Richard Weller: Ar putea soarele să fie bun pentru inima ta?

Corpul uman produce vitamina D prin expunerea la soare, dar dermatologul Richard Weller consideră că razele soarelui oferă şi alte beneficii surprinzătoare. Cercetările efectuate de el şi echipa sa arată că oxidul nitric, un transmiţător chimic depozitat în cantităţi imense în piele, poate fi influenţat de razele UV pentru a activa în beneficiul tensiunii arteriale şi sistemului cardiovascular. Ce înseamnă asta? Ei bine, s-ar putea să explice de ce scoţienii sunt mai bolnăvicioşi decât australienii...

Înainte să devin dermatolog,

am practicat medicina generală,

ca majoritatea dermatologilor din Marea Britanie.

La finele acelei etape am plecat în Australia,

acum vreo 20 de ani.

Ceea ce înveţi ajungând acolo

e că australienii sunt foarte competitivi

şi nu sunt generoşi, învingători fiind

şi asta se întâmplă foarte des:

„Voi, englezii, habar n-aveţi să jucaţi crichet sau rugbi.”

Puteam să accept asta.

Dar, trecând la treabă,

aveam întâlniri săptămânale,

la care, împreună cu ceilalţi doctori,

studiam o lucrare ştiinţifică,

legată de medicină.

După prima săptămână, s-a vorbit despre mortalitatea din cauze cardiovasculare,

un subiect plictisitor - câţi oameni mor în urma bolilor de inimă,

care e procentul.

Erau competitivi şi în legătură cu asta:

„La voi, englezii, rata bolilor de inimă e şocantă.”

Şi, bineînţeles, aveau dreptate.

Australienii au o cu o treime mai puține bolil de inimă:

mai puţine decese cauzate de atacuri de cord, insuficiente cardiace sau atacuri cerebrale.

Sunt mult mai sănătoşi

şi, bineînţeles, spun că asta se datorează

eticii şi exerciţiului,

faptului că ei sunt australieni, iar noi suntem nişte amărâţi de englezi.

Dar nu numai australienii sunt mai sănătoşi decât britanicii.

În Marea Britanie există un indicator de sănătate

numit mortalitate standardizată,

şansele de deces ale fiecăruia.

Astea sunt date de acum 20 de ani,

dar sunt valabile şi azi.

Comparând rata decesului de la 50 de grade latitudine nordică -

aici e sudul, Londra şi împrejurimile -

la 55 de grade -

vestea proastă e că asta e aici, în Glasgow.

Sunt din Edinburgh, unde veştile sunt şi mai proaste.

(Râsete)

Dar ce înseamnă acest spaţiu teribil

între noi, aici în sudul Scoţiei,

şi cei din Sud ?

Ştim despre fumat,

dulciuri şi chipsuri, dieta celor din Glasgow;

ştim toate astea,

dar acest grafic ia deja în considerare

aceşti factori de risc;

include fumatul, clasele sociale, dieta,

şi toţi ceilalţi factori.

Rămâne însă această diferenţă

de creştere a mortalităţii, cu cât te apropii mai mult de nord.

Soarele are şi el partea lui de contribuţie,

iar vitamina D a fost tratată mult în presă

şi mulţi oameni o studiază.

Avem nevoie de vitamina D. Copiii trebuie să aibă o anumită cantitate.

Bunica mea a crescut în Glasgow,

în 1920-1930, când rahitismul era o adevărată problemă

şi a apărut uleiul din ficat de cod.

Acesta prevenea rahitismul, destul de răspândit în acest oraş.

Copil fiind, bunica îmi dădea ulei din ficat de cod.

Nimeni nu uită uleiul din ficat de cod.

Ca idee: cu cât oamenii au mai multă vitamina D în sânge,

cu atât au mai puţine şanse de boli de inimă şi cancer.

Multe date sugerează că vitamina D e extrem de benefică,

şi chiar e, pentru prevenirea rahitismului şi nu numai.

Dar suplimentele de vitamina D oferite oamenilor,

nu diminuează rata ridicată a bolilor de inimă,

iar dovezile cum că previne cancerul nu sunt încă solide.

Ce vreau să spun e că vitamina D nu e singura soluţie pe piaţă,

nu e singura care previne bolile de inimă.

Nivelul mare de vitamina D se datorează expunerii la soare,

care, o să vedeţi,

e benefică pentru bolile de inimă.

M-am întors din Australia,

şi, în ciuda riscurilor de sănătate, m-am mutat în Aberdeen.

(Râsete)

Aici am început pregătirea în dermatologie,

dar am devenit interesat şi de cercetare,

în particular de o substanţă numită oxid nitric.

