Sacred Economics with Charles Eisenstein - A Short Film

Directed by Ian MacKenzie http://ianmack.com
Produced by Velcrow Ripper, Gregg Hill, Ian MacKenzie

READ THE BOOK http://sacred-economics.com

Sacred Economics traces the history of money from ancient gift economies to modern capitalism, revealing how the money system has contributed to alienation, competition, and scarcity, destroyed community, and necessitated endless growth.

Today, these trends have reached their extreme - but in the wake of their collapse, we may find great opportunity to transition to a more connected, ecological, and sustainable way of being.

This short contains some visuals from the upcoming feature doc Occupy Love http://occupylove.org

FULL CREDITS

Directed & Edited by Ian MacKenzie
Producers: Ian MacKenzie, Velcrow Ripper, Gregg Hill
Cinematography: Velcrow Ripper, Ian MacKenzie
Animation: Adam Giangregorio, Brian Duffy
Music: Chris Zabriskie
Additional footage: Steven Simonetti, Pond 5, Youtube
Stills: Kris Krug, NASA
Special thanks: Charles Eisenstein, Stella Osorojos, Hart Traveller, Clara Roberts-Oss, Line 21 Media

Oricand vrei sa intelegi ceva, de ce se întâmpla asa si nu altfel, de ce exista o bio-diversitate

de ce foram dupa mai mult petrol când acesta polueaza atmosfera si cauzeaza scurgeri de titei

si va întrebati de ce ...
si raspunsul este intotdeauna acelasi: banii.

Da, se vorbeste foarte mult despre povestea sinelui. Fiecare cultura are raspunsuri la întrebarile "Cine sunt eu?

Ce inseamna sa fi om?"

Deci, se spune ca esti o fiinta separata, printre alte fiinte separate, într-un univers care este separat

de tine, de asemenea.

Ca nu esti ca mine, ca planta aceea nu sunt eu, ca e ceva separat. Si aceasta poveste a sinelui

într-adevar creeaza lumea noastra.

Daca esti de sine statator si mai exista si alte "eu-ri" si alte specii in univers

atunci acestea sunt fundamental indiferente pentru tine sau chiar ostile, atunci cu siguranta ai vrea sa

fii in control. Doriti sa aveti putere asupra altor fiinte si pe aceste capricioase si arbitrare

forte ale naturii care

ar putea sa te extermine în orice moment.
Aceasta poveste devine

depasita, devine neadevarata.

Nu mai rezonam cu ea si chiar genereaza crize insolubile

fata de metodele de control si acestea ne creeaza defapt spatiul pentru ca noi sa sa evoluam

intr-o noua poveste a sinelui si o noua poveste a umanitatii.

Ei bine, banii sunt doar o conventie. Ei nu au o valoare prin ei insisi.

Au valoare pentru ca oamenii sunt de acord ca au o valoare. Economistii va vor spune ce FAC banii,

ca faciliteaza schimbul, i-l utilizati pentru a evalua bunurile si a pastra evidenta lor.

Daca scrieti niste numere pe o bucata magica de hârtie si o numiti cec, ea va poate aduce o abundenta de

bunuri in casa dvs. Puteti deasemenea sa provocati mizerie pentru mii de oameni

daca sunteti unul dintre initiatii la cel mai inalt nivel in arta magiei banilor. Saracia este integrata in sistemul monetar.

Aceasta apare din cauza modului în care banii sunt creati, ca purtatori de dobânda si datorie.

Deci, oricând o banca împrumuta bani, sau cand FED-ul creeaza bani, acestia vin impreuna

cu o cantitate corespunzatoare de datorie, si datoria, cu o cantitate de dobanda care este întotdeauna mai mare decât

suma de bani. Deci, în esenta, arunca oamenii în concurenta unii cu altii pentru ca niciodata nu vor fi suficient de multi bani in circulatie.

