DON'T PANIC — Hans Rosling showing the facts about population

Trăim într-o lume a schimbărilor necruțătoare.

Migrații enorme de oameni către noi
metropole

umplând zgârie-nori

și mahalale fără sfârșit.

Pofte înfocate pentru combustibil și alimente,

schimbări climatice imprevizibile

și toate acestea într-o lume în care populația este încă în creștere.

Ar trebui să fim îngrijorați?

Ar trebui să ne fie frică?

Cum să înțelegem totul?

7 miliarde de oameni trăiesc acum pe această planetă a noastră.
Nu e frumos?

Dar când unii oameni se gândesc la lume
și la viitorul ei, se sperie!

Alții preferă să nu se gândească deloc.

Dar în seara asta o să vă arăt cum sunt lucrurile cu adevărat.

Numele meu este Hans Rosling. Sunt statistician la...

NU NU NU NU! Nu opriți!

Pentru că, cu cele mai recente date din toate țările,
vă voi arăta lumea într-un mod nou.

Vă voi spune cum se schimbă populația lumii

și ce ne spun datele de astăzi despre cum va fi viitorul lumii.

Ne confruntăm fără îndoială cu provocări uriașe,

dar vestea bună este că
viitorul poate să nu fie la fel de sumbru

și că omenirea se descurcă deja
mai bine decât cred mulți dintre voi!

Nu intrați în panică!

Adevărul despre populație

cu profesorul Hans Rosling

Babies.

Fiecare o binecuvântare.

Dar mulți oameni cred că creșterea populației
este scăpată de sub control.

Unii chiar vorbesc despre o bombă a populației!

Au dreptate?

Deci, unde suntem cu populația astăzi?
Și cum am ajuns aici?

Îți voi spune o istorie despre
toți cei care au trăit vreodată!

Ei bine, cel puțin în ultimii
aproximativ 1000 de ani.

Începem.

Avem 2 axe.

Acesta este timpul în ani,
iar aici este populația lumii în miliarde.

În anul 10.000 î.e.n., când primii oameni deveneau fermieri, arheologii estimau

că populația lumii era de doar 10 milioane.

Imaginează-ți: 10 milioane! Este ca în Suedia de azi!

O lume numai de suedezi!

Dar apoi,

pe măsură ce mileniile au trecut,

au apărut mai mulți fermieri,
alimente, oameni și mari imperii.

Egipt, China, India și în sfârșit Europa.

Iar populația a continuat să crească,
dar foarte încet.

Și mă opresc aici, la anul 1800.

Pentru că în 1800 populația lumii
a ajuns la 1 miliard.

Imaginați-vă...

În tot acest timp, creșterea populației
a fost doar o mică fracțiune de procent,

de-a lungul a mii de ani.

Dar aici, în 1800,
odată cu revoluția industrială,

totul s-a schimbat și populația
a început să crească mai rapid.

În puțin mai mult de 100 de ani,
a ajuns la 2 miliarde.

Și apoi, când eram la școală,
erau 3 miliarde.

Și mulți oameni au spus:
„Planeta nu poate susține mai mulți oameni.”

Chiar și experții au spus asta.

Dar ce sa întâmplat a fost asta...

Am devenit 4 miliarde... 5 miliarde...
6 miliarde... 7 miliarde!

Imaginați-vă...

Mai mult de jumătate din populația lumii
s-a adăugat în timpul vieții mele.

Și numărul este în continuare în creștere.

Cea mai mare parte a creșterii populației,
în ultimii ani, a avut loc în țările asiatice.

Ca aici, în Bangladesh,

unde populația s-a triplat
în timpul vieții mele.

De la 50 de milioane
la peste 150 de milioane.

Acum este una dintre
cele mai dens populate țări din lume.

Aproximativ 15 milioane locuiesc deja
în capitala foarte aglomerată Dhaka.

Oamenii de aici,
fie în oraș, fie în mediul rural,

sunt extrem de îngrijorați
de dimensiunea familiilor.

Dar apare un nou Bangladesh...

Ca familia Khan. Mama Taslima,
fiicele Tanjina și micuța Sadia.

Și tata Hannan.

Femeilor le ia mai mult timp
pentru a se pregăti,

bărbaților nu le ia atât.

Dacă ai de gând să-l ștergi cu mâinile,
de ce-l mai pui?

Atât Taslima, cât și Hannan
provin din familii numeroase.

Dar au decis să aibă doar 2 copii.

În Bangladesh există un slogan
pe care îl auzi peste tot.

"Nu mai mult de doi copii!
Unul este chiar mai bun!"

Noroc că am doar doi copii.

Dacă aș avea mai mult,
nu mi-aș putea permite.

Cu doi copii, pot cumpăra ce vor ei.

Buzunarele mele sunt goale acum!

Taslima și Hannan fac parte
dintr-o schimbare culturală

departe de familiile mari.

Și pentru Taslima
a devenit și un loc de muncă.

Lucrează pentru serviciul guvernamental
de planificare familială,

care angajează femei ca ea în fiecare sat.

Ea merge din uşă în uşă,
pentru a încerca să-i ajute pe alţii

să aibă și ei familii mai mici.

Când ai avut ultima menstruație?

Era pe 22.

Deci nu folosești
nicio metodă de contracepție?

Nu va fi o problema
daca ramai însărcinată?

Nu rămân însărcinată ușor.

Dar ai deja doi copii.

Nu am timp să merg la clinică.

Taslima oferă sfaturi, sprijin moral și,
cel mai important,

o gamă de contraceptive.

Ai trei fiice.
Chiar vrei să ai mai mulți copii?

Depinde de tată.

Tu ești cea care naște.
De ce depinde de el?

Trebuie să treci prin durere, el nu.

Cine trebuie să treacă prin durere?

Trec prin durere,
dar dacă el vrea un băiat ce pot să fac?

Iată pilula.
Luați-le când începeți menstruația.

Poate fi greu să ajungeți la ele
când sunt mai puțin educați.

Dar, treptat, transmitem mesajul.

Deci, cât succes
au avut Taslima și Bangladesh

în reducerea ratei fertilității?

Acesta este numărul de copii
născuți per femeie.

În Suedia,
am înființat Fundația Gapminder

pentru a face datele lumii disponibile
într-un mod pe care toată lumea să le poată înțelege.