Tipii ăştia trei,

Furchgott, Ignarro şi Murad,

au câştigat premiul Nobel pentru medicină în 1998,

fiind primii care au descris

acest transmiţător chimic, oxidul nitric.

Acesta dilată vasele de sânge,

reducând tensiunea arterială.

Dilată şi arterele coronare, oprind astfel angina.

Remarcabil e că,

în trecut, considerând mesagerii chimici din corpul uman,

ajungeam la lucruri complicate ca estrogenul şi insulina

sau transmiterea neuronală.

Procese complexe, implicând substanțe complexe

în nişte receptori extrem de complecşi.

Dar această moleculă e simplă,

o combinaţie de nitrogen şi oxigen,

şi totuşi atât de importantă pentru tensiunea arterială,

pentru neurotransmițători și multe altele,

dar mai ales pentru sistemul cardiovascular.

Am început cercetările şi am aflat, foarte încântaţi,

că pielea produce oxid nitric.

Aşadar, nu apare doar în sistemul cardiovascular,

ci şi în piele.

Aflând şi publicând asta,

mă gândeam: „Bun, dar la ce ajută ?

Ce legătură are hipotensiunea cu pielea ?

Că doar nu e inima. Ce să fie ?”

M-am dus în Statele Unite, cum fac majoritatea celor care vor să facă cercetare

şi am petrecut câţiva ani în Pittsburgh,

studiind aceste sisteme complexe.

Ne-am gândit că, poate, oxidul nitric influenţează moartea celulelor

sau supravieţuirea şi rezistenţa lor la alte lucruri.

Am început studiul celulelor în cultură, creşterea lor

şi apoi, am folosit cobai transgenici,

cu gene inactive.

Am dezvoltat un mecanism care ajută la supravieţuirea celulelor.

Apoi m-am mutat înapoi în Edinburgh,

iar aici, animalul de studiu a fost un student la medicină.

E o specie asemănătoare oamenilor,

care prezintă câteva avantaje faţă de şoareci:

sunt liberi, nu trebuie raşi, se hrănesc singuri

şi nimeni nu-ţi împrejmuieşte biroul strigând:

„Salvaţi studentul de laborator.”

Aşadar, sunt modelul ideal.

Am realizat însă

că nu putem reproduce la oameni datele la şoareci.

Părea că nu putem opri producţia

oxidului nitric în pielea oamenilor.

Am aplicat creme care blocau producţia de enzime de oxid nitric,

am injectat diverse substanţe, dar nu l-am putut opri.

Motivul, am aflat după doi-trei ani de muncă,

era că în piele avem cantităţi imense,

nu de oxid nitric, fiindcă acesta e un gaz

care, odată eliberat, dispare în câteva secunde,

ci de derivați ai oxidului nitric -

nitrat, NO3; nitrit, NO2; tionitriți -

care sunt mai stabile,

iar pielea îi conţine în cantităţi foarte mari.

Ne-am întrebat atunci dacă, la asemenea cantităţi,

soarele ar putea să activeze aceste substanţe

şi să le elibereze din piele,

unde cantitatea e de zece ori mai mare decât în vasele de sânge.

Ar putea soarele să conducă aceste depozite din piele în vasele de sânge,

unde să acţioneze în beneficiul sistemului cardiovascular ?

Ei bine, sunt un dermatolog axat pe experimente,

aşa că, ne-am gândit

că ar trebui să expunem animalele experimentale la soare.

Aşadar, am apelat la voluntari

pe care i-am supus la lumina ultravioletă,

un fel de lămpi solare.

Trebuia să luăm în considerare că

razele ultraviolete B produc vitamina D,

iar noi vroiam să scoatem vitamina D din scenariu.

Am folosit, aşadar, ultraviolete A, care nu produc vitamina D.

Când am expus oamenii la lumina lămpii

pentru echivalentul a 30 min. de expunere la soarele din Edinburgh,

am declanşat o creştere

a oxidului nitric în circulaţia sanguină.

Am supus voluntarii la raze UV,

iar nivelul de NO într-adevăr urcă,

cel al tensiunii arteriale coborând,

nu cu mult, la nivel individual,

dar suficient la nivel de populaţie,

pentru a reduce rata bolilor de inimă.

Expunându-i la radiaţiile UV

sau încălzindu-i la acelaşi nivel cu lămpile,

fără ca razele să atingă pielea, acest lucru nu s-a întâmplat.

Aşadar, pare să fie o reacţie a razelor UV în contact cu pielea.

Adunăm încă informaţii.

Partea bună e că

pare să fie mai pronunţată la vârstnici.

Nu ştiu exact cu cât.

Unul dintre voluntari a fost soacra mea,

a cărei vârstă bineînţeles că nu o ştiu.

