului în care ar trebui să ne trăim viaţa ca să ne pregătim

cu ceea ce ne vom confrunta după moarte.

Vechii egiptenii îşi exprimau ideile în arta transcedentală

care ne atinge emoţional şi astăzi

şi au ajuns la concluzii foarte clare,

cum că sufletele noastre supravieţuiesc morţii şi că vom fi traşi la răspundere

pentru fiecare gând, fiecare acţiune, fiecare faptă pe care am trăit-o pe parcursul vieţii,

aşa că ar fi bine să profităm de ocazia de a ne fi născut într-un corp uman,

s-o luăm în serios şi să o valorificăm la maxim.

În aceste incursiuni în misterul morţii

vechii egipteni nu-şi exersau doar imaginaţia.

Puneau mare preţ pe stările de vis şi se ştie că foloseau plante cu efect visionar -

cum e nufărul albastru cu efect halocinogen,

şi e interesant că Copacul Vieţii din Egiptul antic

a fost identificat recent ca fiind Acacia nilotica,

ce conţine cantităţi mari de DMT - dimetiltriptamina -

aceeaşi substanţă activă regăsită în Ayahuasca.

E greu să ne imaginăm o societate mult diferită de

a noastră, ca cea a Egiptului antic.

În societatea noastră urâm stările vizionare.

În societatea noastră, dacă vrem să insultăm pe cineva, îi spunem că e un visător.

În societăţile antice acest fapt era o laudă.

Şi am creat sisteme uriaşe de birocraţii armate

care ne vor invada intimitatea, care ne vor dărâma uşile,

care ne vor aresta, care ne vor trimite la închisoare, uneori pentru ani de zile,

pentru că deţinem cantităţi mici de Psylocibina sau substanţe ca DMT,

fie că sunt pentru fumat sau sub forma băuturii Ayahuasca

deşi, ironic, astăzi ştim că ele sunt un hormon produs de creier.

Noi toţi avem aceste substanţe în creier, doar că nu ştim cum funcţionează

pentru că nu s-au făcut cercetări,

şi nu pentru că societatea noastră s-ar opune din principiu stărilor de conştiinţă extinsă -

dar se fac miliarde de pe urma alianţei murdare a psihiatrilor cu trusturile farmaceutice

prin prescrierea exagerată a medicamentelor ce controlează aşa-numitele sindroame depresive,

sau sindromul de atenţie deficitară a adolescenţilor.

Societatea noastră e îndrăgostită de alcool.

Glorificăm cel mai plictisitor drog în ciuda consecinţelor teribile

pe care, de regulă, le are.

Şi desigur ne iubim stimulentele: ceaiul, cafeaua, energizantele, zahărul,

şi industrii uriaşe sunt clădite în jurul acestor substanţe,

care sunt apreciate din cauza modului în care modifică conştiinţa.

Ceea ce au în comun toate aceste stări de conştiinţă modificată

e că niciunul nu contravine stării de bază a conştiinţei apreciate de societatea noastră,

pe care eu o numesc "starea alertă, de rezolvare a problemelor",

care e benefică pentru aspectele mai mondene ale ştiinţei.

E bună pentru continuarea războaielor, pentru comerţ, pentru politică,

dar cred că toată lumea îşi dă seama că promisiunile unei societăţi bazate monopolist

pe acest tip de conştiinţă s-au dovedit deşarte,

şi că acest model nu mai funcţionează.

Că modelul e defect în toate modurile în care un model ar putea fi defect.

Avem nevoie urgentă să-l înlocuim:

marea problemă a poluării mondiale rezultată de pe urma unei goane egoiste după profit,

ororile proliferării nucleare,

spectrul foametei

prin faptul că milioane de oameni se culcă flămânzi.

Nu putem rezolva nici măcar aceste probleme

în ciuda conştiinţei alerte aptă pentru rezolvarea problemelor.

Iată ce se petrece în Amazon - plămânii planetei, acest loc de o valoroasă biodiversitate -

păduri tropicale seculare sunt defrişate şi înlocuite de plantaţii de soia

ca să ne putem hrăni vitele, să mâncăm hamburgeri.