Așa că vă pot arăta situația din Bangladesh
și ce s-a întâmplat.

Aici, o axă orizontală,
bebeluși pe femeie.

Tot drumul de la 1 sau 2
la 7 sau 8.

și aici o axă verticală,
adică durata de viață,

speranța de viață.

Câți ani se poate aștepta
un nou-născut să trăiască.

De la 30, în sus,
până la 90.

Acum... începem în 1972

Un an foarte important pentru Bangladesh:

primul an complet al independenței.

În acel an,
Bangladesh era acolo...

și aveau în medie
7 bebeluși per femeie

și durata de viață
era mai mică de 50 de ani.

Deci, ce s-a întâmplat după independență?

Viața a devenit mai lungă în Bangladesh?
Au devenit copiii mai puțini?

Aici sunt datele.
Încep cu Bangladesh

Într-adevăr, viața devine mai lungă
și bebelușii, mai puțini... 6... 5...

și viața și mai lungă... 4...3...

și ei ajung acum aproape în 2.

Este 2,2.

Și durata de viață este de 70.

Este absolut uimitor!
În 40 de ani, Bangladesh a trecut

de la 7… 6… 5… 4… 3… 2…

Este un miracol
ce s-a întâmplat în Bangladesh!

Dar este doar în Bangladesh?

Ei bine,
vă voi arăta întreaga lume.

Mă voi întoarce cu 50 de ani în timp,
până în 1963.

Aici sunt toate țările.

Acestea verzi sunt America, nord și sud.
Galbenii sunt Europa, est și vest.

Albastrul este Africa,
la nord și la sud de Sahara.

Și roșu este Asia
și includem Australia și Noua Zeelandă.

Mărimea bulei
arată dimensiunea populației.

Uite:

Cele mari de acolo sunt China și India.
Și Bangladesh este chiar în urmă.

În 1963, numărul mediu de copii
născuți per femeie în lume era de 5.

Dar era o lume divizată...
Puteți vedea asta?

Aceste țări de aici, țările dezvoltate,
aveau familii mici și vieți lungi.

Și apoi erau țările în curs de dezvoltare

Aici!

Aveau familii numeroase și vieți scurte.

Foarte puține țări erau între ele.

Dar acum vom vedea
ce s-a întâmplat.

Încep lumea!

Iată-ne...

Puteți vedea că în China,
bula mare, sănătatea e mai bună

Apoi încep planificarea familială,
se mută în familii mai mici.

Și marele verde...
Uită-te la Mexic, vine acolo!

Aceasta este Brazilia,
Tot verde, din America Latină.

Și aici urmează India.

Marile bule roșii sunt țări asiatice
care merg în acest sens.

Mulți africani sunt încă cu „mulți copii născuți per femeie”.

Și apoi Bangladesh de acolo depășește India în drum spre mica familie.

Și acum aproape toate țările merg în această parte, chiar și Africa acum începe să se miște în sus.

Oooh! Acesta a fost cutremurul din Haiti!

Și acum toată lumea ajunge acolo. Ce schimbare avem!

Astăzi, media în lume este de 2,5.

Odinioară era 5 acum cincizeci de ani.

Lumea s-a schimbat: numărul mediu de bebeluși născuți pe femeie a trecut de la 5 la 2,5

și este în continuare în scădere... Ce schimbare mare!

Oamenii ar crede că Bangladesh și țări ca acestea sunt un fel de epicentru al unei bombe populaționale.

Ei nu ar putea greși mai mult.

Pentru mine, lucrătorii din domeniul sănătății precum doamna Taslima și colegii lor,

care și-au luat țările din această parte... peste tot... în câteva decenii

la o sănătate mult mai bună și familii mici, ei sunt eroii timpului nostru!

Este o schimbare uimitoare care a avut loc.

Nu mai trăim într-o lume divizată.

Dar cât de multe știu oamenii despre această schimbare uimitoare?

La Gapminder nu doar arătăm date, ci și măsuram cât de mult știu sau nu oamenii despre lume.

Așa că am făcut primul sondaj în Suedia. Rezultatele au fost deprimante!

Am făcut al doilea sondaj în Marea Britanie. Aveam mari speranțe, pentru că britanicii fuseseră peste tot.

Ne-am gândit că vom obține rezultate bune aici.

Prima întrebare pe care am pus-o a fost: câți copii au femeile în medie în Bangladesh?

Și am dat patru alternative: 2.5, 3.5, 4.5 sau 5.5

Acesta este rezultatul sondajului britanic.

Dar știți răspunsul corect: este 2,5

Doar 12% dintre britanici au înțeles bine.

Așa că ne-am gândit că poate cei cu studii scăzute au fost cei care au târât rezultatul.

Așa că i-am segmentat pe cei care fuseseră la bunele universități britanice și aveau o diplomă universitară.

Și iată-le. Acesta este rezultatul.

Dacă ceva, au făcut mai rău!

Așa că acum puteți trage concluzia că britanicilor le lipsesc cunoștințele despre lume.

Nu Nu!

Dacă l-aș fi întrebat pe acest cimpanzeu și pe prietenii lui?

Aș fi scris diferitele răspunsuri pe banane și le-aș fi lăsat să aleagă câte o banană.

Acest rezultat l-as obtine.

Desigur, cimpanzeii nu știu nimic despre Bangladesh.

Dar prin pură aleatorie, ei ar alege de două ori mai multe răspunsuri corecte decât britanicii.

Mai mult de jumătate dintre britanici cred că este de 4,5 sau mai mult.

Problema aici nu este lipsa de cunoștințe, ci ideile preconcepute.

Britanicii nici nu-și pot imagina, nici nu pot ghici

că femeile din Banglash au în medie 2,5 copii. Și este deja 2.2.

Aceasta este ceea ce britanicii nu știu: că Taslima și familia ei sunt norma în Bangladesh, cea mai comună dimensiune a familiei.

Și nu este doar acolo, este peste tot în lume. În Brazilia, 2 familii de copii.

Vietnam, 2 familii de copii.

Și chiar și în India, cea mai comună dimensiune a familiei este astăzi de 2 copii.

Și, de asemenea, dacă mergi pe continentul african, mergi în orașele mari precum Addis Abeba.