Cu siguranţă însă, oamenii mai în vârstă decât soţia mea,

par să dispună de un efect mai pronunţat.

Altceva de menţionat,

nu s-a produs nicio schimbare a vitaminei D.

Aceasta a fost exclusă.

Vitamina D e benefică pentru combatea rahitismului,

previne metabolizarea calciului, lucruri importante.

Mecanismul nostru nu a inclus însă vitamina D.

În ceea ce priveşte tensiunea arterială,

corpul face tot ce poate

s-o menţină la acelaşi nivel.

Dacă ţi-e tăiat piciorul şi pierzi sânge,

corpul va reacţiona mărind pulsul,

făcând tot ce poate pentru a menţine tensiunea ridicată.

E un principiu fiziologic fundamental.

În continuare,

am urmărit dilatarea vaselor de sânge.

Am măsurat - din nou,

nu are coadă sau blăniţă; e un student la medicină -

tensiunea poate fi determinată la nivelul braţului

prin reacţia venei la presiunea sângelui ce trece prin ea.

Am arătat că, simulând o iradiere,

- linia subţire de aici -

o rază UV acţionând asupra braţului pentru a-l încălzi,

acoperită însă, pentru a nu intra în contact direct cu pielea,

nu are loc nicio modificare a tensiunii sau dilatare a vaselor de sânge.

Iradierea activă însă,

pe perioada expunerii la UV şi o oră după,

produce dilatarea vaselor de sânge.

Acesta e mecanismul prin care scade tensiunea arterială

şi care dilată arterele coronare,

permiţând vascularizaţia inimii.

Iată deci că razele UV, adică soarele

reglează fluxul sanguin şi sistemul cardiovascular.

Ne-am gândit să facem o schemă:

cantităţi diferite de raze UV se propagă în zone diferite ale Pământului, în perioade diferite ale anului,

aşa încât, cantităţile de oxid nitric pot diferi,

nitraţii, nitriţii, tionitriții din piele

care emană NO.

Valurile de lumină se propagă diferit.

Putem deci să luăm asta în considerare.

La ecuator soarele luminează direct in jos,

trecând printr-un strat subţire de atmosferă.

Iarna sau vara, cantitatea de lumină e aceeaşi.

În zona noastră, vara,

soarele luminează direct pământul,

dar iarna lumina trece printr-un strat atmosferic imens,

pierzându-se mare parte din UV.

Lungimile de undă care ating pământul

diferă de la vară la iarnă.

Puteţi, aşadar, să multiplicaţi aceste date,

cu cantitatea de NO eliberată

pentru a determina cât oxid nitric

ar fi transportat prin piele în sistemul circulator.

Dacă eşti la ecuator,

- cele două linii de aici, cea roşie şi cea mov -

cantitatea e oxid nitric eliberată e marcată de zona de sub curbură,

fiind zona de aici.

La ecuator, în decembrie sau iunie,

e eliberată o cantitate mare de NO prin piele.

Ventura e în sudul Californiei.

Vara e ca şi cum te-ai afla la ecuator.

E grozav. Se eliberează mult NO.

În mijlocul iernii, în schimb, e o cantitate decentă.

În Edinburgh, vara, în zona de sub curbură e destul de bine,

dar iarna, cantitatea de NO eliberată

e în cantităţi extrem de mici.

Concluzia ?

Lucrăm încă la acest proces,

îl dezvoltăm încă şi îl extindem.

Considerăm că e foarte important,

că stă la baza diviziunii sănătăţii între nord şi sud în Marea Britanie,

fiind foarte relevant.

Considerăm că pielea,

are depozite foarte mari

de oxid nitric, precum şi derivaţi ai acestuia.

Credem că se datorează dietei:

legumele cu frunze, sfecla roşie, salata,

conţin oxid nitric, care ajunge în piele.

E depozitat în piele,

iar soarele îl transportă

acolo unde e nevoie de el.

Mai e de lucru, dar dermatologii...

Sunt dermatolog.

Zilnic trebuie să spun oamenilor: „Ai cancer de piele.

Cauza e soarele. Nu mai sta la soare.”

Cred însă ca un mesaj mai important e faptul că

expunerea la soare implică atât beneficii, cât şi riscuri.

Într-adevăr, soarele e cauza principală a cancerului de piele,

dar mortalitatea datorată bolilor de inimă e de sute de ori mai mare

decât cea datorată cancerului de piele.

Aşadar, trebuie să fim mai conştienţi de asta

şi să găsim calea de mijloc între risc şi beneficii.

În ce măsură e sigură expunerea la soare

şi cum putem s-o practicăm benefic pentru sănătatea noastră generală ?

Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)