Crestere infinita este un alt lucru care este incorporat în sistemul nostru monetar. Daca esti o banca, vei imprumuta bani

numai persoanelor care vor crea noi bunuri
si servicii

astfel încât acestea sa obtina profit si sa-i poata plati înapoi. Nu vei împrumuta cuiva care nu creeaza bunuri

si servicii. Deci, banii se duc spre cei care vor crea si mai multa datorie. Dar cresterea economica înseamna în esenta

ca trebuie sa gasesti ceva din natura sa-l transformi intr-un bun sau un serviciu.

Trebuie sa gasesti ceva ce oamenii i-l primeau gratis sau il faceau pentru ei însisi

sa-l iei si apoi sa li-l vinzi cumva tot lor.Prin transformarea lucrurilor în marfuri,

suntem indepartati de natura si în acelasi mod suntem instrainati de comunitate. Privim natura ca pe o

gramada de lucruri. Si asta ne transforma in niste singuratici si ne lasa cu multe nevoi umane nesatisfacute.

Daca ai bani, ai putea încerca sa-ti astamperi aceasta foame, prin cumparaturi,

prin cumparare de lucruri, sau prin acumularea de bani în sine.

Dar acum ne apropiem de sfârsitul cresteri - planeta noastra nu mai poate sustine o crestere si mai mare. De aceea criza pe care o avem astazi, nu va dispare.

Unul dintre lucrurile pe care le povestesc este despre sentimentul de nedreptate pe care l-am avut ca si copil.

Cred ca majoritatea copiilor au avut un sentiment asemanator, ca lucrurile nu ar trebui sa fie în acest fel.

De exemplu, ca nu ar trebui sa urasti ziua de luni,

ca ar trebui sa fi fericit atunci când nu trebuie sa meargi la scoala. Scoala ar trebui sa fie ceva pe care sa-l iubesti.

Viata trebuie sa fie ceva pe care sa o iubesti.

Nu am câstigat nici unul din lucrurile care ne tin într-adevar in viata sau care ne aduc o viata mai buna.

Nu am câstigat aerul. Nu ne-am câstigat nasterea. Nu ne-am câstigat conceptia.

Nu am câstigat dreptul de a respira. Nu am câstiga planeta care ne hraneste.

Nu am câstigat soarele. Deci, cred ca la un anumit nivel, oamenii au aceasta recunostinta înnascuta.

Deoarece la un anumit nivel stim ca nu am câstigat nimic din toate acestea. Stim ca viata este un dar.

Ei bine, daca stiti ca ati primit un cadou, atunci raspunsul natural este recunostinta, dorinta de a da

la rândul tau. Într-o economie cadou, nimic nu mai este valabil, asa cum este în economia noastra monetara,

în care toata lumea este in concurenta cu toata lumea. Într-o societate "cadou", daca aveti mai mult decât va este necesar,

i-l daruiti cuiva care are nevoie.
Acesta este modul în care va veti obtine statusul.

Si astfel se creaza si starea de securitate.

Pentru ca daca ai construit toata aceasta recunostinta, atunci oamenii vor avea grija de tine la randul lor.

Daca nu vom darui, atunci nu vom avea nici o comunitate.

Si, am vazut ca pe masura ce societatea a devenit tot mai monetizata, comunitatea a disparut.

Nu poti avea o comunitate viabila intr-un sistem monetizat.

Este nevoie de fapt de reciprocitate. Oamenii doresc sa daruiasca, si

în cazul în care se vor elibera de bani,
ar face-o.

Dar banii sunt in mod constant doar o bariera.

Oamenii spun "Oh, mi-ar place sa fac acest lucru, dar oare imi pot permite sa-l fac? Este el practic?"

Banii ne blocheaza de la a spune... "Ce lucruri frumoase as putea face cu adevarat? Pentru ce am chemare?"

As putea sa creez gradini mari pentru persoanele fara adapost pentru a-i ajuta sa se reconecteze cu natura?