Există mai puțin de 2 copii per femeie în Addis Abeba.

Poate fi musulină, budistă, hindusă, creștină...

Nu există o singură religie, nici o cultură, nici un continent

în care să nu se întâmple două familii de copii.

Această schimbare de la familii mari la familii cu 2 copii

este unul dintre cele mai importante lucruri care s-au întâmplat în lume în timpul vieții mele.

Este fără precedent în istoria omenirii!

Iată-ne, înapoi în Bangladesh.

Să găsim motivele din spatele acestei treceri istorice și continue de la familiile mari la cele mici.

Aproape toate fetele din Bangladesh musulman, precum Tanjina, în vârstă de 15 ani, merg astăzi la școală.

Acum, guvernul plătește chiar și bani familiilor pentru a-și menține fiicele la nivel secundar.

La școala lui Tanjina, băieții sunt acum depășiți numeric de fete.

Ce tip de familie este aceasta?

O familie mare!

Vor fi lipsiți de mâncare?

Cu greu ai putea rata sensul acestei lecții.

Ce tip de familie este aceasta?

Se vor confrunta cu dificultăți?

Nu!

Educația este eficientă și există, de asemenea, noi oportunități pentru femeile din Bangladesh.

În ciuda inegalităților continue, există mai multe locuri de muncă și Tanjina țintește sus.

Îmi place să merg la școală

Pe vremea mamei mele, obișnuiau să se căsătorească tineri

Nu aveau nicio șansă să studieze

Dar acum putem avea vise mari de a deveni medic sau inginer

Tot mai multe tinere de aici văd cât de diferite ar putea fi lucrurile pentru lor.

Nu-mi imaginez cum te-ai căsătorit la 17 ani.

Nu puteam visa să mă căsătoresc peste doi ani.

Este imposibil.

Nu am înțeles atunci

Dar oamenii știu mai bine acum.

Deci, la ce vârstă te gândești să te căsătorești?

Douăzeci și cinci,

îmi voi termina studiile și îmi voi obține o slujbă.

Voi deveni medic și mă voi căsători după aceea.

Ești foarte inteligent!

Este minunat să o vezi pe Taslima atât de plină de speranță pentru un viitor luminos pentru cele două fiice ale ei.

Dar o transformare esențială stă la baza schimbării din Bangladesh.

Este o îmbunătățire dramatică a supraviețuirii copiilor.

Este Ramadanul, luna musulmană a postului și a reflecției.

În acest moment de bun augur, Hanan își ajută părinții să îngrijească cimitirul familiei.

Apăsați pământul cu mâinile

Trei dintre frații lui Hannan au murit când erau foarte mici. Sunt îngropați aici.

Au murit de rujeolă

Am plâns atât de mult, a fost atât de trist

Dacă doctorii ar fi fost acolo, ar fi putut fi tratați

Unul ar fi supraviețuit

Cum pot uita? Îmi voi aminti de ei atâta timp cât voi trăi

Pe vremea când părinții lui Hannan, unde un cuplu tânăr,

1 din 5 copii din Bangladesh, a murit înainte de a împlini vârsta de 5 ani.

Toate familiile trăiau cu o teamă constantă de a pierde unul sau mai mulți copii.

Ai continua să faci un copil după altul.

Apoi, dacă ar muri unul, nu ai mai rămâne decât unul.

Așa a fost.

Nu credeam că vom avea prea mulți copii sau care ar fi viitorul lor

în ultimele decenii. Bangladesh a făcut progrese mari în domeniul sănătății de bază, în special în ceea ce privește supraviețuirea copiilor.

Vaccinurile, tratamentele pentru infecții și o nutriție și o igienă mai bune

au salvat viețile a milioane de copii.

Și pe măsură ce părinții au ajuns să vadă că toți copiii lor sunt acum probabil să supraviețuiască,

cel mai mare obstacol în calea planificarii familiale a dispărut în sfârșit.

Chiar și în mahalalele din Dhaka, femeile au acum în medie doar 2 copii.

Supraviețuirea copilului conduce totul.

Să ne întoarcem în istorie.

De ce populația mondială a crescut atât de încet înainte de 1800?

De-a lungul istoriei, toate înregistrările istorice ne arată că, în medie,

2 părinți au avut mai mult sau mai puțin 6 copii.

Dar asta pare o creștere foarte rapidă a populației. Deci de ce nu a crescut?

Pentru că 1… 2… 3… 4 dintre copii au murit înainte de a crește pentru a deveni ei înșiși părinți.

Oamenii din trecut nu au trăit niciodată în echilibru ecologic cu natura,

au murit în echilibru ecologic cu natura.

A fost cu totul tragic!

Dar odată cu revoluția industrială, acest lucru s-a schimbat.

Salari mai bune, mai multe alimente, apă la robinet, salubritate mai bună, săpun, progrese medicale...

Deci din toate aceste progrese, de ce a crescut populația? Sa fi fost pentru ca au avut mai multi copii?

Nu! În 1963, când eram la școală, de fapt numărul de copii pe femeie a scăzut puțin în lume, la 5.

Iar motivul creșterii rapide a populației a fost supraviețuirea îmbunătățită a copiilor.

4 au supraviețuit în acel moment.

Dar totuși 1 din 5 a murit, asta era încă groaznic.

Abia în ultimele decenii, majoritatea țărilor au făcut progrese mari în ceea ce privește supraviețuirea copiilor și planificarea familială.

Așa că acum ne apropiem de noul echilibru.

Și este un echilibru frumos: 2 părinți au în medie 2 copii care supraviețuiesc.

Avem familii într-un echilibru foarte fericit.

Aceasta este cea mai normală situație familială din lume astăzi.

Și ce înseamnă pentru viitor aici?

Vă voi arăta cea mai bună proiecție în viitor, de

la cei mai buni demografi pe care îi avem, la Divizia Populație a Națiunilor Unite.

Și arată așa.

Va continua mai întâi, până la 8... apoi merge până la 9... și apoi merge aici...

Dar vezi: încetinește!

Până la sfârșitul secolului devine din ce în ce mai plat acolo.

Și dacă fac un prim plan despre asta, puteți vedea

că ne așteptăm la o „încetinire” și la sfârșitul creșterii rapide a populației.

