Rezistă Vieques!

Vieques este o insuliţă din Caraibe care se poate lăuda cu unele din cele mai frumoase plaje din lume. Esta casă pentru generaţii de bărbaţi şi femei, care suprevieţuiesc din bogăţia pământului şi a oceanului. Este deasemenea casă pentru mii de cai sălbatici. Vieques este o municipalitate din ceea ce este acum cunoscut ca Puerto Rico, o colonie a Statelor Unite ale Americii.

În anii '40 Marina SUA a evacuat cu forţa oamenii din Vieques din extremităţile de est şi vest ale insulei pentru a instala baze navale şi a folosit plajele sălbatice ca ţinte pentru artileria grea.

După mai bine de 50 de ani de bombardamente, comportament abuziv din partea soldaţilor americani, şi dezinteres general din partea guvernului Puerto Ricanm, oamenii din Vieques s-au săturat. Au lansat o campanie de nesupunere civică şi sabotaj la care s-au alăturat mii de simpatizanţi din lume, având ca scop principal evacuarea marinei.

De 1 mai 2003, în timp ce preşedintele SUA, George W. Bush, se lăuda cu victoria din Irak la bordul unui portavion al marinei, aceeaşi marină îşi înceta activitatea fără pompă în Vieques. În acest an oamenii din Vieques se presupune că vor sărbători cea de-a zecea aniversare a acestei victorii.

Vieques, Ianuarie 2013.

Mica insulă din Caraibe se mândrește cu
unele din cele mai frumoase plaje din lume.

Aceasta este casa a generații de bărbați și femei care au supraviețuit din darurile oceanului și pământului.

Este de asemenea și terenul de alergat pentru mii de cai sălbatici.

Vieques este ținutul care este astăzi cunoscut ca și Puerto Rico,

o colonie a Statelor Unite ale Americii.

Cei din Vieques, ca și cei din Puerto Rico, sunt cetățenii imperiului American,

dar acest așa-zis privilegiu nu le garantează dreptul la pământurile lor.

În anii 1940 marina americană i-a evacuat forțat pe oamenii din Viques din părțile de est și de vest ale insulei.

Au instalat baze navale și au folosit plajele virgine ca ținte pentru armament greu.

Au testat arme experimentale, au tras rachete cu uraniu sărăcit și au împrăștiat napalm și agent portocaliu.

Membrii națiunilor NATO au avut de asemenea acces la aceste pământuri pentru exerciții militare de bombardare.

La sfârșitul secolului 20, o bombă navală a lovit și ucis un agent de pază civil, David Sanes.

Da pentru Vieques, NU pentru marină!

După mai mult de 50 de ani de bombardamente, comportament abuziv al soldaţilor americani,

și un dezinteres general al guvernului pouertorican, oamenii din Vieques s-au săturat.

Pleacă înapoi la casa ta, nenorocitule!

Au demarat o campanie de nesupunere civică și sabotaj, la care s-au alăturat mii de simpatizanți internaționali,

având ca principal obiectiv alungarea marinei.

Caii sălbatici din Vieques au ajutat în acest efort.

(Leña Verde, activist) Am câștigat bătălia pentru că ne știam cărările,

făcute de animale spre zonele țintă.

(Cineastul) Pe 1 mai 2003, în calitate de președinte american, George Bush se lăuda cu victoria asupra Irakului la bordul unui portavion al marinei,

Aceeași marină care îșî închidea porțile în Vieques.

Anul acesta oamenii din Vieques ar trebui să sărbătorească 10 ani de la această victorie.

(Ismael Guadalupe, Comitetul pentru Salvarea şi Dezvoltarea Vieques) Marina nu ne-a dat nici un inch de teren.

Gardurile care ne-au separat de pământurile noastre sunt încă acolo,

parcă ar fi și aici o mică fâșie Gaza în Palestina.

(Cineastul) Marina nu s-a întors pe aceste terenuri furate, și au fost mutate în schimb în departamentul SUA Fish and Wildlife.

Această agenție federală a stabilit reguli care le interzicea localnicilor să culeagă nuci de cocos, să prindă crabi și alte animele marine.

(Hector de Jesus, mic patron) Nu poți prinde crabi, nu poți prinde pește, nu poți lua nuci de cocos.

(Ismael Guadalupe) Ei iau din economia Vieques-ului.

Aici sunt oameni care trăiesc din prinsul
de crabi pentru că e o afacere.

(Cineastul) Fără a aminti de retragerea marinei, prezența grănicerilor și agenților de frontieră SUA ne amintește că militarizarea zonei continuă.

În timp ce filmam un vehicul al patrulei de frontieră, un polițist ne-a spus că dacă nu ștergem filmarea vom fi arestați.

(Nilda Medina, Comitetul pentru Salvarea şi Dezvoltarea Vieques) După plecarea marinei, nu mai vezi marinari pe străzi,

Dar există încă un radar care e în mâna soldaților.

Chiar dacă marina și-a abandonat uriașa bază militară și bombardamentele, a rămas totuși o piesă importantă din infrastructura militară:

instalația navală ROTHR este un acronim pentru:

Radar Relocabil peste Orizont

o facilitate de supraveghere
al comunicațiilor care permite SUA să intercepteze comunicațiile de peste ecuator

și adânc în America de Sud, cu pretextul
luptei împotriva războiului și drogurilor.

Dar cea mai mare moştenire pe care marina a lăsat-o în urmă sunt miile de rachete și bombe neexplodate

care murdărește frumosul
ecosistem de coastă al insulei.

Rachete pe care marina
a promis să le curețe acum 10 ani.

Am luat o barcă de pescuit până la una din zonele de bombardare pentru a vedea cu ochii noștri,

și nu a luat mult până când am fost la câțiva metri depărtare de munițiile ne-detonate.

Aceeași muniție despre care
unii spun că ar cauza o rată a cancerului
anormal de mare în rândul populației locale.

(Regalado Miro, surfer din Vieques) Detonarea nu s-a întâmplat
niciodată aici, ce fac acum

e să strângă toate bombele , să le facă grămadă și să le dea foc,

așa că vântul împinge fumul spre oraș.

(Anonimă) Zece ani mai târziu și contaminarea e încă acolo.

Încă se luptă pentru ca ministerul apărării să accepte

că au contaminat această insulă și că trebuie să o curețe.

(Cineastul) Oamenii pe care i-am întâlnit au recunoscut că lupta nu s-a terminat și că viitorul Vieques-ului nu stă în trimiterea de petiții către guvern.

Ci prin aceleași eforturi de auto-organizare și rezistență care a alungat cea mai puternică marină din lume de pe pământurile lor.

(Anonimă) Încercăm să găsim soluțiile comunității,

încercăm singuri să căutăm soluții pentru problemele noastre.

Și înțelegem că prin ajutor reciproc se poate.