Doar o stare de conştiinţă dementă ar permite o asemenea oroare.

Am calculat puţin costurile războiului din Irak.

Se pare că cheltuielile pe 6 luni cu războiul din Irak

ar fi rezolvat pentru totdeauna problema Amazonului.

Ar fi fost destul ca să compenseze oamenii din Amazon

aşa încât să nu mai fie nevoie vreodată să fie tăiat un singur copac,

ar fi fost destul ca să ocrotească această resursă minunată.

Dar nu putem lua această decizie ca o comunitate globală.

Putem cheltui miliarde pentru războaie,

pentru ură, pentru frică, pentru suspiciune, pentru divizare,

dar nu ne putem uni într-un efort colectiv ca să salvăm plămânii planetei.

Acesta e probabil motivul pentru care

şamani amazonieni răspund printr-o activitate misionară.

I-am întrebat despre boala Occidentului şi mi-au spus că răspunsul e simplu:

"V-aţi tăiat contactul cu spiritul.

Până nu restabiliţi legătura şi asta repede de tot, totul o să se spargă

în capetele voastre şi ale noastre deopotrivă."

Şi ei cred că Ayahuasca e remediul pentru această boală.

Mulţi sunt acum chemaţi în Amazon să bea Ayahuasca

şi şamani călătoresc prin Occident,

oferind băutura pe ascuns, riscând deseori,

ca schimbarea conştiinţei să se petreacă.

E adevărat că mesajul Ayahuascăi, mesajul universal,

se referă la natura magică, încântătoare şi infinit de preţioasă a vieţii pe Pământ,

şi la interdependenţa tărâmurilor material şi spiritual.

E imposibil să lucrezi mult timp cu Ayahuasca

şi să nu fi profund pătruns de acest mesaj.

Să nu uităm că Ayahuasca nu e singură.

Că face parte dintr-un ideal global străvechi, urmărit responsabil,

de modificare a conştiinţei.

Recent s-a demonstrat de către cercetători că Kykeonul folosit în Misterele din Eleusis

în Grecia antică, era în mod cert o băutură psihedelică,

Soma amintită în Vede era o băutură făcută cu ciuperca Amanita muscaria.

Avem dimetiltriptamina în Copacul Vieţii din Egiptul antic,

avem toate culturile şamanice supravieţuitoare de pe glob,

şi toate se referă la o stare de conştiinţă

care are rolul de a ne ajuta să găsim un echilibru armonios.

Vechii egipteni i-ar fi spus Maat cu universul,

să rămânem conştienţi că menirea noastră aici pe Pământ,

scufundaţi în materie, e fundamental o călătorie spirituală

cu rolul de a ne dezvolta şi perfecţiona sufletul,

o călătorie care îşi poate avea originea în chiar ceea ce ne-a creat umani la începuturi.

Iar eu acum aici în numele libertăţii cuvântului

anunţ şi cer ca un alt drept să ne fie recunoscut,

şi anume dreptul suveran asupra conştiinţei.

Astăzi se duce un război în societatea noastră cu conştiinţa

şi dacă nouă, adulţi fiind, nu ni se permite să luăm decizii suverane

legate de ce dorim să experimentăm cu propria noastră conştiinţă, fără să rănim pe nimeni,

inclusiv să decidem să folosim cu responsabilitate plante străvechi cu efecte vizionare,

atunci nu putem pretinde că suntem liberi.

E inutil ca societatea noastră să facă înconjurul lumii, impunându-şi forma de democraţie altora,

în timp ce noi hrănim această degradare a sufletului societăţii

şi nu permitem libertatea individuală asupra propriei conştiinţe.

S-ar putea să ne declinăm dreptul vital la următorul pas evolutiv

permiţând ca această stare de fapt să continue,

şi, cine ştie, poate că ne periclităm chiar destinul nemuritor.

Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc.

Mulţumesc.

Mulţumesc.