Dar, desigur, aceasta este o proiecție care are un anumit grad de incertitudine.

Dar suntem siguri că ne aflăm la sfârșitul creșterii rapide a populației în acest secol.

Totul se datorează unui efect remarcabil al scăderii ratei fertilităţii.

Uite aici. Dacă ne întoarcem la asta,

voi arăta asta arătându-ți numărul de copii din lume.

Numărul de copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 15 ani.

Iată-i că vin. Uite

: Numărul copiilor de acolo a crescut lent... și apoi a crescut și rapid...

Așa că până la începutul secolului aici

erau 2 miliarde de copii în lume.

Pentru mine a fost un an important pentru că atunci s-a născut Doris. Acesta este primul meu nepot.

S-a născut într-un moment cu totul special pentru copiii din lume.

Pentru ca demografii specialisti estimeaza ca din acest

an numarul copiilor din lume va continua asa.

Nu va mai crește.

Până la sfârșitul secolului vom avea încă 2 miliarde de copii în lume.

Când s-a născut Doris, lumea a intrat în vârsta copilului de vârf.

Numărul copiilor nu crește.

Acum, asta te va deruta.

Pentru că... cum poate crește populația totală așa, dacă copiii nu cresc?

De unde vor veni toți acești adulți?

Și să explic că trebuie să părăsesc aceste lucruri digitale fantastice

și să vă arăt material educațional puternic pe care l-am dezvoltat.

Vă voi arăta populația lumii, doamnelor și domnilor...

sub formă de blocuri de spumă.

Un bloc este 1 miliard.

Și asta înseamnă că avem 2 miliarde de copii în lume.

Apoi avem 2 miliarde între 15 și 30 de ani.

Acestea sunt numere rotunjite.

Avem 1 miliard de 30 până la 45 de ani,

avem 1 miliard de 45 până la 60 de ani

și apoi avem blocul meu: 60 de ani și mai mult. Suntem aici în vârf.

Aceasta este populația mondială de astăzi.

Puteți vedea că lipsesc aici 3 miliarde.

Doar câțiva dintre ei sunt dispăruți pentru că au murit.

Majoritatea dintre ei sunt dispărute pentru că nu s-au născut niciodată.

Pentru că înainte de 1980 erau mult mai puțini copii născuți în lume

pentru că erau mai puține femei care făceau copii.

Deci asta este ceea ce avem astăzi.

Acum ce se va întâmpla în viitor?

Știi ce se întâmplă cu bătrânii ca mine?

Ei mor!

Da! Era cineva aici care lucrează în spitale.

Deci... mor!

Restul crește cu 15 ani și au 2 miliarde de copii.

Acestea sunt acum vechi, e timpul să mori.

Și apoi aceștia cresc cu 15 ani și au 2 miliarde de copii.

Acesta moare, iar restul îmbătrânesc cu 15 ani și au 2 miliarde de copii.

Ah!

Fără a crește numărul de copii,

fără a crește durata vieții,

avem încă 3 miliarde de oameni prin această umplere mare și inevitabilă de adulți.

care se întâmplă tocmai când marile generații tinere cresc.

Acum mai este un detaliu, care este o veste bună pentru cei mai în vârstă de aici, ca mine.

Se estimează că bătrânii vor trăi ceva mai mult.

Așa că trebuie să adăugăm încă 1 miliard pentru vechiul de aici, pe partea de sus.

Și sper cu disperare că voi face parte din acel grup.

Pentru că atunci pot să trăiesc mult și să citesc statisticile anuale pe măsură ce vin, raportând în fiecare an...

Dar când vorbesc cu mulți activiști de mediu buni, care sunt îngrijorați de mediu, de

foarte multe ori îmi spun „trebuie să oprim creșterea populației la 8 ani. miliard'.

Atunci când vorbesc cu ei... mai întâi, ei nu știu că am atins vârful copil.

și atunci nu sunt complet conștienți că cea mai mare parte a creșterii populației rămase este o umplere inevitabilă de adulți.

Deci vom ajunge cu mai mult sau mai puțin această cantitate de oameni.

Deci știm câte miliarde vor fi. Dar unde locuiesc ei?

Acum și în viitor.

Acolo aveți lumea și aici sunt cele 7 miliarde.

Din cele 7 miliarde, 1 trăiește în America, nord și sud împreună.

1 în Europa, 1 în Africa

și 4 în Asia.

Asta este în zilele noastre. Dar cum să-ți amintești asta?

Am un mod simplu de a-mi aminti asta: pun numerele așa

și apoi spun că acesta este codul PIN al lumii: 1114.

Acum, ce se va întâmpla până la mijlocul secolului?

Asta stim destul de bine.

Europa... nicio creștere. De fapt, populația europeană este în scădere.

În America, un pic mai multă lume. În principal pensionari din America Latină,

deci nu contează, este aproape la fel.

În Asia vom avea încă 1 miliard.

și atunci creșterea populației din Asia s-a încheiat.

În Africa, în următorii 40 de ani, populația se va dubla până la 2 miliarde.

Acum... până la sfârșitul secolului

Ei bine... știm destul de bine: nu mai sunt oameni în Europa, nu mai sunt în America, nu mai sunt în Asia...

Dar Africa este pregătită, după cum avem date astăzi, pentru o nouă dublare.

Deci vor fi 4 miliarde în Africa.

La 2100, și probabil codul PIN final va fi 1145.

Așa că în 2100 va fi o lume cu totul diferită.

Oamenii care trăiesc în ceea ce eu numesc vechiul vest,

în vestul Europei și în America de Nord, vor fi până atunci mai puțin de 10 la sută din populația lumii.

80% din populația lumii va locui în Asia și Africa.

Dar vor fi suficiente resurse pentru a le susține?

Ei bine, aceasta va fi o provocare uriașă și nimic nu va veni automat.

Dar părerea mea este că este posibil ca toate aceste miliarde să trăiască bine împreună.

Cu siguranță este ușor de văzut potențialul unei Asii prospere și pașnice, cu 5 miliarde de oameni.

Japonia, Coreea de Sud și altele sunt deja bogate.

În urma lor, pe drumul către bogăție, sunt părți din ce în ce mai mari din China, India, Indonezia și multe alte țări asiatice.