As putea sa curat un loc de deseuri toxice? Ce ai face tu? Ce lucri frumose ai face TU?

Si de ce nu este practic sa faci aceste lucruri? De ce nu exista bani pentru aceste lucruri?

O economie care se bazeaza pe daruire este o economie care se fundamenteaza pe adevar.

Sarcina noastra este de a alinia banii cu adevarata expresie a darurilor noastre.

Este nevoie de un mecanism foarte diferit pentru crearea de bani si pentru circulatia acestora.

Acestea includ lucruri cum ar fi dobânda negativa, care inverseaza efectele de camata.

Acestea includ lucruri cum ar fi internalizarea costurilor, astfel încât sa nu mai poti polua si altcineva,

sau generatiile viitoare sa plateasca costurile. Acestea includ un dividend social: distributia bogatiei

care vine de la ceea ce ar trebui sa fie un bun comun - pamantul, acvifere, patrimoniul nostru cultural.

Acestea includ o relocalizare a mai multor functii economice.

Acestea includ toate tipurile de finantare si revolutia de la om la om.

Ce este necesar ca sa renuntam la sistemul monetar actual?

Ei bine, sistemul monetar actual se degradeaza din ce in ce mai mult. Cresterea poate fi mentinuta doar

cu un cost din ce in ce mai mare. Chiar cu eforturile noastre cele mai bune nu putem mentine o crestere economica

de care este nevoie pentru ca sistemul sa functioneze - si care creeaza mizerie în continuare.

Oamenii nu mai pot rezista.

Chiar si elitele, câstigatorii acestui concurs artificial, nu mai pot fi fericiti.

Sistemul nu mai functioneaza nici pentru ei.

Deci, eu cred ca vom asista la o serie de momente de criza, fiecare mai severa decât ultima.

Si la fiecare moment de criza vom avea o alegere colectiva: vom renunta la joc

si ne vom alatura poporului? Sau ne vom inclesta si mai tare de sistem? Depinde doar de noi

sa alegem în ce moment ne vom trezi.

A fost acest sistem doar o mare greseala? Aceasta este o întrebare buna, si se pare ca uneori asa a fost.

Când te uiti doar la ororile care au avut loc pe acest Pamant

si care sunt în curs de desfasurare acum.

Iar unii oameni cred: eu nu vreau sa ma amestec; civilizatia a fost o greseala imensa.

Am realizat ca toata aceasta cale a separarii nu este doar o greseala, ci parte a unui proces mai larg.

A început, cred, cu miscarea de mediu, în anii 1960, care a fost prima trezire

in constiinta de masa. Apoi astronautii au experimentat apogeul separarii.

Iar fotografiile pe care le-au trimis, chiar si astazi evoca iubirea din noi.

Deci, incepem sa ne indragostim din nou de Pamant. Aceasta este o prima parte a tranzitiei noastre spre varsta adulta.

De cealalta parte este calvarul vârstei, atunci când lumea veche se destrama,

si o lume noua se naste. Un copil se joaca si isi dezvolta darurile lui, dar

nu se indreapta catre scopul lor adevarat înca. Si asta este ceea ce a facut umanitatea pana acum.

Pana acum ne-am tot prostit, jucandu-ne cu darurile noastre tehnologice si culturale în curs de dezvoltare.

Acum suntem la inceputul maturitatii noastre si este timpul sa le aplicam scopurilor nostre adevarate.

La început, cred ca va fi destul de usor sa reparam prejudiciul care a fost facut.

Si exista o multime de rani de vindecat, si care acum sunt aproape imposibil de facut.

Ai putea spune ca într-adevar suntem pe punctul de a creea un miracol aici, pe Pamânt.

Spun ca este imposibil de facut din punctul vechi de intelegere a realitatii, dar este perfect posibil din unul nou.

Si, de fapt, el este necesar. Orice mai putin decat acesta nici macar nu merita incercat.