Chiar și în țările asiatice mai sărace, tot mai mulți au o viață decentă.

Dar cum rămâne cu o viitoare Africă, de până la 4 miliarde?

Cei mai mulți dintre ei nu vor trăi într-o sărăcie teribilă?

Am văzut sărăcia extremă în Africa.

În urmă cu 30 de ani, mi-am petrecut cei mai intensi 2 ani din viața mea lucrând ca medic

într-una dintre cele mai sărace țări, Mozambic, de pe coasta de est a Africii.

Mozambic tocmai devenise independent după un lung război împotriva puterii coloniale Portugalia.

Treaba mea era să fiu 1 din 2 doctori, eram amândoi străini, pentru 300.000 de oameni.

Și acesta era spitalul. Acolo era și soția mea lucrând ca moașă.

Acesta este întregul personal al spitalului.

Cei cu haine albe au avut șansa în perioada colonială să obțină o pregătire profesională de cel puțin un an.

Ceilalți... mulți dintre ei nici măcar nu știau să citească sau să scrie.

Dar toți au lucrat cu atâta dăruire și motivație!

Dar pacienții au venit cu bolile mai grave ale sărăciei extreme

și resursele noastre de multe ori nu erau suficiente,

și mai ales abilitățile mele de tânăr medic, nu răspundeau nevoilor pacienților.

Mozambic este și astăzi o țară foarte săracă.

Dar lucrurile s-au îmbunătățit enorm de când am fost acolo, acum 30 de ani.

Pentru început, acum există un spital nou-nouț în orașul în care am lucrat acum 30 de ani.

Noul spital, mult mai mare, are 15 medici și 11 dintre ei sunt mozambicani.

Tot personalul este acum bine pregătit.

Directorul spitalului este dr. Cashimo, medicul obstetrician.

Totul indică faptul că

... vor fi...

gemeni!

Transformarea de aici este uimitoare pentru mine!

Avem accidente și urgențe...

și chirurgie pediatrică și ortopedică.

Avem laboratoare mari și o farmacie care funcționează 24 de ore.

Ei salvează în mod obișnuit femeile la naștere cu cezariană, ceva ce era imposibil când am fost acolo.

În zilele noastre o putem face aici, cu o echipă profesionistă...

într-o sală de operații dotată la fel de bine ca oriunde altundeva în lume

Totul s-a îmbunătățit atât de mult.

Cei născuți astăzi în Mozambic ar trebui să aibă un viitor mult mai luminos!

Nu doar din cauza sănătății mai bune, ci și a unei economii în plină expansiune,

cu porturi și piețe aglomerate

și industrii noi cu multe locuri de muncă noi.

Știu că s-ar putea să vă gândiți că această veste bună este doar despre orașe și orașe.

Și este adevărat!

Cea mai gravă provocare este în zonele rurale, unde locuiesc cei mai mulți oameni.

Dar lucrurile se schimbă și aici.

Adânc în zona rurală de nordul Mozambicului se află districtul Mogovolas.

Aceasta este casa pentru Olivia, Andre și tânăra lor familie.

La fel ca mulți alți oameni săraci din lume, Olivia și Andre sunt fermieri.

depind de ceea ce cresc pentru ceea ce mănâncă.

Este ora 4 a.m. și sarcinile zilei vă fac semn.

Andre se îndreaptă direct către câmp.

Olivia merge mai întâi să aducă apă.

Ambii trebuie să meargă mile kilometri pentru a ajunge oriunde.

Îmi ia două ore să ajung acolo

Când sunt ocupat, poate dura două ore.

Când mă întorc, sunt obosit și flămând.

Fără alt mijloc de transport, totul trebuie transportat.

Olivia și Andre au 8 copii.

Ratele de fertilitate sunt încă ridicate în mare parte din Africa rurală.

Și cele mai sărace familii sunt cele care au cele mai multe guri de hrănit.

Orice poate economisi această familie, ei vor vinde.

Chiar mă chinuiesc,

plantez tot felul de culturi, dar chiar și cu toate culturile pe care le cultiv

... încă nu câștig suficienți bani pentru a-mi îngriji copiii.

Cu toate acestea, creșterea economică se prelinge încet în mediul rural.

Am economisit trei ani pentru a obține acest acoperiș pentru casa mea.

Acum Andre și-a pus ochii pe un lucru despre care crede că va schimba totul.

Am nevoie disperată de o bicicletă. Nu pot ajunge nicăieri fără unul

Bicicletele pot face o diferență enormă în viața săracilor din mediul rural.

Economisesc ore în fiecare zi și fac mult mai mult.

Cu o bicicletă pot transporta încărcături mult mai grele pe piață.

si castiga mai multi bani.

Ei pot călători pentru a găsi de lucru

și, dacă se îmbolnăvesc, pot ajunge la timp la o clinică de sănătate.

Dacă primesc o bicicletă, voi fi atât de fericit

Pentru că o casă fără bicicletă nu este o casă

Andre și Olivia pun bani deoparte de 2 ani. Încă nu au destul.

Totul depinde acum de semințele de susan, pe care tocmai le recoltează.

Dacă pot obține un preț bun, s-ar putea să reușească.

Andre și Olivia trăiesc într-una dintre cele mai sărace țări.

Și trăiesc în zona rurală, care este cea mai săracă parte a țării respective.

Deci câți oameni sunt pe lume care trăiesc ca ei? Și câți sunt săraci?

Îți voi arăta acest criteriu.

Foarte simplu. Sărac... și... bogați.

Aici am din nou toate cele 7 miliarde.

Sunt într-un mod foarte simplificat, aliniați acolo de la cei mai săraci la cei mai bogați.

Acum, cât câștigă cel mai bogat miliard aici, în dolari pe zi?

Să ne uităm aici.

Oh... oohhh...

Se apropie, se apropie...

Ooh, yoi-yoi, yoi-yoi...

Nici măcar nu pot ajunge. 100 USD pe zi.

Atunci să ne uităm la miliardul de mijloc. Cât câștigă ei?

O sa vina inca.... Doar 10 USD.

Și apoi mă duc aici la cel mai sărac miliard. Cât să primească ei?

Ei bine...

Doar 1 dolar.

Aceasta este diferența lumii de astăzi.

Economiștii trag o linie, pe care o numesc linie pentru sărăcia extremă.

Puțin peste 1 USD.

Atunci cu greu poți avea suficientă mâncare pentru a hrăni familia, nu poți fi sigur că ai mâncare toate zilele.

1 miliard este clar sub aceasta încă.

iar al doilea miliard este oarecum împărțit la acea linie.

Și apoi ceilalți sunt deasupra.

Cei mai săraci oameni cu greu își permit să cumpere pantofi.

iar când vor primi pantofi... următorul lucru pentru care vor economisi este bicicleta.

Aici sunt Andre și Olivia.

Și după bicicletă, vei merge după motocicletă.

Și apoi, după motocicletă, este mașina.

Și îmi amintesc când familia mea a primit prima mașină, era un Volkswagen mic, gri.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mergem în vacanță în Norvegia, pentru că Norvegia este mult mai frumoasă decât Suedia.

A fost o călătorie fantastică!

Și acum sunt în acest grup. Pot merge ca cel mai bogat miliard, putem merge în vacanță cu avioanele.

Desigur, există oameni care sunt mult mai bogați decât oamenii din avion.

Unii sunt atât de bogați încât chiar se gândesc să plece ca turiști în spațiu.

Iar diferența de venit de la cei din avion la cei mai bogați de acolo

este aproape la fel de mare precum este de la cei de la avioane de

aici până la cei mai săraci din acea parte.

Acum, cel mai important de reținut din acest criteriu este că

pentru a vă arăta asta am nevoie de scara mea.

Uneori, aveți nevoie și de o tehnologie veche și funcțională.

Aici.

Pot doar să mă întind... Iată-i, acum sunt în vârf.

Problema pentru noi care trăim cu 100 USD pe zi este că, atunci când îi privim cu dispreț

pe cei care au 10 USD sau 1 USD, ei arată la fel de săraci.

Nu putem vedea diferența.

Se pare că toată lumea trăiește din aceeași sumă de bani.

Și ei spun „oh, toți sunt săraci”.

Nu, vă pot asigura, pentru că am întâlnit și am vorbit cu oameni care locuiesc aici

și vă pot asigura că oamenii de

aici știu foarte bine cât de mult mai bună ar fi viața dacă s-ar muta de la 1 USD la 10 USD de

10 ori. cât mai mult venit.

Aceasta este o diferență uriașă.

Pentru a înțelege asta, asta încearcă să facă acum Olivia și Andre.

Fiecare pas mic pe care îl fac de-a lungul acestei linii aici

de la pantofi către bicicleta,

oricât de mică ar părea de la distanță, face o diferență uriașă în viața lor.

Și dacă Andre și Olivia ar obține acea bicicletă, i-ar grăbi spre o viață mai bună și o bogăție mai bună în acest scop.

Astăzi, Andre și Olivia se pregătesc să vândă recolta de susan pe care o cultivă de multe luni.

Prețul era de 25 de meticai

Anul acesta e mai bine

. Sperăm să-l vindem cu 40-45 de meticai.

Dar Andre și Olivia vor trebui să fie atenți dacă vor să fie plătiți la prețul potrivit.

Am aflat că câțiva cumpărători s-au întrerupt cântarul.

Așa că, dacă îl cântărim singuri și are zece kilograme...

... atunci du-l cumpărătorilor, s-ar putea să ne spună că sunt șapte sau opt

Andre se va ocupa de vânzare.

Și pentru ultima dată, speră el, trebuie să obțină ajutor pentru a transporta recolta la piață.

Andre acum trebuie să-și păstreze inteligența cu privire la el.

Hei, hei prietene. Faceți calculele corect!

Acordul este încheiat. Și Andre este mulțumit de prețul pe care îl are.

Acum o să-mi cheltuiesc banii!

Este momentul pentru care familia a muncit atât de mult.

Călătoria lui Andre până la piață a durat toată dimineața să se plimbe.

Acum, în mai puțin de o oră, poate merge acasă.

Ai cumpărat o bicicletă!

Da dragă, mi-am cumpărat o bicicletă!

Bicicleta este pusă în folosință deodată.

Copiii iau apă cu ea.

Andre duce mai multe recolte pe piață

și, la fel de important, Olivia și Andre își pot ajunge cu ușurință la lecțiile pentru adulți,

astfel încât să învețe mai bine matematică și cum să citească și să scrie.

Acum vreau să economisesc pentru a cumpăra o motocicletă pentru a-mi transporta soția și copiii.

Asta îmi doresc în continuare.

E atât de grozav să-i văd pe Olivia și Andre pedalând din sărăcia extremă.

Și folosesc bicicleta pentru a merge la orele de alfabetizare.

Educația este atât de importantă pentru progresul oamenilor și al națiunilor.

Dar câți știu ce s-a întâmplat cu adevărat cu educația în lume?

Este timpul pentru marele sondaj britanic al ignoranței din nou

.

Am întrebat ce procent din adulții din lume de astăzi sunt alfabetizați, știu să citească și să scrie?

Pot să întreb publicul? Câți ghicesc 20 la sută? Mainile sus.

40 la suta?

60 la suta?

Și 80 la sută? Ah ah ah.

Acesta este rezultatul eșantionului britanic.

Până acum puteți folosi rezultatul sondajului britanic pentru a afla care este răspunsul corect, nu-i așa?

Desigur, 80% este răspunsul corect.

Cel puțin ai fost în mod clar mai bun decât media britanică.

Da, 80 la sută din populația lumii știe să scrie și să citească astăzi.

Alfabetizarea este de 80 la sută... de fapt, ultima cifră este puțin mai mare.

Deci, dacă aș fi comparat asta din nou cu cimpanzeii, știi...

încă o dată obții doar rezultate aleatorii de la cimpanzei.

Dar primești de 3 ori mai multe răspunsuri corecte decât primești de la britanici.

Și acum oamenii de la universitate.

Poate știu asta... oh, chiar mai rău.

Ce naiba predau ei la universitățile britanice?

Viziunea comună despre lume este depășită de câteva decenii. Mass-media a lipsit să-l comunice.

Dar poate că asta se datorează faptului că lumea se schimbă atât de repede.

Doamnelor și domnilor,

vă voi oferi graficul meu preferat din toate timpurile,

vă voi arăta istoria a 200 de țări pe parcursul a 200 de ani în mai puțin de 1 minut.

Am o axa pentru venituri. Am o axă pentru durata de viață.

Încep în 1800 și sunt toate țările.

Și în 1800 toată lumea era jos în colțul sărac și bolnav, vezi?

Durată de viață redusă, bani puțini.

Și aici intervine efectul Revoluției Industriale.

Desigur, țările din Europa de Vest ajung la o bogăție mai bună, dar nu devin mult mai sănătoase la început,

iar cele aflate sub dominația colonială nu beneficiază de nimic acolo

, rămân acolo, în colțul bolnav și sărac.

Și acum sănătatea se îmbunătățește încet aici, se ridică aici și intrăm în noul secol.

Și teribilul Prim Război Mondial și apoi recesiunea economică de după aceea.

Și apoi al Doilea Război Mondial.

Ooh. Și acum independența.

Și, odată cu independența, sănătatea se îmbunătățește mai repede decât a făcut-o vreodată în alte țări de aici.

Și acum începe recuperarea economică rapidă a Chinei și a altor țări din America Latină.

Ei vin aici, știi.

Și India urmează acolo și urmăresc și țările africane.

Este o schimbare uimitoare care s-a întâmplat în lume.

Știi, în față avem acum SUA și Marea Britanie, dar nu se mai mișcă atât de repede.

Cei care se deplasează rapid sunt aici la mijloc.

China se mișcă foarte repede pentru a ajunge din urmă. Și Bangladesh...

Uite, Bangladesh este deja aici, acum destul de sănătos și acum începe cu o creștere economică rapidă.

Și Mozambic... Da, Mozambic este înapoi acolo, dar acum se mișcă rapid în direcția bună.

Dar toate acestea vă arăt că sunt medii pe țară.

Dar oamenii? Au și oamenii o viață mai bună?

Acum am să vă arăt ceva care mă face foarte entuziasmat ca statistician.

Îți voi arăta distribuția veniturilor. Diferența dintre oameni.

Și pentru a face asta, duc bulele înapoi cu 50 de ani

și apoi ne vom uita doar la bani.

Și pentru a face asta trebuie să extindem și să ajustem axa, pentru că cei mai bogați sunt atât de bogați și cei mai săraci sunt atât de săraci,

așa că aceasta va fi o diferență mai mare decât între țări.

Și acum lăsăm țara să cadă aici. Aceasta este Statele Unite

și s-a răspândit pentru a arăta intervalul în interiorul țării.

Și dobor toate țările din America.

Și acum poți vedea de la cel mai bogat om până la cel mai sărac.

Iar înălțimea de aici vă arată câți sunt pe fiecare nivel de venit.

Și acum să dărâmăm Europa.

Și pe deasupra voi pune Africa.

Și în sfârșit, regiunea cu cei mai mulți oameni, pe deasupra tuturor, Asia.

Acum, în 1963, lumea era constituită din două cocoașe: în

primul rând, cea mai bogată cocoașă, este ca o cămilă, nu-i așa?

Prima cocoașă de aici cu cele mai bogate este în principal Europa și America.

Și cea mai săracă cocoașă de aici este în principal Asia și Africa.

Și pragul sărăciei era acolo.

Poți să vezi câți oameni erau în sărăcie extremă acum 50 de ani?

Și majoritatea erau în Asia.

Și oamenii spuneau că Asia nu va ieși niciodată din sărăcie, exact așa cum spun unii despre Africa și astăzi.

Acum, ce sa întâmplat?

Încep lumea.

Și puteți vedea că mulți oameni sunt născuți în sărăcie aici, dar Asia merge către venituri mai mari

și 1 miliard iese astfel din sărăcia extremă

și întreaga formă a lumii se schimbă, iar cămila a murit.

Renaște ca dromedar.

Și ceea ce puteți vedea aici, știți,

este variația față de cei mai bogați, adică cei mai mulți oameni la mijloc,

și există o proporție mult mai mică din lume acum în sărăcie extremă,

dar aveți grijă, sunt încă mulți oameni: mai mult peste 1 miliard de oameni în sărăcie extremă.

Acum întrebarea este: poate această „ieșire din sărăcia extremă” să continue acum

pentru cei din Africa și chiar pentru noile miliarde din Africa?

Cred că este posibil, chiar probabil, ca și majoritatea țărilor din Africa să iasă din sărăcie.

Va avea nevoie de o acțiune înțeleaptă și de investiții uriașe, dar se poate întâmpla.

Multe țări din Africa nu avansează toate în același ritm.

Câțiva se mișcă foarte repede, alții sunt blocați în conflict.

Dar majoritatea, la fel ca Mozambic, fac acum progrese constante.

Și cum rămâne cu hrănirea tuturor noilor oameni africani în viitor?

Da, există lipsuri astăzi, dar există și mult potențial aici.

Recoltele agricole din Africa sunt doar o fracțiune din ceea ce ar putea fi cu o tehnologie mai bună.

Și râurile Africii abia dacă sunt exploatate pentru irigare.

Într-o zi, Africa ar putea să fredoneze cu combine agricole și tractoare și să crească alimente pentru multe alte miliarde.

Și vă rog, nu vă imaginați că doar eu cred că Africa poate reuși.

Organizația Națiunilor Unite este pe cale să își stabilească un nou obiectiv oficial: eliminarea sărăciei extreme în 20 de ani.

Toată lumea înțelege că este o provocare uriașă, dar eu cred serios că este posibil.

Imaginează-ți dacă asta s-ar întâmpla.

Acum, ceea ce am văzut până acum este că capătul bogat se mișcă...

iar mijlocul... se mișcă. Dar acest cel mai sărac capăt este blocat.

Aici, în sărăcie extremă, găsim aproape tot analfabetismul.

Aici găsim mortalitate infantilă ridicată și încă mulți copii născuți per femeie.

Este ca și cum sărăcia extremă s-ar reproduce dacă nu o încheiați rapid.

Dar Andre și Olivia și oameni de genul ăsta muncesc atât de mult pentru a scăpa de asta,

și dacă doar pot obține ajutorul potrivit de la guvernul lor și de la întreaga lume,

cu lucruri precum școală, sănătate, vaccinuri, drumuri, electricitate, contraceptivele,

atunci se vor descurca, dar se vor descurca în principal prin munca lor grea.

Poftim... continuă... urmărește-l pe Andre și pe Olivia peste linie, știi.

Este posibil în câteva decenii... Da!

Dar ieșirea din sărăcie este doar începutul.

Oamenii vor să continue pe această linie spre o viață bună.

Dar ce înseamnă o viață bună?

Pentru majoritatea oamenilor din lume, viața bună la care se străduiesc va însemna mai multe mașini și mult mai multă utilizare a energiei.

Deci există o problemă. Pentru că toate acestea se adaugă la una dintre marile amenințări pentru viitor: schimbările climatice severe.

80% din energia pe care o folosește lumea este încă combustibili fosili,

iar știința arată că clima se poate schimba dramatic în viitor

din cauza emisiilor de dioxid de carbon din continuarea arderii acestor combustibili fosili.

Nu sunt persoana cea mai potrivită pentru a vă spune cât de grave vor fi schimbările climatice

și nici nu sunt un specialist în cum să le prevenim.

Ce pot face este să vă arăt date pentru a vă face să înțelegeți cine este cel care emite dioxidul de carbon.

Voi arăta asta.

Îți amintești criteriul de la cel mai sărac miliard la cel mai bogat miliard

de la cel care cu greu își poate permite pantofi până la cel care zboară cu avioanele.

Acum, aceasta arată cantitatea totală de combustibil fosil folosit în lume pe parcursul unui an de

cărbune, petrol și gaze naturale.

Și reprezintă mai mult sau mai puțin emisia totală de dioxid de carbon.

Acum, cât din aceasta este folosită de cel mai bogat miliard?

Jumătate din el.

Acum al doilea cel mai bogat miliard.

Jumătate din ceea ce a mai rămas.

Și înțelegi ce folosește al treilea

jumătate din ceea ce a mai rămas. Iar ceilalți nu folosesc aproape nimic.

Acestea sunt numere rotunjite, dar arată clar că aproape tot combustibilul fosili este folosit aici de cele mai bogate 1, 2, 3 miliarde,

mai mult de 85 la sută pe care le folosesc.

Acum cel puțin cel mai bogat miliard au încetat să crească, dar încă nu vedem dacă vor scădea.

Și în următoarele decenii, creșterea economică a acestor

2 va crește utilizarea combustibililor fosili și emisiile de dioxid de carbon.

Chiar dacă aceștia de aici ies din sărăcia extremă și se îmbogățesc până la motocicletă

care nu contribuie prea mult la emisia de dioxid de carbon.

Și în ceea ce privește creșterea populației, majoritatea miliardelor suplimentare din următorii 40 de ani vor fi în acest grup aici.

Dar totuși, dacă îi întrebi pe cei mai bogați, par să înțeleagă totul greșit.

Ei privesc de sus asupra lumii din emisia lor foarte mare și apoi spun:

„O, cei de acolo, nu puteți trăi ca noi, veți distruge planeta”.

Vedeți, consider că argumentul celor de aici ajungând din urmă este mult mai corect și mai logic.

Ei spun: „Huh! Cine ești tu să ne spui că nu putem trăi ca tine?

Ar fi bine să te schimbi mai întâi dacă vrei să o facem altfel”.

Există multe elemente esențiale pentru a avea o viață bună, atât de multe miliarde de oameni. lumea nu are încă.

Satul și casa lui Andre, și atât de mulți ca ei, nici măcar nu au electricitate.

Mozambicul are rezerve uriașe de cărbune

și dacă el și celelalte țări cele mai sărace construiesc noi centrale electrice la prețuri accesibile care ard cărbune pentru electricitate și industrie,

eu sa nu credeti ca cineva care emite mai mult carbon ar trebui sa

intervina.Acum, am sa va pun doua intrebari pe care le pun des elevilor

mei suedezi.Prima este: cati dintre voi nu ati calatorit cu un avion anul acesta?

Uh -huh.Destul de multi se

pot descurca fara sa zboare.Deci urmatoarea intrebare este:

cati dintre voi au stat departe de masinile de spalat rufe si au spalat manual toate asternuturile,

hainele si rufele in ultimul an?

Am crezut asa,

nimeni.Toata lumea care își permit să folosească o mașină de spălat, chiar și nucleul dur din mișcarea

ecologistă d Îmi amintesc încă ziua în care familia mea a primit o mașină de spălat.

Era 1 noiembrie 1952.

Bunica a fost invitată să fie prima care a încărcat mașina.

Și-a spălat mâinile toată viața pentru o familie de 9.

Și când a încărcat mașina, s-a așezat pe un taburet și a urmărit întregul program timp de o oră.

Era absolut hipnotizată.

Pentru mama a însemnat și mult mai mult timp liber pentru a face alte lucruri.

Putea să citească cărți pentru mine, cred că asta m-a făcut profesor.

Nu e de mirare că am spus mulțumesc oțel,

mulțumesc fabrică de praf de spălat, mulțumesc centrală electrică.

Acum...

Când mă gândesc unde ne lasă toate acestea, am doar un mic sfat umil pentru tine, pe

lângă orice altceva: uită-te la datele.

Priviți faptele despre lume.

Și veți vedea unde suntem astăzi și cum putem merge mai departe cu toate aceste miliarde de pe minunata noastră planetă.

Provocările sărăciei extreme au fost mult reduse

și este pentru prima dată în istorie în puterea noastră să o punem definitiv capăt.

Provocarea creșterii populației este, de fapt, deja în curs de rezolvare

, numărul copiilor a încetat să crească.

Și pentru provocarea pentru schimbările climatice, încă putem evita ce este mai rău.

Dar asta necesită ca cei mai bogați, cât mai curând posibil, să

găsească o modalitate de a-și stabili utilizarea resurselor și a energiei la un nivel care, pas cu pas,

poate fi împărțit cu 10 miliarde sau 11 miliarde până la sfârșitul acestui secol.

Nu m-am numit niciodată optimist,

dar spun că sunt posibilist.

Și mai spun că lumea este mult mai bună decât cred mulți dintre voi.

Mulțumesc foarte mult!

Subtitrări de către comunitatea Amara.org